Ma simt atat de singura si singuratatea
este atat de apasatoare...da,ma simt singura, numai eu cu gandurile
mele. Parca merg prin viata mea tulburata de prea multa liniste si am
impresia ca nimeni nu-si da seama de prezenta mea...nu inteleg cum am putut sa ma mint
singura atata timp...este extrem de dureros sa continui sa ma prefac, sa imi
spun ca sunt puternica si ca voi trece peste asta chiar daca va mai
trece foarte mult timp... insa dincolo de toate acestea, numai eu stiu ce e
in sufletul meu.Stiu ,ca sunt doar un om...nu stiu daca sunt
slaba...dar acum vreau sa visez,sa ma pierd in gandurile mele...sa cant
sau sa scriu. Nu vreau sa fiu singura,am nevoie de oameni,desi de multe
ori ei ranesc si sunt salbatici. Se spune ca singuratatea este un
fenomen care te anunta ca in inima ta nu este decat un gol...o camera
libera oglindita cu sperante. Acum imi dau seama ca eu am fost
intotdeauna singura...sigur,am prieteni,dar fiecare sunt cu treburile
lor...le ascult durerile si imi permit din cand in cand sa dau
sfaturi...dar tot singura sunt,pentru ca nimeni nu va sti niciodata cat
de mare este durerea in sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu