De cand ma stiu am fost mereu o luptatoare,niciodata nu mi-a placut
lasitatea...am luptat pentru orice pana la capat si atunci cand am fost
sigura ca nu castig,m-am resemnat si am cautat solutii noi. Mi-am dat
seama...desi prea tarziu,ca viata este mult prea scurta pe pamant pentru
a nu fi fericita. Asa ca nu am decat sa spun...zambeste azi,zambeste
maine...si traieste fiecare clipa ca si cand ar fi ultima pentru ca
fiecare furtuna este urmata de razele calde ale soarelui. Trebuie sa
gandim tot timpul ca vom avea puterea sa invingem orice obstacol si sa
nu lasam pe nimeni sa ne umbreasca fericirea. Ar trebui sa nu uitam sa
ne bucuram chiar si de lucrurile marunte,sa multumim lui Dumnezeu zi de
zi ca mai avem sansa sa mai intoarcem inca o fila in cartea numita
"Viata noastra."
''Nu îți irosi energia, gândind urât despre ceilalți, despre tine, despre viață.
Iubirea, bunătatea, curajul, credința, blândețea sunt doar câteva din
picăturile necesare sufletului nostru, însetat și flămând de frumos.''
Deschide ochii, priveste Viata, lasa in urma tot ceea ce te-a ranit,
uita oamenii care nu au stiut decat sa-ti faca rani pe Suflet...!
Priveste inainte... Iubeste, Iubirea e nemuritoare si atotputernica.
Oare stim noi cu adevarat ce este iubirea ? Toti credem ca iubim cu
adevarat si uneori in final ne amagim. Adevarata iubire este atunci cand
iubesti neconditionat cu greseli,cu rautati. Iubirea se castiga,nu
poate fi cumparata...chiar daca crezi ca ai cumparat-o nu dureaza...iar
atunci cand ai reusit sa o castigi trebuie sa fii foarte atent cum sa o
pastrezi...pentru ca poate fi furata la prima greseala...iar noi ne
pricepem foarte bine la greseli. Si mai este ceva...iubirea nu se
cerseste, acum stiu ca iadul poate fi pe
pamant,iar intre timp, am cunoscut rautatea, tradarea şi minciuna.
Astazi se fac trei luni de cand mama mea a plecat la cer. Nu a fost zi in care sa nu merg la mormantul ei sa-i aprind o lumanare...abia daca pot sa scriu din cauza plansului. Imi este ingrozitor de dor de mama, atat de dor ca ma doare sufletul.E groaznic cand te doare sufletul!Mult timp nu am putut sa imi sterg din minte acele clipe, nici cele 2 luni de grea suferinta prin care a trecut.Eram practic terminata psihic prin faptul ca eu fica ei eram neputincioasa in fata bolii.In ziua in care a murit mi-a spus ca astazi "o sa mor",dar eu nu am luat acest lucru in serios.Nici prin gand nu imi trecea ca mama mea in acea zi la orele 11,53 va muri.Nu stiu ce sa mai spun...stiu doar atat ca inca nu am invatat sa traiesc fara ea.Sunt zile in care ii simt mirosul si prezenta in casa ,ma trezesc uneori cu senzatia ca este in camera ei sau sta pe fotoliul ei preferat .Cred ca nimeni pe lumea asta nu se poate obisnui cu moartea celor dragi...si gandul ca nu mai esti copilul nimanui indiferent de varsta.E greu sa exprim in cuvinte golul pe care il simt ...stiu doar atat: mi-e dor de Mama mea. Daca Dumnezeu poate complica viata unui om,atunci i-l lasa singur Simt nevoia sa plang si de aceea va adresez voua celor care mai aveti pe cineva,multumiti lui Dumnezeu pentru ceea ce v-a dat. Te iubesc Mama si ma rog din suflet ca somnul tau sa fie lin.
Prietenia ...este o legatura speciala ce se formeaza numai intre sufletele
compatibile.
Pentru mine este minunat sa sti ca exista undeva, cineva care gandeste ca
tine, iti intelege bucuriile si chiar necazurile... cineva cu care poti vorbi
deschis, ca si cum ai vorbi cu tine. Cineva care nu te critica, ci iti
da intotdeauna un sfat. Cineva caruia chiar ii pasa de tine si nu asteapta nimic la
schimb. Eu am o astfel de legatura, si atunci cand vorbesc cu acea
persoana chiar ma simt in siguranta, ma simt inteleasa, ma simt ….chiar eu.
Intotdeauna am simtit fata de omul slab,indignare si
repulsie...pentru ca nu stie sa lupte pentru el. De ce? Deoarece un
om adevarat nu cred ca poate sa fuga din fata realitatii,sa renunte la
destin,sa ajute putin soarta,sa se lase infrant de conceptii inutile,sa
se lase biruit de insensibilitate...sa nu lupte pana la capat , sa nu
recunoasca adevarul...sa nu spere pana la capat. Omul puternic stie
sa-si poarte singur de grija.Se respecta pe el si lupta pentru ceea ce
vrea,razbind in viata.
Suntem atat de stresati de viata cotidiana,incat adesea spunem...nu avem timp.Am ajuns sa zambim
oamenilor fara a primi un zambet inapoi si suntem ignorati tocmai
atunci cand avem nevoie de un mic zambet sau de o vorba de
incurajare.Ne obisnuim sa asteptam toata ziua un semn de la cei
apropiati dar , in cele din urma auzim la telefon...astazi nu am avut timp.Cred ca timpul este
cel mai mare dusman al nostru...si mai cred ca tot el este o lectie de
viata care ne va trezii la realitate .Trebuie sa apreciem in primul rand
ziua de azi...pentru ca astazi inseamna prezentul,clipa prezenta este singura reala si cea care conteaza...maine,reprezinta ceva pe care tu cu siguranta nu il poti controla.
Astazi mi-am vizitat profesoara de pian si printre multe alte discutii
mi-a spus asa" daca viata nu mi-ar fi dat lentilele de lacrimi, multe,
foarte multe lucruri ar fi scapat privirilor mele." Am ramas
impresionata de aceste cuvinte...sigur ar fi super sa varsam lacrimi de
fericire,dar cand te gandesti ca de cele mai multe ori aceste lacrimi
pornesc si dintr-o durere sufleteasca. Eu cred ca aceste lacrimi isi au
rostul lor dar important
este sa stim sa depasim momentele grele...cateodata simtim sa plangem
ca sa ne eliberam de tristete ,ca apoi sa vedem din nou soarele si sa il
primim in inima noastra. M-am intrebat de multe ori de ce omul are aceasta insusire de
a plange...sau poate este un dar divin de a putea trece peste anumite
momente dificile din viata.Si eu si voi plangeti de bucurie si de
tristete...si stiti de ce?...pentru ca avem sentimente si suntem in
primul rand oameni.
Este
mai mult decat adevarat ca meritam cu totii sa fim fericiti ...dar din
pacate fericirea nu este ca un obiect pe care-l putem lua de pe
raftul magazinului oricand vrem noi si sigur,fericirea nu sta la dispozitia noastra,atunci cand
avem nevoie de ea. Poate ca nu stim noi sa o ademenim
sa apara in viata noastra sau poate ca ea fuge de unii care o
merita cu adevarat si se indreapta spre cei care o merita mai
putin...sau poate ca asa ne este sortit sa o
lasam sa ni se strecoare printre degete nestiind secretul dobandirii
ei.Pentru mine fericirea este o stare de spirit ce capata valoare numai
in preajma persoanelor din viata mea ...cred ca sunt fericita numai
atunci cand cei din jurul meu au zambetul pe buze,sunt multumiti si
emana o stare de liniste...asa sunt eu,nu-mi pasa prea mult de mine.
Ma bucur de fiecare clipa a vietii mele pentru ca stiu ce inseamna
suferinta...disperarea...neputinta...de asta ma bucur in fiecare zi ca
ma trezesc si stiu ca oricat de mult ai suferi,lumea nu sta in
suferinta ta. Nu-mi place sa-mi plang de mila...sa traiesc in
trecut...eu traiesc acum. Orice rau are partea lui de bine,pentru ca
important nu este ce ti se intimpla in viata,ci ceea ce inveti din ce
ti se intimpla. Multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a schimbat pentru ca atunci cand oamenii
sant incercati,devin mai rai...mai inumani. Faptul ca privesc direct
in ochii oamenilor,ca pot sa ma privesc pe mine,ca nu imi este
rusine de ce am facut si ca imi asum relele care mi s-au
intamplat...toate astea pentru mine ma multumesc. Imi place sa invat tot
din mers si astfel,ma consider vie,pentru ca sunt oameni care au
renuntat sa mai traiasca...dar eu am luptat si am sa lupt pana la ultima
batalie.
Am facut orice lucru din viata mea ca si cum l-as face pentru ultima
oara...si ca si cum trebuie tot timpul sa dau socoteala. Dumnezeu mi-a
dat puterea sa nu privesc inapoi la viata mea,ca sa ma pot concentra
sa merg inainte. Nu m-am plins niciodata de necazurile oferite de
viata,si am mers mereu inainte. Cred ca viata este frumoasa si ca
fericirea se cladeste pe lucruri mici...eu chiar cred in forta gandului
pozitiv,iar acesta forta mi-a indeplinit destinul pentru ca sunt in
viata...traiesc...vad...aud...vorbesc...merg...pentru ca optimismul si
increderea mi-au dat forta de a lupta si mi-au transformat visurile in
realitate.Toata lumea se mira de unde am atata putere sa zambesc tot
timpul,de unde atata energie...pai va spun eu...faptul ca am cunoscut
suferinta...am vazut oameni la granita cu moartea...asta imi
da putere...pentru ca respir...exist... pentru mine fiecare zi
reprezinta un inceput de viata.
''Nu îți irosi energia, gândind urât despre ceilalți, despre tine, despre viață.
Iubirea, bunătatea, curajul, credința, blândețea sunt doar câteva din
picăturile necesare sufletului nostru, însetat și flămând de frumos.''
"Timpul vindecă toate rănile. Tot ce vrem fiecare dintre noi e mai mult
timp... timp să te ridici, timp să te maturizezi, timp să uiți.
Timp."-Anatomia lui Grey-
"Ca să ajungi la linia de finiș cu zâmbetul pe buze, nu trebuie să
alergi, ci doar să mergi la pas, ca și cum ai face o plimbare în jurul
lacului. Singura unitate de măsură care contează, dincolo de timp și de
viteză, este ritmul inimii în fața frumuseților lumii. Iar bucuria
sinceră, fie ea și una măruntă, de duzină, nu poate fi niciodată o
pierdere de vreme."- Diana Florina Cosmin-
Se spune ca in viata avem timp de toate...dar ironia vietii o simti cand
realizezi ca viata trece pe langa tine si adevaratele lucruri care
iti bucura sufletul,au trecut pe langa tine...pentru ca suntem prea
ocupati. Viata m-a invatat sa nu fac nimic pe fuga si atunci cand fac
ceva,sa fac doar acel lucru,sa pun suflet in ceea ce fac atunci.
Cand eram mica cineva mi-a spus "nu alerga dupa bani,ca mai tarziu
sa-i cheltui la doctor." Si mare dreptate a avut. Timpul nu l-am masurat
niciodata in zile,ore sau minute deoarece el parca sa comprimat ca
niciodata...azi e luni...maine e vineri...apoi un respiro...dupa care o
luam de la capat,ci in momente,in clipe in care sa oprim acest timp,
in loc pentru a savura minunea de a trai.Chiar daca si in
graba...pentru ca viata este prea frumoasa ca sa nu o traim.
Stiu ca sunt o visatoare dar eu mi-am propus sa ma privesc in oglinda si
sa fiu eu...fericita,zambitoare fara situatii stresante. Primul pas
deja l-am facut m-am oprit in fata unei florarii si mi-am cumparat un
buchet de trandafiri galbeni...si parca o invidiam pe vanzatoare ca se
bucura zilnic de aceste minunate flori. Da...asa sunt eu o visatoare si
am hotarit ca este timpul sa-mi acord putina atentie si mie...mi-am dat
seama ca imi lipseste ceva drag...am decis ca am nevoie de mine.
Uneori,chiar daca avem intelegere si compasiune,fata de durerile
altora,ne sfiim sa le aratam.Sufletul omului este locul,unde
indiscretia,poate rani mai rau,decat o tacere respectuoasa...si mai
cred,ca ceea ce este in sufletul fiecaruia,este intre el si bunul
Dumnezeu.
Cred ca timpul nu iarta pe nimeni...la un
moment dat singurul lucru care iti mai ramane sunt amintirile,care
sunt numai ale tale asezate cu grija in cufarul tau de amintiri. Il
deschizi ori de cate ori simti nevoia sa traiesti momomente din
trecut,le rasfoiesti ca pe o carte,le asezi inapoi la locul lor si
inchizi cufarul cu amintiri...apoi vine o alta zi si o iei de la capat.
Este parca prea trist ca anii trec...parca prea repede si
nu ne vor ramane decat amintirile, asa ca, haideti sa faurim amintiri
de neuitat, ca, atunci cand vom deschide cufarul amintirilor, sa privim
cu bucurie si sa zambim. Trebuie sa stim ca timpul nu iarta pe nimeni
si nu se opreste in loc pentru durerea ta sau a mea...el nu sta in loc
si nu iti da voie sa te opresti pentru a te odihni putin...nu,el trebuie
sa mearga inainte.