Nu trebuie sa uitam sa iubim viata,cu zilele ei insorite sau innourate,cu fulgere,cu trasnete...asta este viata si este facuta sa o
traim,sa ne bucuram de orice moment al ei in fiecare clipa. Iubeste
mult,ofera fericirea si atrage ca un magnet tot ce este mai frumos. Nu
abandona niciodata in viata,iubirea,speranta,curajul pentru ca
fiecare suntem ceea ce vrem sa fim...viata este frumoasa si pretioasa
daca inveti sa o traiesti. Iubirea este cea care te inalta,te
implineste,te face sa vezi partea frumoasa a vietii...te face sa
zambesti.
...Numai un pic de cuvinte, despre iubire. Am ezitat să vi le trimit, pentru că nu prea se potrivesc celor scrise de dumneavoastră. Mai mult, mai amplu, inima-mi n-a avut liber, n-a reușit să exprime. A trebuit să mă mulțumesc doar cu ele, numai să vă fi scris iar ceva. Cu îngăduință, li s-ar putea face, cred, loc în fundal, un peisaj îndepărtat în tabloul trăirii vieții din plin, al curajului de a ști frumusețea chiar și în zilele înnorate...
...Iubirea e conștiința de sine a vieții, singura care este, de fapt, cu adevărat; aceeași viață aici în mine ca pretutindeni. Nu eu iubesc, ci viața. Eu pot doar să deschid inima, dând la o parte tot ce acoperă vederea asta: pe mine, ceea ce e al meu ori al altcuiva; diferențe. În ce rămâne, toate sunt noi, orice făptură și orice lucru poate fi ori nu drag cuiva, sieși, cine să știe? Toate trăiesc și sunt ca și nenăscute. Viața doar e ca dintotdeauna, neascunsă și neamestecată, fără început sau sfârșit. E libertate, fără să fie a mea și fără să mi-o poată lua nimeni...
...Numai un pic de cuvinte, despre iubire. Am ezitat să vi le trimit, pentru că nu prea se potrivesc celor scrise de dumneavoastră. Mai mult, mai amplu, inima-mi n-a avut liber, n-a reușit să exprime. A trebuit să mă mulțumesc doar cu ele, numai să vă fi scris iar ceva. Cu îngăduință, li s-ar putea face, cred, loc în fundal, un peisaj îndepărtat în tabloul trăirii vieții din plin, al curajului de a ști frumusețea chiar și în zilele înnorate...
RăspundețiȘtergere...Iubirea e conștiința de sine a vieții, singura care este, de fapt, cu adevărat; aceeași viață aici în mine ca pretutindeni. Nu eu iubesc, ci viața. Eu pot doar să deschid inima, dând la o parte tot ce acoperă vederea asta: pe mine, ceea ce e al meu ori al altcuiva; diferențe. În ce rămâne, toate sunt noi, orice făptură și orice lucru poate fi ori nu drag cuiva, sieși, cine să știe? Toate trăiesc și sunt ca și nenăscute. Viața doar e ca dintotdeauna, neascunsă și neamestecată, fără început sau sfârșit. E libertate, fără să fie a mea și fără să mi-o poată lua nimeni...