Aprecieză oamenii ...

"Aprecieză oamenii care în liniște merg mereu înainte. Desi sunt triști, desi sunt fără speranțe, își ascund cicatricile profunde în spatele unui zâmbet! Ăstia da oameni puternici!"

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Eu stiu ca sunt putere...iubire...zambet...sunt un vis...

Cand ma culc si ma trezesc spun...multumesc Doamne,pentru ceea ce sunt,pentru ceea ce voi fi,pentru ceea ce am si pentru ceea ce voi avea. De multe ori in viata esuam si suntem sifonati de deciziile pe care le luam...acum stiu cine sunt si ce vreau.Toti avem niste lectii de invatat,niste teme de facut,dar depindem de cum alegem sa le facem. Viata este intradevar foarte scurta...dar frumoasa...sa n-o lasam sa treaca pe langa noi,sa pretuim fiecare secunda pana la ultima,pentru ca intotdeauna am crezut in mine ca sunt un calator care a plecat la un drum lung incat eu stiu ca sunt putere...iubire...zambet...sunt un vis.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Unora le este greu sa-si pastreze echilibrul ...

In viata intotdeauna ai nevoie de echilibru si imi pot permite sa spun ca in aceasta calatorie ,noi suntem la fel ca niste acrobati,iar franghia este viata... toti vom incerca sa fim acrobati buni incat sa putem trece cu bine pana la capat , dar cum este viata,ne mai ofera si obstacole . Unora le este greu sa-si pastreze echilibrul si... cad , si vor incerca din nou , pana vor reusi. Ca sa poti traversa pe franghia intinsa a vietii,ai nevoie de echilibru...sa-i poti privi de sus pe cei ce vor sa te traga in jos si sa ii ignori.In viata,dupa parerea mea,nu este de ajuns o singura greutate,este nevoie ...de doua...ca sa te poti mentine pe franghia vietii.Cei mai buni acrobati  sunt aceia care sfarsesc fiecare spectacol cu zambetul pe buze stiind ca in sufletul lor sunt mari invingatori.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Ne dam seama ca drumul este lung...

Discutam astazi cu o prietena draga mie despre destin si ea sustinea ca orice om are un destin scris acolo sus in stele. Eu una nu cred in destin...cred in Dumnezeu  si sustin ca el este considerat o forta speciala care ne lasa sa ne alegem noi singuri destinul , iar destinul ,se pare ca noi suntem cei care il formam prin  deciziile noastre. Sunt momente cand nu ne dam seama ,dar de multe ori  o decizie ne poate influenta viitorul pentru ca viata este un drum  pe care mergi ...cum ai deschis usa , sti ca esti plecat  si iti dai seama care este cursul ei ,incerci sa-l controlezi si totusi apare necunoscutul...acel moment cand tu nu ai cum sa mai influentezi doar daca ai norocul intr-o fractiune de secunda. Ne dam seama ca drumul este lung si intortocheat,dar este un drum pe care trebuie sa mergem mai departe pana la capat ... pana la marele final. 

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Timpul n-a ameliorat nimic...

Maine trebuie sa fac parastasul mamei de sase saptamani si inima mea este zdrobita in mii de bucatele.

Te chem si nu-mi raspunzi mama , te strig si nu ma auzi. Am obosit ,dar fac un efort sa-ti pastrez in inima mea ultima imagine.A plecat printre ingeri, de unde stiu ca ma vegheaza si ma ajuta in momentele cele mai grele.O mai vad uneori in vis,cred ca de trei ori pana acum... imi zice ca acolo se simte bine.Timpul n-a ameliorat nimic, singurele momente cand nu ma gandesc la ea sunt cand sunt  ocupata cu activitatile curente. Este vara,ea iubea florile ,ii placea sa aiba pe balcon flori colorate si  parfumate.Ce folos ca acum balconul este plin de flori, daca ea nu le poate vedea, uda...mirosii. Plecarea ei de langa mine  ma face sa simt ca mor putin  cate  putin iar a-mi reface sufletul cu o bucatica lipsa pentru a putea merge mai departe, singura, e o incercare grea si de durata. Mi-e atat de dor de mama incat viata mea este pustie fara ea.Oare de ce ne lasa Dumnezeu cu dorul acesta in suflet...nu mai pot sa scriu nimic,decat sa va spun...aveti grija de voi si pretuiti-va parintii.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu abandona niciodata in viata...

Nu trebuie sa uitam sa iubim viata,cu zilele ei insorite sau innourate,cu fulgere,cu trasnete...asta este viata si este facuta sa  o traim,sa ne bucuram de orice moment al ei in fiecare clipa.  Iubeste mult,ofera fericirea si atrage ca un magnet tot ce este mai frumos. Nu abandona niciodata in viata,iubirea,speranta,curajul pentru ca fiecare suntem ceea ce vrem sa fim...viata este frumoasa si pretioasa daca inveti sa o traiesti.  Iubirea este cea care te inalta,te implineste,te face sa vezi partea frumoasa a vietii...te face sa zambesti.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Mi-e dor de tine, mama! Mi-e tare dor...

Ieri nu am fost in stare sa scriu nici macar un rand despre Mama mea. Ma aflam in masina,imi arunc ochii peste ceasul de la bord si vad 11,53.Exact acum o luna ,mama mea a murit. Nu stiu ce s-a intamplat,stiu doar ca atunci cand au venit cei de la ambulanta,avea toate functiile vitale in ordine,dar promit ca voi afla. Cand am vazut 11,53,parca inima mea s-a faramitat in doua de durere,ca sunt pierduta intr-o lume dezlantuita si plina de griji...si acum ma doare...ma doare rau de tot. Am crezut ca mama mea este nemuritoare ,ca nici o secunda nu ar putea sa plece de langa mine.Asta este...asa am crezut!. De cand a plecat mama mea,am cazut de atatea ori,ma lupt singura cu inima franta ca nu mai am sustinerea morala a ei. Dumnezeu m-a ales pe mine sa fiu langa ea si sa o ingrijesc... de ce am fost numai eu langa ea ,nu stiu, dar ii multumesc lui Dumnezeu caci cu cateva minute inainte sa plece la cer ,am vorbit,am ras impreuna,am incurajat-o...am imbratisat-o. Nici nu stiti cat de pretios este timpul acum...imi dau seama cu fiecare zi care trece, ca fiecare clipa poate fi ultima, si constientizez ca cei dragi de langa noi sunt nepretuiti si nimeni niciodata nu le mai poate lua locul. Sa ma ierti  Mama daca nu am facut mai mult pentru tine, atata timp cat erai langa mine!Dragostea ta imi lipseste atat de mult ,sufar si plang in noapte.Am cautat-o in jur, oriunde dar nu este si stiu ca nimic nu o poate egala.Mi-e dor de tine, mama! Mi-e tare dor!

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Totul este sa nu-ti pierzi speranta ..

O vorba din batrani spune ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate...si sunt singura de acest lucru  daca ma gandesc la parcursul ultimilor sase ani din viata mea. Totul este sa nu-ti pierzi speranta ...traim tot timpul cu speranta pentru ca ea moare ultima. Acum cateva zile am fost la medicul meu curant sa duc ultimele analize ...ma uitam in jurul meu  si parca ma lua cu friguri la ceea ce vedeam,cata suferinta pe chipul acelor oameni...apoi dintr-o data mi-am amintit ca sunt o norocoasa ca am scapat de acea boala crunta. Era o femeie care repeta intr-una ca ea nu mai poate lupta cu boala si ca a ajuns la capatul puterilor atat fizic cat si psihic.Efectiv isi ruga moartea...groaznic ! Recunosc, si mie la inceput imi era frica ca nu o sa mai deschid ochii a doua zi,dar am avut persoanele potrivite langa mine care m-au scuturat pana m-am trezit,incat am devenit adepta omului lucid...probabil ca educatia mea,modul meu de a gandi care mi le-am format in acesti ani, m-au facut sa-mi dau seama ca in acesta viata este nevoie intotdeauna de un echilibru .
Mi-am cautat mereu acest echilibru pentru ca pentru mine acest echilibru este viata...familia si prietenii apropiati.Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a daruit si sunt constienta ca traiesc o vreme a miracolelor... pentru ca fiecare etapa in viata  isi are timpul sau. Am inteles asta...sa nu disper, sa nu sufar, sa nu ma victimizez...si sa fiu mereu pregatita cand ele apar pentru ca acum am un reper solid in viaţa mea.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

In momentele mele triste ...

Astazi am rasfoit un album cu fotografii de familie si  iarasi i-am simtit  lipsa mamei Doamne...cat as vrea sa dau timpul inapoi...cred ca in gandul meu si inima mea am avut cea mai buna mama de pe pamant. Credeti-ma ca nu exagerez...cat de mult am iubit-o,dar acum este prea tarziu sa i-o mai pot spune,dar sper cu toata fiinta mea ca acolo din ceruri ea ma vede si aude si in acelasi timp ma protejeaza. In momentele mele triste  cand am probleme ma uit la cer si o rog sa ma ajute...si o face de fiecare data. O plang si o tin mereu in sufletul meu si acum uitandu-ma la pozele ei,ii spun tot ceea ce trebuia sa-i spun cat a trait. Dragii mei,trebuie sa le spunem parintilor ca-i iubim,ca ne pasa de ei,sa le multumim ca ne-a dat viata si ca ne-au crescut asa cum au crezut ei ca este mai bine...ar trebui sa le multumim parintilor atunci cand pot sa ne auda si cat mai sunt inca in viata. Desi nu mai esti langa mine simt ca trebuie sa-ti spun Te iubesc scumpa  si pretioasa mea Mama.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Un suflet obosit...

Îmi simt sufletul obosit. Neliniştit. Tulburat. Temător. Din nou a strâns prea multe şi parcă a devenit mai fragil. Speranţa i se pare că se îndepărtează, grijile se amplifică… Faptul că vede în jur feţe îngrijorate îl apasă şi pe el. Faptul că aude cuvinte grele şi vede gesturi nelalocul lor îl face să se simtă mic. Poate că nu e, dar aşa se simte acum. Un biet suflet într-o lume care nu-l înţelege, care nu-i vede durerea şi apăsarea.
Mi-aş dori să-l ajut, dar ceva-mi lipseşte, nu mă simt în stare să-i redau pofta de viaţă cu care era obişnuit. Nu mă simt în stare să-l ridic şi să-l pun pe picioare. Un suflet obosit e asemenea plumbului, atârnă atât e greu!
Iar oamenii care au un astfel de suflet îşi pierd din strălucire, se ofilesc… Se frământă şi îşi pun tot felul de întrebări la care nu le răspunde nimeni.
Şi stau şi mă întreb de ce nu putem sau mai degrabă de ce nu vrem să fim mai buni unii cu alţii şi să nu ne mai încărcăm atât de mult negativ.
De ce nu dăm dovadă de mai multă înţelegere, de ce suntem categorici şi nu mai ascultăm motive…
De ce nu ne mai oprim din goana noastră din fiecare zi să ne mai privim unii pe alţii. Şi nu la chip, ci la suflet. Sunt atâţia oameni de la care avem ce învăţa, sunt atâtea poveşti pe care le-am putea descoperi, sunt atâtea prietenii pe care le-am putea lega!
Dar noi preferăm să ne vedem de drum şi atât, fără a mai privi în dreapta şi-n stânga, fără a oferi un zâmbet sau o privire caldă.
Nu mai avem răbdare unii cu alţii şi în tot acest haos ajungem să rostim cuvinte grele, iar cuvintele dragii mei nu se iau niciodată înapoi. Rămân acolo, ca un ecou căruia nu-i piere intensitatea.
Plecăm când ni se cere să rămânem şi rămânem când trebuie să plecăm… Alungăm oameni de lângă noi pe motive copilăreşti, punem preţ pe orice altceva, mai puţin pe ceea ce contează. Judecăm de parcă am avea vreun drept, ignorăm lucrurile frumoase şi invidiem pe alţii că au mai mult. Uităm cu desăvârşire de sensul cuvintelor bunătate, înţelegere şi iubire.
Cu alte cuvinte, ne facem rău cu mâna noastră. Pentru că atunci când ne ocupăm mintea cu griji, probleme răutăţi, atunci când pierdem din vedere orice urmă de pozitiv, sufletul cedează. Oboseşte. Ei, şi acum să trăim cu un suflet obosit! Ştiţi cât de greu e? Sufletul are nevoie de frumos, de pace, de linişte, de încredere. Iar atunci când e atins din toate părţile de lucruri negative, se îmbolnăveşte!
Vindecarea? Depinde doar de noi, de cum alegem să trăim.
-sursa- https://pasajedinviata27.wordpress.com/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

De un lucru sunt sigura...

 Sunt oameni care prin simpla lor prezenta in viata noastra ne ajuta sa ramanem ...oameni. Ei sunt acele fiinte care-ti daruiesc pe tava sufletul lor,dar sunt si oameni care efectiv nu merita sa-i cunosti . Pe cei din a doua categorie chiar nu merita  sa-i apreciezi sau sa le dai increderea ta...si totusi se intampla sa mai incerci sa ai incredere in ei. De un lucru sunt sigura.In totdeauna vor fi oameni care  vor avea ceva de comentat.Cred ca acest lucru nu se va schimba niciodata.Sigur nu pot fi pe placul tuturor. Si niciunul dintre noi nu putem. Nu are rost sa mai insistam daca nu merita...vom merge mai departe, poate pe cai diferite si ne vom aminti in acest fel ca...a fost odata.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cu mai mult curaj...

In ultimul timp ma tot intilnesc cu mine si cu viata mea si imi dau seama ca poate ar trebui sa ma uit mai indraznet la viata mea....cu mai mult curaj...sa ma uit cu ochii adinc infipti in ochii ei si sa-i spun...chiar merit mai mult,vreau mai mult. Cand stii ce vrei,este mai usor pentru ca stii ca poti ajunge acolo direct,fara ocolisuri. Poate ca sunt o visatoare si o optimista incurabila, da...eu am hotarat ca vreau mai mult de la viata.Este o alegere pe care poti sa o faci intr-o secunda.Important este sa sti ce vrei de la ea,pentru ca viata este minunata.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Multumesc Doamne pentru ca ma iubesti...

De multe ori avem tendinta sa  spunem cuiva " multumesc ca existi in viata mea",  dar am stat mai bine si m-am gandit ...si mai ales mi-am dat seama ca e impropriu sa multumim unei persoane, cred ca de fapt Lui Dumnezeu ar trebui sa-i multumim. Si ar trebui  sa-i multumim ca  datorita Lui avem pe cineva care e langa noi si ne iubeste...datorita Lui ne revenim la viata dupa ce am avut o problema ...sau datorita Lui reusim in viata. Eu stiu ca Dumnezeu este tot timpul langa mine chiar si atunci cand eu am crezut ca m-a uitat sau am crezut ca m-a abandonat...dar nu a fost sa fie asa!.Cand dam de greu consider ca nu ar trebui sa-l judecam pentru ca el stie mai bine ce este  potrivit pentru fiecare...asa ca acum pot sa spun...multumesc Doamne pentru ca ma iubesti.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Vor exista ...

Vor exista întotdeauna trăiri pe care nu le poţi exprima prin cuvinte. Sentimente care rămân nerostite, neştiute, nebănuite, himere de neatins ori goluri pe care nimeni nu le va putea umple niciodată cu nimic...

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Astazi mi-a fost ingrozitor de dor...

Ieri a fost o zi ingrozitoare pentru mine,mama!Ar fi trebuit  sa fie o zi de sarbatoare...dar nu a fost asa pentru ca fost primul an de ziua mea cand sunt fara tine.Astazi mi-a fost ingrozitor de  dor...si spun ingrozitor ,pentru ca m-a durut sufletul tare si mult, iar azi, pot asocia acest dor cu durerea.De ce oare Dumnezeu ne ea tot ce avem mai scump si mai drag de pe lumea aceasta...chiar nu stiu!Lacrimile ma inunda complet,ecoul vocii tale, tipatul de disperare, tremurul din ea imi suna in minte, iar mintea mea  acum este goala.De ce Doamne? De ce acum,de ce ea? Nu era momentul acum...dar cine sunt eu sa hotarasc cand, unde si cum sa plecam? Daca am sti momentul, am sti sa pretuim mai mult parintii.Au trecut trei saptamani si incerc sa ma ridic de la pamant...e greu,cumplit de greu.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Cateodata...

"Cateodata mi-e greu si plang,mi-e dor si plang, ma doare si plang...dar asta nu inseamna ca sunt o lasa.Simt doar nevoia sa-mi scot off-ul din inima si sa ma eliberez putin insa sa nu crezi niciodata ca daca plang nu mai fac fata sau ca ma dau batuta...nicidecum!"
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Chiar daca...

"Chiar daca timpul e scurt si pretios, intotdeauna vei avea timp sa schimbi drumul in viata atunci cand cel pe care mergi deja nu te mai implineste.
Intotdeauna vei avea timp sa fii TU, sa crezi, sa speri, sa doresti, sa zambesti, sa iubesti, sa visezi si sa lupti .
Pentru toate acestea niciodata nu va fi prea tarziu"

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Sunt lucruri ...

"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, lucruri pe care nu vrem să le ştim dar trebuie să le învăţăm, şi oameni fără de care nu putem trăi, dar trebuie să le dăm drumul..."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Multumesc...

"Recunostinta, multumirea sunt niste puteri care dezintoxica organismul, neutralizeaza otravurile, reinnoiesc materialele. Deci, invatati sa multumiti. Zilnic, de mai multe ori pe zi, repetati: “Multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc…"

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Iarta-ma mama...

Iarta-ma mama ca ma pierd ca firele de nisip prin mare.
Iarta-ma mama ca incerc din rasputeri sa dau de tine,dar valurile vietii inca ma tin departe. Cand treci printr-o perioada dificila,aduti aminte ca exista cineva in cer care te iubeste si are grija de tine si cineva pe pamant caruia ii pasa de tine.Un destin cumplit te-a smuls de langa mine,iar lacrimile mele iti vor uda mormantul mereu.Cred ca nu exista un altar mai divin,mai frumos si mai scump pe lume...decat sufletul unei mame.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cele mai frumoase bucăţi din viaţa ta...

Zambetul este ca o haina care imbraca chipul. Daca este fals nu impresioneaza ...dar daca este din suflet, lumineaza in mod miraculos chipul si devine contagios...el este semnul cel mai simplu al fericirii.Toti ne-am nascut cu darul de a zambi ,acest dar care cateodata multi dintre noi l-am si uitat din diverse motive...si va spun din propie experienta folositi-l,bucurati-va de viata si fiti fericiti.  Ce ar fi oare viata fara zambet ...fara  zambetele celor din jur?... fara zambetele celor dragi? Va spun eu ...trista...si nu uitati,un zambet dureaza o clipa, insa poate ramane mult timp in amintire. Traiti-va viata si nu lasati deoparte fericirea pe care o meritati si care este doar a voastra,pentru ca cele mai frumoase bucăţi din viaţa, se dovedesc în final a fi cele mai scurte, şi sunt acele momente petrecute zâmbind, alături de oamenii care au contat pentru tine cel mai mult.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Astazi ca niciodata,ma doare sufletul ingrozitor...

Astazi ca niciodata,ma doare sufletul ingrozitor. Mi-e greu sa spun ce simt…mi-e tot mai greu sa ma deschid fiindca tot mai mult ma doare sufletul de dorul tau Mama.Cred ca sunt mai mult suflet si mai putin om. De ce? Pentru ca ma doare. De-as putea spune cat de grea imi este inima uneori, as face-o. De-as putea spune in cate lacrimi se ineaca sufletul meu seara de seara, as face-o.Nu pot sa accept sa ma trezesc dimineata,iar tu sa nu mai fii.Pentru mine este un cosmar ingrozitor ,pe care nu as fi vrut sa il traiesc niciodata.Ma doare ca plang in tacere iar tu nu ma poti  auzii...nici nu sti cat de mult ma sufoca gandul ca esti departe la cer.Stii cum ma simt...ca o trestie care vrea sa stea dreapta,chiar daca vantul bate mult prea violent.Stiu ca acum esti ca un inger tacut care vegheaza asupra mea tot timpul....ma consolez cu acest gand.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Ar fi trebuit sa-ti spun azi....,,LA MULTII ANI!'' ...

La Multi Ani, mama mea. Astazi este sarbatoare in cer, iar noi pe pamant ne rugam pentru tine. Ne este tare dor de tine! Ce frumos am fi sarbatorit azi acasa, dar... nu se poate decat sa ne gandim la tine si sa ne imaginam cum ar fi fost .  Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le fac astazi pentru tine si langa tine. Ma simt mai slaba ca niciodata. Ma simt pierduta si debusolata... Te iubesc mama  mea si chiar daca nu esti aici, langa mine, eu stiu ca esti undeva in preajma si ma veghezi.  Un cadou mic se indreapta spre tine...desi e mic...are in el toata dragostea mea pentru tine! Nu plang ca esti la Domnul, plang ca dorul de tine ma sfarseste, plang ca-mi este dor de glasul tau. Ma sfisie dorul de tine. O, Doamne, ce n-as da sa te mai strang in brate. Sti cum ma simt fara tine? Ca o frunza purtata de vant. Si totusi, durerea ma colpeseste, ma zvarcolesc.....as vrea sa urlu... Cel mai greu este sa incep o noua zi. Cand ma trezesc si deschid ochii, realitatea ma loveste atat de brutal ca inmarmuresc....si asa se intampla in fiecare dimineata.TE IUBESC, ti-am spus atat de des cat de mult TE IUBESC, si nu ma voi opri niciodata,niciodata, niciodata...fara tine...casa e goala...lumea intreaga e goala...sufletul meu...e gol... peste tot este goliciune si nonsens...mi-e atat de dor...si doare...doare...doare...mama mea...TE IUBESC.Singura mea speranta este ca la un moment dat ne vom revedea si vom ramane pentru totdeauna impreuna. Nu am stiut cat de mult doare sa-ti pierzi un parinte, acum stiu si pot intelege pe oricine trece prin asa ceva !Imi este atat de dor de mama,incat imi vine sa urlu,simt cum mor in fiecare zi cate un pic....inima mea sa oprit din ziua cand a incetat sa mai bata a ta.Eu inca te mai astept acasa.  TE IUBESC MAMA!

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.