Astazi mi-am vizitat profesoara de pian si printre multe alte discutii
mi-a spus asa" daca viata nu mi-ar fi dat lentilele de lacrimi, multe,
foarte multe lucruri ar fi scapat privirilor mele." Am ramas
impresionata de aceste cuvinte...sigur ar fi super sa varsam lacrimi de
fericire,dar cand te gandesti ca de cele mai multe ori aceste lacrimi
pornesc si dintr-o durere sufleteasca. Eu cred ca aceste lacrimi isi au
rostul lor dar important
este sa stim sa depasim momentele grele...cateodata simtim sa plangem
ca sa ne eliberam de tristete ,ca apoi sa vedem din nou soarele si sa il
primim in inima noastra. M-am intrebat de multe ori de ce omul are aceasta insusire de
a plange...sau poate este un dar divin de a putea trece peste anumite
momente dificile din viata.Si eu si voi plangeti de bucurie si de
tristete...si stiti de ce?...pentru ca avem sentimente si suntem in
primul rand oameni.
În aceasta seara am simțit să-ți îmbrățișez sufletul mai mult decât oricând. Parca cu un dor nespus, Parca cu un dor de acum 2000de ani. Amaavoiceblog&oq.
În aceasta seara am simțit să-ți îmbrățișez sufletul mai mult decât oricând. Parca cu un dor nespus,
RăspundețiȘtergereParca cu un dor de acum 2000de ani.
Amaavoiceblog&oq.