Eu sunt dovada vie ca timpul nu vindeca ranile sufletului, ar trebui sa
mai traiesc cel putin o mie de vieti de aici inainte sa pot spune la un
moment dat ca cicatricea nu mai doare. Se spune ca fiecare dintre noi este o litera din alfabet singuri, suntem
doar un sunet, dar impreuna cu ceilalti ne transformam in cuvinte, iar
cuvintele formeaza apoi o poveste. Astazi, am dat peste lucrurile tale,le-am adunat strans la piept de
dorul tau...inca miroseau a tine...si te-am respirat, m-am umplut de
tine dar tot nu mi-a trecut de dor... Intr-un mod puternic,
am creat o punte intre trecut si prezent, oferindu-mi un moment de
consolare.Anii trec, durerea este la fel de ascutita ca la inceput iar dorul de
tine este si mai mare. As fi in stare sa urlu de durerea care mocneste
in mine pana s-ar despica cerul in doua, daca as sti ca doar asa
te-as putea vedea macar o secunda...doar atat!
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu