Totalul afișărilor de pagină

joi, 10 septembrie 2015

Si eu sper...

Zilele acestea au fost foarte agitate pentru mine,poate prea agitate...luni l-am adus pe sotul meu  la spital si atat cat am stat eu acolo am vazut atata suferinta incat m-am cutremurat. Nu-mi venea sa cred cate cazuri mi-au trecut prin fata ochilor...accidente cu oameni mari si copii  adusi din diverse motive de violenta. Nu stiu!...poate si noi oamenii suntem rai ,mai ales in fata bolii devenim prea rai si egoisti. Ce mi-a atras atentia au fost medicii si asistentele care desi luau multe peste nas de la unii bolnavi,au stiut  sa-si pastreze calmul si omenia. Si totusi avem medici buni care se straduiesc sa-si faca meseria chiar si in aceste conditii pe care cu toti le stim.  Recunosc ca in aceste zile am fost atat de suparata si deprimata!. Dar mi-am revenit pentru ca stiu ca orice lovitura te intareste si-ti da acel impuls de a merge mai departe si daca eu nu fac acest lucru,atunci cine!. Din aceste zile am mai invatat o lectie de viata, caci atunci cand suferinta iti apare in suflet,trebuie sa ai incredere ca dupa furtuna,soarele rasare...si eu sper.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu