Viata
este precum o biblioteca iar oamenii...sunt cartile. Stam pe rafturile
anilor si asteptam. Asteptam sa vina cineva, sa ne stearga de praf si sa
ne citeasca. Si cineva vine si ne descopera si ne citeste din scoarta
in scoarta. Cele mai norocoase nu stau
prea mult pe un raft, sunt tot timpul in miscare. Mai vezi carti
“carpite” cu cate un colt rupt si cu copertile lipite cu banda adeziva.
Si sunt unele carti, “sufletele ranite”, care au copertile intacte insa
paginile sunt atat de distruse si colturile atat de indoite incat nu mai
pot fi reparate. Mai sunt cartile foarte bune, care nu isi dezvaluie
toate secretele dintr-odata si pe care le citesti si recitesti o viata
intreaga…si carti care sunt uitate pe un raft. Daca
vrei sa stii cum se va purta un om cu tine, vezi ce carti are ,cum le
pastreaza ,daca il intereseaza copertile stralucitoare sau doar ce
contin paginile...si dupa aia sa iti arati cicatricile. Personalitatea
unui om o descoperi in bibloteca . Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.
ai agățat la streașina tâmplelor jumătăți de gânduri cojite anost din cine știe ce jumătăți de vise ...
RăspundețiȘtergere