In calatoria mea prin viata...

In calatoria mea prin viata,am pierdut enorm,incepand de la oameni de valoare dragi sufletului meu care sau stins ca o lumanare,pana la clipe de tristete pe care le-am ascuns cu multa indemanare. Si stiti de ce? Nu pentru ca imi este rusine de lacrimile mele sau poate pot fi considerata un om slab...mi-am ascuns si infranat durerea pentru ca eu intotdeauna am fost optimista,am refuzat si m-am ferit de acele momente de pesimism. Chiar daca sufletul imi plange,nu am vrut sa se vada acest lucru...mereu am zambit pentru ca stiu ca este bine sa oferi si sa primesti un zambet. Stiu ca poti lumina ziua unui om cu un simplu gest marunt sau...doar cu un zambet.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Dacă...

"Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa… m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară…
Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult… Aş fi invitat prieteni la masă chiar dacă era o pată pe covor şi canapeaua trebuia ştearsă.
Aş fi mâncat popcorn în camera “bun㔺i nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în şemineu. Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinereţile lui…
N-aş fi insistat niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat şi fixat… Aş fi stat întinsă pe pajişte cu capul pe iarbă…
Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa…
Dar, cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat … l-aş trăi … Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte.
Nu vă faceţi griji din cauza celor care nu vă simpatizează, sau mai mult, n-ar trebui să vă intereseze cine ce face… În schimb, să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc… Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat….
…Şi la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul, emoţiile.”
- sursa Femei dupa 40 de ani-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Stiu ca nu sunt un om perfect...

Am primit de multe ori "palme" de la viata...si din pacate din partea celor de la care nu ma asteptam. Sigur, m-a durut rau,dar mi-am zis mereu ca viata merge inainte cu bune si cu rele,dar important  este sa invat lectia si sa nu ma las doborata de nimeni si de nimic. Asta este...din pacate oamenii te dezamagesc mereu!. Chiar nu stiu...o fac constient sau inconstient!...chiar nu pot sa raspund. Stiu ca nu sunt un om perfect,am si eu  nervii mei,trec si eu ca orice om prin diverse stari...dar consider ca  merit sa fiu tratata altfel. Din fericire iert, dar de uitat,uit mai greu...stiu ca unii oameni au nevoie de un anumit timp sa-si constientizeze greseala...dar eu m-am hotarat ca in astfel de cazuri sa nu mai acord timp.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Ne facem mereu planuri...

Luptam in fiecare clipa  sa fim noi si sa ne pastram echilibrul pentru a putea fi fericiti.. .am ajuns sa luptam pentru orice. Ne facem mereu planuri care uneori sunt date peste cap, ne incredem in acele persoane ca apoi sa fim dezamagiti si in final iubim ca sa fim raniti.Nu ar trebui sa ne plangem de toate aceste aspecte pentru ca ele fac parte din viata noastra si stim cu totii ca de-a lungul vietii te confrunti cu tot felul de momente...de bucurie,de tristete, si de dezamagire . Asa ca in cateva cuvinte va spun ca viata merita traita...cu bune cu rele...cu zambete cu lacrimi...cu iubire cu dezamagire pentru ca asa cum este viata,ea mereu ne ajuta sa mergem mai departe.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Sa ne bucuram ...

Imi place ca sufletul meu sa ramana o parte din acea perioada de copil...starea aia de copilarie,de naivitate si de candoare care este o stare foarte greu de pastrat in viata. Sigur ca timpul a lucrat poate si in favoarea mea...m-a lucrat si in exterior si in interior...mintea mea sa maturizat,dar esenta imi place sa fie aceeasi. Am invatat sa traiesc frumos,cu toate ca greutatile vietii putea sa ma faca un om rau...dar nimeni nu poate pacali timpul,totul este sa fi destul de inteligent si sa fi  pregatit pentru timpul care va veni peste tine. Cred ca ideea este sa te impaci cu tine...sa ma accept cu limitele care le am,sa ma accept atunci cand gresesc,sa fiu lucida cu ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu,si mai ales sa ma bucur de lucrurile simple...acele lucruri pe care multi dintre noi am uitat sa le facem. Sa ne bucuram ca e soare,ca suntem sanatosi,ca avem o familie,sa

ne bucuram atunci cand cineva ne zambeste...si sa ne bucuram ca mai putem spera.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Niciodata nu trebuie sa renuntam ...

Toti avem o singura viata care nu trebuie ratata,ea trebuie traita incat in fiecare  clipa trebuie sa fi constient sa o pretuiesti si sa o exploatezi la maxim...pentru ca nici nu sti cand vine acea zi in care totul se termina fara a fi intrebat daca vrei sau nu...pur si simplu se termina! Nu trebuie sa uitam ca avem o singura viata si de aceea trebuie sa profitam de ea,incat sa fim constienti ca o data cu trecerea timpului nu mai putem realiza ceea ce dorim. Niciodata nu trebuie sa renuntam la un vis al nostru...chiar daca ni se pare irealizabil,pentru ca viata asa este ea,ne pune din cand in cand piedici...te ridici...te prinzi de o firimitura de speranta si mergi mai departe.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Viata este o calatorie minunata...

Viata este o calatorie minunata, daca esti un om sanatos. Fiecare zi iti ofera o bucurie , cat de mica, important este sa ai disponibilitatea si dorinta de a o vedea. Este foarte  dificil sa inveti asta, dar cand se intampla, devii tare fericit. Cautam tot timpul lucruri complicate, facem planuri ireale uneori, ignorand frumusetea zilei de azi. Toata viata ne este o calatorie,spre desavarsire, spre iubire, spre cunoastere. Cu cat invatam mai mult, intelegem cat de putin stim... dar ne apropiem din ce in ce mai mult de Dumnezeu, pana cand ne vom transforma in tarana… Iar sufletele noastre libere vor veghea si vor zbura.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Ma intreb...

Simt cum mi se deschid portile, mi se descatuseaza gandurile optimiste, se deblocheaza drumurile, mi se aeriseste viata…Ma intreb de ce mi se intampla, mi se pare ciudat intr-un fel, de neexplicat, toate acum dau navala peste mine, incat nu mai am brate sa cuprind fericirea…gesturi rare care ti se intampla o singura data in viata, cuvinte adevarate, telefoane aparent necunoscute care imi ofera variante generoase, batai in usa cu vesti bune, toate dau buzna in viata mea.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Oriunde as merge...

Oriunde as merge, cu orice as merge…privesc oamenii,pe cei de langa mine, care isi manifesta diferit si surprinzator uneori emotiile calatoriei, pe cei de pe drum, care atipesc in vise mai frumoase, pe cei care ne asteapta la destinatie, cu nerabdare, pe cei de acasa, lasati pe un peron.
Emotia dinaintea unei calatorii este pentru mine intensa, cu pregatirea bagajelor si a sufletului.De fiecare data, desi plec singura, pe drumuri nestiute pana atunci, imi iau in mana ramasa neocupata bagajul meu sufletesc in care am putina teama de necunoscut, incredere in fortele mele, placere de a privi  tot ce ma va fascina, speranta ca oamenii buni ma vor recunoaste pe strada, resemnarea ca sunt in formare, intr-o formare de drum lung.Sunt bolnava de dor de duca,sa-mi port pasii pe strazi necunoscute, sa-mi strig gandurile ce ma framanta, catre zarile necunoscute, sperand ca de undeva din cer primesc raspuns.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

As fi ipocrita...

As fi ipocrita sa nu recunosc ca nu-mi plac provocarile vietii...chiar nu cred ca as putea trai dupa un plan in viata.Personal imi plac aceste provocari sau poticniri pentru ca inteleg ca viata nu ar mai avea acelasi farmec. Poate ca ar fi plictisitor ca totul sa decurga in acelasi fel de rutina. Sigur ca imi doresc ca totul sa fie roz in viata mea,dar pot sa stiu eu ce ma asteapta in viitor...nu stiu nici ce ma asteapta ziua de maine!.
  Niciodata nu m-am plans de ceea ce m-i s-a intamplat in viata ...am crezut ca asa trebuie sa fie...am fost la granita dintre viata si moarte...si totusi am crezut in acel ceva ca totul o sa fie bine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Acum imi dau seama...

Ce mica e lumea! Astazi prin peregrinarile mele prin oras...caci nu mi se mai termina problemele...am intalnit niste persoane pe care nu le-am vazut de foarte mult timp. Pe unele mi-a facut placere sa le revad...pe altele,nu,pentru ca mi-am adus aminte  ca m-au folosit din punct de vedere profesional. Stiam acest lucru si niciodata nu m-a deranjat. In acele cateva secunde mintea mea a trecut prin revista toate etapele si suferintele pricinuite de aceste persoane si tot astazi am inteles ca  ele  m-au ajutat in drumul vietii...chiar m-au ajutat,cu toate ca nu aveau aceasta intentie. Acum imi dau seama ca m-au facut mai puternica, m-au facut sa fiu mai atenta cu viata mea,cu profesia mea si cu familia mea....ele m-au facut sa trec cu bine si cu fruntea sus peste toate obstacolele intalnite...pot spune ca este meritul lor de a ma ambitiona sa realizez ceva. Nu am apucat sa le multumesc niciodata fata in fata...dar o fac astazi in gand si le spun ca datorita lor sunt ceea ce sunt pentru ca pe mine m-a caracterizat intotdeauna optimismul,perseverenta,speranta dar si incapatanarea de a sti tot mai mult. Imi este mult mai bine acum pentru ca m-am impacat cu ei...chiar imi este bine...am uitat si am iertat pentru binele meu,pentru sanatatea mea si credeti-ma ca  a meritat.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Mii de cuvinte pe care nu le spun…

Există mii de cuvinte, pe care le simt şi nu le spun. Momente în care-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot şi nimeni nu ştie. Există un om, pe care nu l-aş înlocui niciodată, pentru nimic în lume.
Există momente în care cred cu toată puterea sufletului, că atragem ceea ce gândim. Momentele în care privesc către cer şi de acolo simt binecuvântări, uneori poate nemeritate, pentru că nimeni nu e perfect, nu sunt, nici nu pretind să fiu, dar ştiu că tot ce am e perfect. Şi nu, nu am multe lucruri. Dar am multe sufletele, unele la mii de kilomentri distanţă dar i simt atât de aproape sufleteşte. Şi suflete aproape care mă îmbrăţişează şi-mi spun că sunt minunată. Nu sunt, ei sunt. Există zile în care o simplă întrebare” Ai păpat”? Îmi răsare în suflet mii de zâmbete. Acelea sunt zilele mele binecuvântate. Există, multe există în mine, dar nu toate se ştiu, aşa cum nu toate se simt, dar toate sunt văzute de EL, de Dumnezeu.
Mii de cuvinte pe care nu le spun…
-sursa- https://suiuiuliana.wordpress.com-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Eşti liber cu adevărat ...

Eşti liber cu adevărat când nu-ţi conduci tu viaţa, ci Îl laşi pe Dumnezeu să te conducă…
Eşti liber cu adevărat când nu trăieşti la întâmplare, ci trăieşti după Cuvântul lui Dumnezeu…
Eşti liber cu adevărat când nu poţi începe ziua fără rugăciune…
Eşti liber cu adevărat când nu umbli oricum, oriunde şi oricând, ci umbli cârmuit de Duhul lui Dumnezeu…
Eşti liber cu adevărat când…acţionezi corect…eşti cinstit…renunţi la răzbunare…eşti dispus să ierţi şi să uiţi…treci peste trecut…spui adevărul…faci fiecare lucru spre slava lui Dumnezeu.
-sursa- http://maiexistaosansa.blogspot.ro-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Viata este o umbra trecatoare...

Viata este o umbra trecatoare, un biet actor care se impauneaza si se agita atat timp cat e pe scena si despre care, apoi, nu se mai aude nimic. Poti ajunge sa traiesti o suta de ani, daca renunti la toate acele lucruri care te fac sa-ti doresti sa ajungi sa traiesti atat. - Woody Allen-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Trăieşte în această lume ...

"Trăieşte în această lume ca un musafir. Adevăratul tău cămin nu este aici. Chiar dacă actul casei în care trăieşti este pe numele tău, cui a aparţinut el înainte ca tu să-l cumperi şi cine-l va avea după moartea ta? Această existenţă nu este decât un refugiu, o scurtă etapă în lungul voiaj care te conduce către Dumnezeu Tatăl. Consideră-te un invitat pe Pământ.

Atâta timp cât eşti aici musafir, încearcă să fii cât mai agreabil. Urmăreşte să acţionezi cât mai bine şi cât mai responsabil, ai grijă de tot ceea ce Dumnezeu îţi pune la dispoziţie şi nu uita nici o clipă că sunt ale Lui şi nu ale tale.

Ce inconştienţi sunt oamenii când îşi irosesc timpul pentru a-şi îmbuiba corpul, a acumula bogăţii şi a ajunge să aibă maximum de posesiuni. În momentul în care vor muri, vor trebui să lase totul în urma lor. Ei se pierd în scuze interminabile: "Nu am timp să meditez", spun ei, "trebuie să mă duc la toate acele întâlniri de afaceri". Dar uită că, atunci când Dumnezeu îi va chema la El, vor fi obligaţi să întrerupă toate aceste angajamente. Moartea este singurul "angajament" ce nu poate fi anulat.

De ce să pierzi atunci atâta timp cu lucruri efemere? Cât de orb eşti. Trezeşte-te! Dacă Dumnezeu te cheamă, trebuie să laşi în urmă toate plăcerile sau durerile acestei lumi.

"Caută-mă", îţi spune El. "Şi vei găsi în Mine bucuria imperisabilă pe care tu o cauţi de atâta timp în valurile impermanenţei. Tot ceea ce tu ai dorit, de-a lungul a nenumărate încarnări, nu vei găsi decât în Mine, pentru totdeauna."
-sursa-http://intreadevarsiiluzie.blogspot.com-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Undeva..

Undeva, in aceasta lume, unde ura si rautatile sunt nelipsite, ne aflam cu totii...si atunci te intrebi de ce unii oameni sunt plini de ura. Banuiesc ca multi cunosc acel  proverb: "Spune’mi cu cine esti prieten, ca sa iti spun cine esti." In ziua de azi este usor sa spui ca cineva iti este  prieten ...sau poate ai vrea sa crezi asa ceva, dar de la a spune pana la a fi,este o cale lunga. Iti dai seama ca cineva iti este prieten,numai atunci cand acesta este langa tine in orice situatie,fie buna sau rea. De multe ori ca sa ai prieteni trebuie sa te compromiti...sa  uiti de principiile tale, doar ca sa poti fi acceptat. Dar se pare ca sufletul nostru este atat de dependent de prieteni si iubire...  din pacate nu toti oamenii pe care ii avem in preajma ne sunt prieteni.Si totusi viata nu se termina cu plecarea unui prieten care nu a stiut sa ne pretuiasca. Stiu ca este greu si dureros, stiu ca vom avea cateva rani...dar sunt sigura ca ne vom, vindeca.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Privind in urma...

Au fost atatea situatii pe care nu le-as fi vrut in viata mea....si totusi , s-au intamplat ...si a trebuit sa le infrunt. Privind in urma, inteleg ca tocmai acele situatii m-au invatat sa traiesc....chiar daca m-au schimbat pentru totdeauna.Ne impunem sa nu asteptam nimic de la nimeni,dar in realitate, speranta din inima noastra nu se stinge niciodata.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Asa sunt eu...

"Asa sunt eu , simpla , o visatoare ce crede in viata si in tot ceea ce reprezinta ea , crede in vise , in dragoste , in prietenie.Reuseste inca sa spere intr-un maine mai bun , reuseste sa se ridice chiar daca viata ii pune piedica in fiecare minut.Nu sunt perfecta...dar ma iubesc asa cum sunt.
Nu am mintit cand am spus ca ma multumesc cu putin.....un singur lucru insa trebuie sa fie clar : putinul asta nu inseamna firimituri,trebuie sa fie acele mici gesturi importante,care sa nu-mi lipseasca niciodata."

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Prea sarac sa cumpar lucruri ieftine...

"Nu stiu daca e un criteriu intelept sa alegi intre doua lucruri uitandu-te mai intai la pret. Nu stiu daca un obiect mai scump este neaparat mai bun. Dar, uneori, pretul este singurul criteriu de alegere la indemana. Desigur, pentru marea majoritate a cumparatorilor, cautarea nu vizeaza pretul mai mare, dimpotriva.
Indiferent cum am fi, bogati sau saraci, toti suntem amatori de chilipiruri si de perioade de reduceri. Se vand intr-o frenezie brizbizurile ieftine si dragute, in timp ce bijuteriile adevarate stau cu anii prin rafturi. Orice femeie din lume pofteste sa dea iama prin magazinele cu rochii colorate de stamba de indata ce simte parfum de primavara. Astimp, magazinele de mare firma scot la vanzare cu discount colectia anotimpului anterior, din care nu s-au vandut decat vreo 30 %…
Si, totusi, zicala “sunt prea sarac sa cumpar lucruri ieftine” se adevereste a fi, adesea, inteleapta si adevarata. De cate ori scotocim printre lucrurile achizitionate de-a lungul timpului, constatam ca, pana la urma, tot cele pe care am dat bani multi ne sunt de folos vreme mai indelungata. De fiecare data cand scuturam dulapurile de vechituri, ne dam seama ca rochiile scumpe, bluzele de firma, lenjeria de buna calitate, pantofii din material fin sunt cele care au rezistat in timp si le putem purta inca si inca o data.
Eu nu fac parte dintre femeile care pun prea mult pret pe haine si accesorii, si nu o spun cu mandrie. Uneori mi-e ciuda ca nu am invatat sa ma pretuiesc mai mult pe mine insami, in asa fel, incat sa mi se para indreptatit orice lux. Dar eu sunt prima ale carei drepturi le tai de pe liste si tot cea dintai care se zgarceste atunci cand vine vorba de obiecte pentru propria folosinta. In schimb, cumpar, adesea cu mare efort, tot ce-mi cer copiii, probabil ca sa ma simt mai putin vinovata ca, de-a lungul vietii, am petrecut prea putin timp cu ei. Numai ca banii nu cumpara viata. Uneori, insa, pot cumpara un pic de timp. Timp care, daca e sa luam in seama ca suntem prea saraci sa cumparam lucruri ieftine, ar trebui folosit la shoppinguri de lucruri scumpe, pe care sa le pastram, daca se poate, toata viata, asa cum vrem sa ne pastram iubirile. Iubirile noastre dragi, ale caror amintiri le cautam prin sertarele adapostite, acolo unde am pus lucrurile cele mai de pret, nu gablonturile care sclipesc in soare.
Esti… prea sarac?"
-sursa- http://alice.revistatango.ro/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Un moment printre alte mii de momente...

Sunt momente când ascunzi în spatele unui zâmbet toate lacrimile pe care ochii tăi vor să le plângă. Ascunzi în buze toată durerea, încordând colțurile și obligându-le să rămână ridicate într-un zâmbet. Faci asta pentru a nu fi nevoit să te explici sau să-ți așezi încă o dată sufletul pe tavă. Pentru că vulturii planează deasupra ta, iar tu ești prea obosit ca să te mai lupți cu ei.
Dar sunt și momente când renunți să te mai prefaci. Și-atunci îți ștergi zâmbetul tâmp și fals de pe chip și îți lași lacrimile să o ia la fugă până la bărbie. Iar ele se adună acolo și se îmbrățișează pe bărbia ta. Și printre sughițuri de plâns începi să-ți scoți din suflet ce te macină. Și nu te mai simți nici rușinat, nici amenințat. Pentru că simți nevoia de a-ți relaxa buzele încordate pentru a te destăinui.
Renunți la paranteza rotundă care seamănă cu un zâmbet și o închizi între lacrimi. E mai bine.
Parcă sufletul devine mai ușor chiar dacă problema e tot acolo, chiar dacă încă nu i-ai găsit rezolvarea. Și parcă nu-ți mai pasă nici de toate judecățile care vor urma. Până la urmă, cine naiba sunt ei ca să te judece?
Oamenii și-au scris, și-au cântat și și-au jucat lacrimile. Și-au învins teama că cineva îi privește chiorâș și așteaptă să-i atace. S-au pus pe ei pe primul loc și au renunțat să-și mai facă griji pentru alții. Și lacrimile s-au topit pe obraz dând naștere la zâmbete deloc forțate. Pentru că înainte de zâmbete curate, toți oamenii își spală chipul și buzele cu lacrimi.
În zgomotul lumii se aude un plânset, dar din el s-a și născut un zâmbet.
sursa- http://momenteinviata.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucată de viată…

Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumină.
As merge când ceilalti se opresc, m-as trezi când altii adorm.
As asculta când altii vorbesc, si as savura o înghetată bună de ciocolată.
As „trăi ca îndrăgostit de dragoste”.
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucătică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui, lăsându-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe gheată si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cântec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sărutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, dacă as avea o bucată de viată… n-as lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
As convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferatii mei si as trăi ca îndrăgostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cât se înseală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să stie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învete singur să zboare.
I-as învăta pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrânetea, ci cu uitarea.
Am învătat atât de mult de la voi, oamenilor!
Am învătat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să stie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învătat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
E adevărat că multe am putut învăta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în această cutie, vai, eu voi fi murit deja…
~ scrisa de marele Gabriel Garcia Marquez -

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu primesc sfaturi...

"Nu primesc sfaturi de la oameni care-mi spun că am greșit; accept sfaturi de la cei care

îmi arătă unde am greșit și mă ajută să corectez un gest sau un comportament.
Întotdeauna am fost omul care se consumă prea mult și degeaba, de multe ori am încercat să mulțumesc oameni sau să le fac pe plac, să-mi păstrez cumpătul în fața aroganței și atunci când sunt provocată să răspund cât mai scurt sau să plec.
În timp am înțeles că bunătatea mea devenise o slăbiciune pentru oamenii din jur. Astăzi nu mai primesc sfaturi de la oameni care-mi spun că am greșit, deși nu realizează că acea greșeală probabil ascunde și puțină muncă și un gram de sacrificiu. Astăzi accept sfaturi doar de la cei care nu mă fac de râs în public, de la cei care mă corectează în privat, îmi motivează greșelile și mă ajută să le corectez. 
Nu mai suport oamenii aroganți, cei care au întotdeauna ceva de criticat și se bagă în viața altora, ca și cum acela este locul lor. Am obosit să aud doar critici și puține vorbe frumoase, am obosit să mă justific în fața unor oameni care doar ascultă deși nu-i interesează. Am obosit să dau explicații, la un moment dat realizezi dacă cineva vrea să rămână, rămâne. Cine pleacă, niciodată n-a vrut să stea."
-sursa- http://eusuntfemeie.com/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu toti oamenii ...

Am momente cand raman socata de diverse conversatii pe care sigur nu vreau sa asist la ele. Eu cred ca nu exista oameni culti sau inculti,ci mai putin informati. Daca cineva este incult sau mai putin citit,fiecare are viata lui,si nu cred ca este corect sa judecam pe altii. Nu toti oamenii au citit la viata lor...dar asta nu inseamna sa-i ignoram,sa-i birfim,sa-i alungam de langa noi. Important este sa ne ridicam la inaltime cu cei care credem sau se cred ca sunt inteligenti si sa ne coborim si la nivelul celor mai putin informati. Si in incheiere as spune ca cineva care nu incearca sa-l inteleaga pe celalalt si trage concluzia ca el este mai superior...este arogant.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Inca nu am invatat acea lectie ...

Viata mereu ne face surprize...ne scoate in cale situatii pe care vrem nu vrem,suntem nevoiti sa le rezolvam. Se pare ca inca nu am invatat acea lectie ca viata nu ne da certitudini...orice situatie pe care o intampinam are doua fete,una buna si una rea. Totul este sa ai incredere in tine....in ceea ce poti sa faci...in ceea ce esti,pentru ca in adancul sufletului trebuie sa  ramai un om puternic.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cand suntem fericiti...

Fericirea este ceva personal,pentru unii inseamna sa ai cateva sute de mii de euro, o masina scumpa,o vila si nu mai stiu eu ce. Cred ca fericirea inseamna sa te simti frumos sufleteste, sa ai oameni sinceri si adevarati langa tine. Fericirea este un lucru foarte mare,asa de mare,ca nu incape in sufletele mici. Fericirea din noi reprezinta o stare de fond care iti reflecta interiorul.
Pentru mine fericirea este atunci cand:
-zaresti marea pentru prima data intr-un an.
-te trezesti de dimineata cu o raza de soare pe chipul tau.
-iubesti.
-asculti melodia preferata.
-primesti o floare fara nici un motiv.
-suna telefonul si la capatul celalalat este...fericirea si exemple pot fi multe.
Cand suntem fericiti suntem buni, iar fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti...iubiti pentru noi,sau mai curand in ciuda noastra. Pentru a fi fericit trebuie sa ai o minte linistita,pentru ca fericirea o cautam in fiecare secunda si in fiecare mod vreodata inventat.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Stiu cine sunt ...

Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt.Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator...

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Sa fii mai bun...

"Te chinui o viata intreaga sa fii mai bun decat ceilalti, sa fii mai bun decat tine si vrei sa inveti pe dinafara gandul ca nimic nu te poate dobori. Ajungi s-o crezi pana la urma, caci ce nu face autosugestia? Dar vin si te intreb acum...de cite ori in viata trebuie sa inveti sa mergi, in afara de prima oara? Nu-i viata, pana la urma, aidoma unui dans ai carui pasi se schimba cu vremea? Iar ce-i mai trist e ca nu-i musai sa fie intotdeauna un dans in doi..."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu de multe ori...

Fiecare dintre noi are drumul lui in viata pe care trebuie sa-l parcurga...este un drum presarat cu mai multe obstacole sau mai putine,in functie de destinul fiecaruia .Nu de multe ori, aceste obstacolo ne fac mai buni,mai puternici...mai intelepti.Multi dintre noi avem ghinionul sa ne prabusim la pamant si nu ne mai ridicam. Si totusi aceste caderi sunt etape necesare in viata oricarui om...cel mai important este telul pe care ni-l fixam pentru a merge mai departe,daca invatam ceva din viata,sau daca nu abandonam ceea ce ne-am propus atunci cand trecem printr-o cadere sau alta...iar daca telul urmarit este unul nobil,nimic nu ne da dreptul sa renuntam.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Nu avem dreptul sa oprim clipa...

Am avut momente  care m-au marcat...pe care nu pot sa le uit oricat as vrea...momente pentru care am suferit si care erau sa ma coste viata,dar ce pot sa fac eu...efectiv fac parte din experienta mea de viata. Dar acum stiu un lucru...ca in viata nimic nu este intamplator,ca din fiecare intamplare inveti ceva si ca prezentul este adevarata viata...de fapt viata este o clipa...si inca o clipa...cu alta clipa...cu vise in secunde...vise in trairi...si ca nu avem dreptul sa oprim clipa si nici visele sa nu le transformam in realitate. Asta este...din pacate toti suntem la cheremul timpului...acest timp care este nemilos,care uita si trece repede peste noi.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.