Ieri a fost o zi ingrozitoare pentru mine,mama!Ar fi trebuit sa fie o zi de sarbatoare...dar nu a fost asa pentru ca fost primul an de ziua mea cand sunt fara tine.Astazi mi-a fost ingrozitor de dor...si spun ingrozitor ,pentru ca m-a durut sufletul tare si mult, iar azi, pot asocia acest dor cu durerea.De ce oare Dumnezeu ne ea tot ce avem mai scump si mai drag de pe lumea
aceasta...chiar nu stiu!Lacrimile ma inunda complet,ecoul vocii tale, tipatul de disperare, tremurul din ea imi suna in minte, iar mintea mea acum este goala.De ce Doamne? De ce acum,de ce ea? Nu era momentul acum...dar cine sunt eu sa hotarasc cand, unde si cum sa
plecam? Daca am sti momentul, am sti sa pretuim mai mult parintii.Au trecut trei saptamani si incerc sa ma ridic de la pamant...e greu,cumplit de greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu