Astazi am rasfoit un album cu fotografii de familie si iarasi i-am simtit lipsa mamei Doamne...cat as vrea sa dau timpul inapoi...cred ca in
gandul meu si inima mea am avut cea mai buna mama de pe pamant.
Credeti-ma ca nu exagerez...cat de mult am iubit-o,dar acum este prea
tarziu sa i-o mai pot spune,dar sper cu toata fiinta mea ca acolo din
ceruri ea ma vede si aude si in acelasi timp ma protejeaza. In momentele
mele triste cand am probleme ma uit la cer si o rog sa ma ajute...si o
face de fiecare data. O plang si o tin mereu in sufletul meu si acum
uitandu-ma la pozele ei,ii spun tot ceea ce trebuia sa-i spun cat a
trait. Dragii mei,trebuie sa le spunem parintilor ca-i iubim,ca ne pasa
de ei,sa le multumim ca ne-a dat viata si ca ne-au crescut asa cum au
crezut ei ca este mai bine...ar trebui sa le multumim parintilor atunci
cand pot sa ne auda si cat mai sunt inca in viata. Desi nu mai esti
langa mine simt ca trebuie sa-ti spun Te iubesc scumpa si pretioasa mea Mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu