Dar cortina nu pică, piesa continuă. ..

Cred cu tarie ca intotdeauna va ramane o legatura puternica intre noi oamenii,fie ca suntem in viata sau nu.In afara de oamenii care sunt in viata noastra si cu care avem o legatura puternica, trebuie sa invatam sa apreciem fiecare clipa, sa ne bucuram de fiecare zi in care vedem lumina zilei, deoarece toti suntem doar o piesa pe o tabla de sah, care mai devreme sau mai tarziu vom primi sah mat de la viata.Asa cum spunea cineva,nu mai tin minte,viata e doar o piesă de teatru, fără coregrafie, în care actorii intră şi ies, unii reintră, alţii nu. Inevitabil, sunt momente în care suntem forţaţi, brusc, să conştientizăm că unele personaje principale sunt doar episodice. Dar cortina nu pică, piesa continuă. Trebuie să continue....cat de adevarat!.

 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Speranţa ...

„ Speranţa nu e o promisiune că ceea ce tu îţi doreşti se va împlini – este o invitaţie să te bucuri de posibilitatea a ceea ce îţi doreşti în timp ce tu negociezi cu viaţa rezultatul final. ”

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Astăzi, mi-e dor...

"Astăzi, mi-e dor...mi-e dor de oamenii delicați și sinceri.... de cei care mă știu fără a mă inventa..., de cei care mă țin de mână, fără a mă judeca.., de oamenii care mi-au citit povestea..., fără a o povesti...
Astăzi, mi-e dor de toți oamenii pe care îi iubesc..."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Sunt eu...

"Adun in minte o multime de ganduri.Cu intrebari ce lasa in urma lor numai randuri.Sunt eu ce ma avant tot mai mult in tacere.Sunt eu ce vad cu o lacrima pe obraz imi curge iar inima mea indurare cere.Vreau sa pot scapa de tot de clipa asta grea.Vreau sa numai fiu asa.Dezamagita,pe bune, multi ani am gustat din multe.Ca au fost rele sau bune.Un lucru e cert ,inima mea nici cand nu a putut sa uite prin tot ce a trecut..O ultima rasuflare...iar capitolul e incheiat de mult."

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Eu merg pe drumul meu ...

"Sunt satula de multe traite in asta viata.Sunt satula ca lumea sa ma judece fara sa ma cunoasca.Sunt satula de vorba si barfa lor cretina.Mai bine s-ar uita mai intai la ei decat la mine.Tot ce stiu, e ca numai vreau sa gust din veninul lor tampit.Eu merg pe drumul meu si nu mai aplec urechea la nimic.Imi vad de viata.Stiu ce imi doresc.In rest nimic nu ma mai intereseaza."

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu mai am timp de pierdut...

Cu cât înaintez în viaţă, cu atât sunt mai conştientă şi mai hotărâtă, mai dornică şi mai pregătită, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.
Nu mai am voinţă să ascult văicărelile neîntemeiate, să-mi pierd timpul în preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine şi de prostie. Multă prostie.
Mă enervează invidioşii, cei care încearcă să-i sape pe ceilalţi în speranţa că le-o fi lor mai bine, mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.
Nu mai am timp pentru şedinţe în care se vorbeşte de toate şi de nimic, de lucruri absurde despre care se ştie din start că n-o să aibă viaţă, nici măcar una scurtă. Nu mai am răbdare cu persoanele oportuniste, meschine, false.
Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi.
Îmi confecţionez din nepăsare un soi de armură împotriva răutăţilor, a mediocrităţii, a bârfei ieftine, a celor care îmi provoacă decepţii şi trădează încrederea mea în ei.
Lumea e plină de „profesori” care pretind că fac tot, ştiu tot, dar sunt repetenţi la educaţie şi bun simţ. Prefer persoanele imperfecte şi adevărate, care-ţi luminează calea fără să facă din asta un drapel.
Mă simt la jumătatea drumului şi încep să dau o altă valoare timpului. Timpul meu, timp preţios. Vreau să treacă aproape de persoanele care mă fac să mă simt bine. Vreau să trăiesc lângă persoane pozitive, umane, generoase, gentile.Vreau esenţa şi nu aparenţa.
Vreau persoane care zâmbesc. Care iubesc. Care respectă. Care ştiu să râdă şi să accepte propriile defecte. Oameni care nu-şi dau aere de vedetă de doi lei. Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi. Oameni care respectă regulile convivialităţii pacifice.
Vreau persoane care lasă binele şi frumosul în urma lor, care-ţi încălzesc sufletul prin simpla lor prezenţă. Vreau persoane bune, oneste, înţelepte, drepte, sincere şi iubitoare. Vreau persoane care, în pofida nefericirii şi a greutăţilor vieţii, au rămas frumoase, pline de dragoste, îngăduinţă, înţelegere. Vreau persoane care ştiu să-ţi intre în suflet şi să rămână acolo.
Vreau să-mi curgă timpul lent, duios, să gust din el ca dintr-un măr parfumat, crocant şi plin de seva dulce a vieţii.
Acum ştiu că prioritatea şi obiectivele meu sunt să trăiesc fără să am regrete şi păreri de rău, în pace cu mine şi cu cei dragi. La sfârşit de drum vreau să zâmbesc!
-sursa- http://www.catchy.ro/nu-mai-am-timp-de-pierdut/89963-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Am ales...

"Am ales un drum in viata.Si voi merge pe el pana la urma.Ca va fii soare,sau furtuna,nu voi,renunta nici o secunda.Avand ca punct de reper existenta mea...cu multe intrebari,Iar una dintre ele,este unde ma va duce ea".

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

La multi ani frumosi surioara mea!...

A mai trecut un an,si inca o floare apare in gradina vietii tale. Sper ca ea sa fie un trandafir incantator si fara spini. Sper sa iti aduca zambetul pe buze, sa-ti aline tristetea si grijile si cand te vei uita la ea, sa simti ca esti inconjurata de persoanele care te iubesc. Fie ca acest an sa fie plin de impliniri, fericire, sanatate si multa, multa dragoste si intelegere, iar norocul sa te urmeze oriunde. La multi ani frumosi! As vrea sa existe pentru tine numai bucuri si zile senine astfel incat viata sa-ti para un vis al implinirilor tale, un vis din care sa nu te trezesti niciodata. Spera intotdeauna spre fericire, spre ceva mai bun...speranta este singurul lucru pentru care se merita sa traiesti desi ascunde in spatele ei fericirea, fericire pe care numai Dumnezeu ti-o poate darui. La multi ani frumosi surioara mea!

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

In viata nu este destul sa vrei...

In viata nu este destul sa vrei...trebuie sa te straduiesti ,sa lupti pentru a obtine ceea ce doresti,iar pentru asta ai nevoie de ambitie si de rabdare pentru ca altfel nu prea reusesti mare lucru.  Cu rabdare ne invingem pe noi insine,cu rabdare ne apropiem cu pasi repezi de visul nostru...cu rabdare il asteptam pe Dumnezeu sa-si reverse lumina in sufletele noastre. Acum am ajuns intr-un moment al vietii mele cand este foarte important sa am rabdare.Incerc sa-mi ocup mintea si timpul cu diverse lucruri...mereu am fost o fire optimista,chiar daca mi-a fost greu de multe ori am incercat sa vad partea plina a paharului,adica sa caut solutii sa depasesc momentul. M-am educat sa fiu increzatoare si mai ales sa am rabdare.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Învaţă să preţuieşti...

Cu o picătură de ieri, cu una de azi şi una care ţi-o serveşte ziua care va urma...umpli paharul tău cu mulţumire sufletească. Învaţă să preţuieşti fiecare picătură de fericire!...e atât de puţin şi-n acelaşi timp atât de mult

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Au trecut sase luni...

Astazi se implinesc sase luni de cand mama mea a murit. Da,mamico,au trecut sase luni de cand ai plecat de langa mine, sase luni de suferinta si durere, sase luni de cand nu ti-am simtit prezenta in casa, sase luni de cand ai plecat  pe usa la spital si nu te-ai mai intors. Imi pare tare  rau mama  ca  nu am putut sa te ajut...am fost o neputincioasa. Te iubesc mult si stiu ca esti cu mine tot timpul ,te simt clipa de clipa.Sunt momente in care cu greu fac fata unei zile.Ma gandesc tot timpul la ea, vorbesc tot timpul cu ea. Camera ei este exact cum a lasat-o, pentru ca  nu am clintit nimic.Am uneori stari de furie,plang,merg in camera ei,rasfoiesc pozele si ma intreb de ce a trebuit sa moara fara sa fiu langa ea.Si ma doare sufletul si urla durerea in mine atunci cand plang, pentru ca atata timp cat simt ca ma doare, ea este inca aici, in sufletul meu. Mi-e teama de zilele in care nu voi mai lacrima la amintirea ei pentru ca asta inseamna ca obisnuita a luat locul tristetii. Si nu vreau sa se intample asta.Se pare ca vine o vreme cand Dumnezeu isi aduna ingerii de pe pamanat...asa cum a  fost si in cazul mamei mele.Imi pare enorm de rau incat nu-mi ramane decat sa spun...Dumnezeu sa te ierte si sa te aibe in paza lui...om frumos.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Vrei nu vrei trebuie sa faci fata realitatii....

A trai pozitiv si printre oameni pozitivi este excelent...mereu am spus ca viata este frumoasa daca ne bucuram de sansa de a ne trezi intr-o alta dimineata. Am invatat in viata mea  chiar sa plang cu zambetul pe buze,au fost clipe peste care am trecut...au fost momente in viata care m-au durut...sunt clipe in care chiar nu treci cu vederea si sunt momente in viata care nu au fost uitate in totalitate. Sigur...daca zambesti in orice moment,lumea crede ca esti mare si tare,nestiind ce se ascunde in acel zambet.Sunt momente in viata cand am obosit sa mai punem intrebari sau sa dam raspunsuri si ajungem la concluzia ca am obosit...dar ne  incurajam si mergem mai departe si uite asa continui...traiesti in lumea asta care a devenit tot mai apasatoare,mergi vioi pe strada cu zambetul pe buze  si crezi ca iti ascunzi durerea,dar te minti  pe tine singur pentru ca ea persista....pentru ca vrei nu vrei trebuie sa faci fata realitatii.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu-ntelegi ...

"Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua?!"

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Te iubesc, mama...

Unei singure fiinte din viata mea ii datorez tot ceea ce eu am si ceea ce sunt azi. Ea mi-a dat nastere, m-a crescut si m-a invatat sa iubesc. Imbratiseaz-o, iubeste-o, apreciaz-o cat timp o ai langa tine.Mama e numai una.Te iubesc, mama!

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Vreau sa numai fiu asa...

"Adun in minte o multime de ganduri.Cu intrebari ce lasa in urma lor numai randuri.Sunt eu ce ma avant tot mai mult in tacere.Sunt eu ce vad cum o lacrima pe obraz imi curge iar inima mea indurare cere.Vreau sa pot scapa de tot de clipa asta grea.Vreau sa numai fiu asa...Dezamagita!pe bune multi ani am gustat din multe...Ca au fost rele sau bune...Un lucru e cert, inima mea nicicand nu a putut sa uite.Prin tot ce a trecut..O ultima rasuflare..Iar capitolul e incheiat de mult."

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Mai presus de orice...

"Cel mai bun prieten al sufletului fiecărui om este Dumnezeu. Te ascultă, nu te întrerupe, nu te judecă, îți indrumă pașii, te însoțește pretutindeni și te iubește infinit. Mai presus de orice, te poți increde în El. Fii convins că fiecare rugăciune curată, profundă din suflet îți este ascultată!"

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

In camera sinceritatii...

A fi sincer cu cei de langa tine necesita o doza mare de curaj pentru ca poti fi taxat imediat.Sunt momente in viata cand sinceritatea fata de tine insusi  este lucrul cel mai important,de aceasta sinceritate depinde viitorul tau si a celorlalti.Uneori  este foarte greu sa stai  de vorba cu tine,sigur cu conditia sa fi sincer ...este o lupta pe care o porti cu tine si cu imaginile celorlalti. In camera sinceritatii unde esti singur trebuie sa poposim mai des ca sa-ti auzi bataile inimii...acolo poti sa-ti raspunzi propiilor acuze,pentru ca acolo ne intalnim cu totii intr-o buna zi. Da ...eu cred cu tarie ca trebuie sa fim sinceri pentru ca este dovada suprema ca nu incercam sa tragem viata in piept....ea este o  calitate  nobila...tot ceea ce trebuie sa facem este sa spunem adevarul in fata fara sa ranim,caci tare greu se vindeca ranile sufletului.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Pacat ca invatam prea tarziu lectiile vietii...

Mereu ma intreb...ce este viata omului!...si tot mai mult am convingerea ca este o lectie pe care unii dintre noi ne straduim sa ne-o insusim cat mai bine .Suntem atat de firavi, inca de cand ne nastem, invatam sa respiram,sa mancam,sa ne miscam,sa scriem,sa citim si apoi sa ne descurcam fiecare cum stie prin labirintul vietii.Nu de multe ori inveti sa te ridici,ca apoi sa cazi...apoi te ridici din nou. Incep cu tarie sa cred ca viata inseamna doar azi,adica momentul de azi...iar ziua de maine nu sti daca va mai fi...si incepi sa inveti ca nimic nu este pentru totdeauna si ca viata are prostul obicei sa-ti faca surprize...uneori de vis, alteori de cosmar. Pacat ca invatam prea tarziu lectiile vietii...atat de tarziu incat nu ne ajung nici lacrimile, nici suspinele, nici intrebarile pentru a nimici parerile de rau.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Tuturor oamenilor pe care i-am iubit...

Dacă nu vă mai iubesc, înseamnă că nu vă mai am parte din viața mea. Dacă nu vă mai am parte din viața mea, nu înseamnă că vă urăsc. Să ne înțelegem. Îmi sunteți amintiri și atât. Nu, nu amintiri bune sau amintiri rele, nu v-am iubit puțin sau mult, v-am iubit și atât. Iubirea nu mi-am cântărit-o în funcție de timpul pe care l-ați petrecut cu mine sau în funcție de câte ori m-ați sunat, să mă felicitați sau să mă certați. Dacă îmi sunteți amintiri, asta nu vă dă dreptul să-mi murdăriți sufletul. Ați făcut-o destul, atunci când mi-erați tovarăși de drum. Sau cel puțin când credeam asta. Acum, pentru că voi ați ales să-nchideți ușa în urma voastră e o altă poveste. Să știți că mereu mi-a fost mai ușor să plece ceilalți  din viața mea, decât să plec eu dintr-a lor. Asta nu înseamnă că am prevăzut acest lucru, și nici că l-am așteptat.  În fond, voi ați fost cei care mi-ați bătut în poarta sufletului. Eu  v-am deschis și v-am adăpostit în el, apoi v-am iubit. V-am luat cu totul. Atunci, de ce aș fi plecat eu? Nu m-am agățat niciodată de sufletul omului, dacă l-am simțit distant, străin. I-am dat pace și-am așteptat momentul când va răbufni, când mi se va înfățișa și-mi va spune care-i nemulțumirea. Poate n-am dat întotdeauna ceea ce v-ați fi dorit, poate n-am ascultat și înțeles îndeajuns, poate n-am avut răbdare sau empatie destulă, dar am iubit din tot sufletul, iar atunci când n-am mai avut pe cine iubi, a durut. Tare de tot. De parcă toată durerea din lume s-ar fi strâns la mine-n suflet. Chiar dacă ați plecat, încă o mai simt. E apăsătoare și grea.
-sursa- https://rominahamzeu.wordpress.com/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Lucruri simple...

Suntem mult prea ocupați să ne privim viața ca pe ceva imposibil ca să mai avem timp de a ne bucura de micile miracole ale fiecărei zile. Ne plângem de lucrurile grele pe care le avem de făcut și nu ne gândim că, poate, dacă am sta într-o mulțime, comparându-ne viața noastră cu a altora, am alege imediat greutățile noastre pe lângă ale altora.
Și totuși, chiar dacă uneori am vrea să ne oprim, oricât de greu ne-ar fi să mai pășim spre viitor, merită să ne oprim o clipă, să respirăm adânc și să ne uităm la lucrurile din jurul nostru. La aspectele mărunte ale existenței, pe care le înghesuim, de obicei, într-un plan mult prea îndepărtat pentru a mai fi conștienți de ele.
Când ați privit ultima dată spre cer? Dar nu în sensul de a vedea dacă va ploua sau nu, sau pentru a apecia ce haine puteți purta. Nu așa. Să îl priviți atunci când el e albastru, senin. Și să urmăriți avioanele brăzdând urme pufoase printre nori. Și să simțiți că sufletul vă este inundat de speranță și de o bucurie simplă, copilărească.
Ați mai avut timp să urmăriți copacii îngălbenind? Frunzele lor colorate sunt minunate. Pe mine mă liniștește coloritul lor și, de multe ori, merg pe stradă privind mai mult în sus decât spre oamenii din jur.
Cuvintele sunt alte lucruri simple. Atunci când întrebăm „Ce faci?” să ascultăm răspunsul. Iar când noi răspundem, de obicei, prin acel „Fac bine”, să ne bucurăm că putem să spunem asta. Să ne bucurăm că suntem bine. Că mai suntem noi.
Natura are o mulțime de lucruri pe care ni le arată, cu dărnicie, zi de zi. Dar ne-am învățat cu ele și nu le mai luăm în seamă. Nu mai ascultăm ropotul ploii, nu mai simțim adierea caldă a vântului sau mirosul ruginit al dimineților de toamnă. Și zilele se scurg, fără ca noi să le mai apreciem valoarea. Doar din când în când ne mai întrebăm, uimiți „Când a trecut timpul? Că parcă ieri înfloreau copacii…”  Dar tot nu apreciem lucrurile la timpul lor.
Drumurile noastre zilnice, spre serviciu, spre magazin sau spre oamenii dragi, sunt tot lucruri simple. Pe care le facem automat și uneori obosiți că nu am luat taxi, atunci când plecăm pe jos; nervoși când suntem prinși în trafic cu mașina, mergem cu capul adus între umeri, uitând că ar trebui să privim în sus, să țintim în sus și să ne bucurăm de ziua care începe, de pașii pe care îi facem, de aerul pe care îl respirăm.
Lucruri, oameni, clipe. Din multe bucurii simple ne-am putea împleti ziua. Multe gânduri pozitive ne-ar putea aduce zâmbetul pe față. Dacă am avea timp. Sau dacă am avea puterea să zâmbim oricând și oricui.
Dacă…Dacă…
Dacă am dori mai mult să ne schimbăm felul de a privi lucrurile, poate că am și reuși.
-sursa- https://sufletedecristal.wordpress.com/2013/09/10/lucruri-simple/

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

În viață...

” În viață, există întotdeauna trăiri pe care nu le poți exprima în cuvinte,sentimente care rămân nerostite, neștiute, nebănuite, himere de neatins ori goluri pe care nimeni nu le va putea umple.
În viață, există oameni, iar unii oamenii nu se uită niciodată... ”

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Mi-e dor...

"Când ți-e dor de oamenii de pe pământ poți să îi suni, să îi cauți sau să le scrii spunându-le că-ți lipsesc... Dar când te cuprinde dorul de oamenii de dincolo de nori, ce faci? Ce poți face mai mult decât să aprinzi o candelă pe care să o privești cu ochii în lacrimi sperând ca lumina ei să ajungă până-n înaltul înaltului la sufletele celor care nu mai sunt printre noi? Mi-e dor..."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Oameni sensibili si minunati....

Am sa va spun o povestioara adevarata din viata mea.Omul care isi arata  sufletul  si chipul, practic te lasa sa-i citesti in suflet si apoi pe chip.Dar oare cum poate citi atunci un orb pe chipul cuiva... Simplu de tot, daca chipul sta fata in fata cu el ,orbul citeste cu lumina sufletului ,care pentru orbi este chiar mai dezvoltata decit la un un om obisnuit ,atit vazatorul cat si nevazatorul au ceva in comun, stiu ca ceea ce vad unul cu ochii ,altul cu sufletul este real.Cunosc  pe cineva care nu vede de loc,asa s-a nascut ,si cand ma apropiam de ea, ma saluta si imi spunea pe nume, intreband-o de unde stia atat de precis ca sunt eu si nu altcineva. Iar ea  mi-a raspuns ...iti simt sufletul cand te apropii de mine, iti simt caldura si lumina.Pentru mine acest lucru imi pare extraordiar si imi plec capul cu admiratie si pretuire in fata acestor oameni sensibili si minunati.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Traiesc,iubesc,invat si zambesc...

Traiesc...iubesc...invat si zambesc...cu bune cu rele trebuie sa traiesc. Poate va intrebati  de ce inchei eu cu "Trebuie sa Traiesc"...pai asta-i crezul meu....si a functionat. In clipa cand am aflat ca sunt bolnava am luat o agenda si in fiecare  dimineata cand ma trezeam,notam ziua data si aceste cuvinte cu care v-am obisnuit. Trebuie ... traiesc si nu regret nimic din ce am facut,din ce m-i s-a intamplat,traiesc dupa regulile societatii care in ultimul timp m-a dezamagit complet,dar mai ales traiesc dupa regulile si principiile mele in care cred cu adevarat...mereu m-am ascultat pe mine si am actionat asa cum am simtit eu. Sunt zile in care traiesc,in care plutesc de fericire si zile in care tristetea si durerea ma innebunesc.Sunt momente in care ma prabusesc interior...urasc aceste momente de slabiciune pentru ca le am si eu ca orice om...inteleg foarte bine este perfect uman sa am astfel de stari. Da,am zile cand sunt slaba,cand simt ca ma doboara ceva...da...eu cea optimista,cea puternica...dar promit sa lupt si sa nu mai am astfel pe sentimente.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Din pacate ...

Am ajuns sa-mi fie dor de o lume normala,cu oameni buni in care vezi lumina in ochii lor,cu acea energie care iti da putere ...chiar nu stiu ce sa intamplat cu ei...de ce sunt atat de greu de  gasit,de ce au ramas atat de putini...de ce au disparut. Sunt fericita ca am trait si in alt fel de timp ,cu alt fel de oameni...atunci aveam liniste...aveam valori, parca era mai multa decenta si bun simt...aveam mintea si inima deschisa sa ne visam visele. Vreau nu vreau trebuie sa accept ca oamenii se schimba...niciodata nu am vrut sa cred asa ceva,dar se schimba   doar in rau. Din pacate traim intr-o lume in care nu suntem protejati de ziduri, ci numai de ceea ce purtam in suflete.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Speranta...

Dupa cum ma stiti sunt o optimista,sunt o visatoare care nu numai ca visez,dar ma lupt pentru tot ceea ce cred eu ca se va realiza. Daca mi-as pierde speranta,cred ca nu as mai fi eu,dar ceea ce nu cred ca se va intampla la mine...daca doar pentru o secunda  as simti sa nu mai sper,atunci nu voi mai spera...pentru ca stiu si simt cand ceva  nu se finalizeaza,dar nici atunci in sufletul meu nu ma voi da batuta. Eu stiu ca trebuie sa sper pentru ca am pentru ce...iar speranta este si va fi in sufletul meu intotdeauna.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.