Zilele acestea au fost foarte agitate pentru mine,poate prea
agitate...luni l-am adus pe sotul meu la spital si atat cat am
stat eu acolo am vazut atata suferinta incat m-am cutremurat. Nu-mi
venea sa cred cate cazuri mi-au trecut prin fata ochilor...accidente cu
oameni mari si copii adusi din diverse motive de violenta. Nu
stiu!...poate si noi oamenii suntem rai ,mai ales in fata bolii devenim
prea rai si egoisti. Ce mi-a atras atentia au fost medicii si
asistentele care desi luau multe peste nas de la unii bolnavi,au stiut
sa-si pastreze calmul si omenia. Si totusi avem medici buni care se
straduiesc sa-si faca meseria chiar si in aceste conditii pe care cu
toti le stim. Recunosc ca in aceste zile am fost atat de suparata si
deprimata!. Dar mi-am revenit pentru ca stiu ca orice lovitura te
intareste si-ti da acel impuls de a merge mai departe si daca eu nu fac
acest lucru,atunci cine!. Din aceste zile am mai invatat o lectie de
viata, caci atunci cand suferinta iti apare in suflet,trebuie sa ai
incredere ca dupa furtuna,soarele rasare...si eu sper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu