Au trecut sase luni...

Astazi se implinesc sase luni de cand mama mea a murit. Da,mamico,au trecut sase luni de cand ai plecat de langa mine, sase luni de suferinta si durere, sase luni de cand nu ti-am simtit prezenta in casa, sase luni de cand ai plecat  pe usa la spital si nu te-ai mai intors. Imi pare tare  rau mama  ca  nu am putut sa te ajut...am fost o neputincioasa. Te iubesc mult si stiu ca esti cu mine tot timpul ,te simt clipa de clipa.Sunt momente in care cu greu fac fata unei zile.Ma gandesc tot timpul la ea, vorbesc tot timpul cu ea. Camera ei este exact cum a lasat-o, pentru ca  nu am clintit nimic.Am uneori stari de furie,plang,merg in camera ei,rasfoiesc pozele si ma intreb de ce a trebuit sa moara fara sa fiu langa ea.Si ma doare sufletul si urla durerea in mine atunci cand plang, pentru ca atata timp cat simt ca ma doare, ea este inca aici, in sufletul meu. Mi-e teama de zilele in care nu voi mai lacrima la amintirea ei pentru ca asta inseamna ca obisnuita a luat locul tristetii. Si nu vreau sa se intample asta.Se pare ca vine o vreme cand Dumnezeu isi aduna ingerii de pe pamanat...asa cum a  fost si in cazul mamei mele.Imi pare enorm de rau incat nu-mi ramane decat sa spun...Dumnezeu sa te ierte si sa te aibe in paza lui...om frumos.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.