In urma operatiei de laringe,inca nu i-a revenit vocea sotului meu.
Medicii spun ca va vorbi normal,acum vorbeste incet,aproape in
soapta,cei drept mai clar pentru ca dupa operatie comunicam prin scris.
Astazi de dimineata stateam amandoi la cafea...tacuti,desigur...adica el
tacea iar eu ma gandeam la diminetile in care gura nu ne mai tacea.
Aveam subiecte de discutie tot timpul. Vedeti voi,omul nu realizeaza
niciodata ceea ce are, decat atunci cand ajunge in astfel de situatii.
Mi-e dor...al naibii de dor sa-l aud cum vorbeste...mi-e dor de felul
cum imi spunea buna dimineata,noapte buna sau ti-e bine...in fine,imi
este dor de acele vremuri. Imi lipseste enorm si stiu ca si el simte la
fel. Da...acum inteleg perfect cuvantul "mi-e dor" pentru ca dorul
adevarat este cel care doare!.
insanatosire grabnica sunt alaturi de voi cu sufletul si astept numai vesti bune
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Emilia!
Ștergere