Am sa va spun o povestioara adevarata din viata mea.Omul
care isi arata sufletul si chipul, practic te lasa sa-i citesti in
suflet si apoi pe chip.Dar oare cum poate citi atunci un orb pe chipul
cuiva... Simplu de tot, daca chipul
sta fata in fata cu el ,orbul citeste cu lumina sufletului ,care pentru
orbi este chiar mai dezvoltata decit la un un om obisnuit ,atit
vazatorul cat si nevazatorul au ceva in comun, stiu ca ceea ce vad unul
cu ochii ,altul cu sufletul este real.Cunosc pe cineva care nu vede de loc,asa s-a nascut ,si cand ma apropiam de ea, ma saluta si imi spunea pe nume,
intreband-o de unde stia atat de precis ca sunt eu si nu altcineva. Iar ea mi-a
raspuns ...iti simt sufletul cand te apropii de mine, iti simt caldura si
lumina.Pentru mine acest lucru imi pare extraordiar si imi plec capul cu admiratie si pretuire in fata acestor oameni sensibili si minunati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu