Lucruri simple...

Suntem mult prea ocupați să ne privim viața ca pe ceva imposibil ca să mai avem timp de a ne bucura de micile miracole ale fiecărei zile. Ne plângem de lucrurile grele pe care le avem de făcut și nu ne gândim că, poate, dacă am sta într-o mulțime, comparându-ne viața noastră cu a altora, am alege imediat greutățile noastre pe lângă ale altora.
Și totuși, chiar dacă uneori am vrea să ne oprim, oricât de greu ne-ar fi să mai pășim spre viitor, merită să ne oprim o clipă, să respirăm adânc și să ne uităm la lucrurile din jurul nostru. La aspectele mărunte ale existenței, pe care le înghesuim, de obicei, într-un plan mult prea îndepărtat pentru a mai fi conștienți de ele.
Când ați privit ultima dată spre cer? Dar nu în sensul de a vedea dacă va ploua sau nu, sau pentru a apecia ce haine puteți purta. Nu așa. Să îl priviți atunci când el e albastru, senin. Și să urmăriți avioanele brăzdând urme pufoase printre nori. Și să simțiți că sufletul vă este inundat de speranță și de o bucurie simplă, copilărească.
Ați mai avut timp să urmăriți copacii îngălbenind? Frunzele lor colorate sunt minunate. Pe mine mă liniștește coloritul lor și, de multe ori, merg pe stradă privind mai mult în sus decât spre oamenii din jur.
Cuvintele sunt alte lucruri simple. Atunci când întrebăm „Ce faci?” să ascultăm răspunsul. Iar când noi răspundem, de obicei, prin acel „Fac bine”, să ne bucurăm că putem să spunem asta. Să ne bucurăm că suntem bine. Că mai suntem noi.
Natura are o mulțime de lucruri pe care ni le arată, cu dărnicie, zi de zi. Dar ne-am învățat cu ele și nu le mai luăm în seamă. Nu mai ascultăm ropotul ploii, nu mai simțim adierea caldă a vântului sau mirosul ruginit al dimineților de toamnă. Și zilele se scurg, fără ca noi să le mai apreciem valoarea. Doar din când în când ne mai întrebăm, uimiți „Când a trecut timpul? Că parcă ieri înfloreau copacii…”  Dar tot nu apreciem lucrurile la timpul lor.
Drumurile noastre zilnice, spre serviciu, spre magazin sau spre oamenii dragi, sunt tot lucruri simple. Pe care le facem automat și uneori obosiți că nu am luat taxi, atunci când plecăm pe jos; nervoși când suntem prinși în trafic cu mașina, mergem cu capul adus între umeri, uitând că ar trebui să privim în sus, să țintim în sus și să ne bucurăm de ziua care începe, de pașii pe care îi facem, de aerul pe care îl respirăm.
Lucruri, oameni, clipe. Din multe bucurii simple ne-am putea împleti ziua. Multe gânduri pozitive ne-ar putea aduce zâmbetul pe față. Dacă am avea timp. Sau dacă am avea puterea să zâmbim oricând și oricui.
Dacă…Dacă…
Dacă am dori mai mult să ne schimbăm felul de a privi lucrurile, poate că am și reuși.
-sursa- https://sufletedecristal.wordpress.com/2013/09/10/lucruri-simple/

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.