Fiecare zi începe la fel,te ridici și asculți tăcerea. Măsori timpul în zile, la început, apoi în luni, apoi în ani. Asta e tot ce poti să faci la început de drum... Încerci să nu mai plângi, dar lacrimile curg. Încerci să nu mai strigi, dar dorul te arde. Încerci să mergi, dar te doare durerea. Și totuși mergi pentru ca asa trebuie ! După un timp te ridici, pentru că îți dai seama că cerul este sus și acolo e tot ce ai! Și de aici viața ta este între cer și pământ. Cazi și te ridici...Sunt destul de constiienta ca lacrimile mele nu te vor mai intoarce.
Îți voi păstra amintirea așa cum ți-ai dorit-o, încă te văd, te aud,te simt, îmi amintesc cu drag de tine ,de acele cuvinte,atunci când o problema mă întrista, pentru că tu, ai știut mereu să fi alături de mine si de alte persoane atât la bine , cât și la greu ...Da stiu...cerul
avea prea multă nevoie de tine, si de aceea ai plecat...
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu