Imi place ca sufletul meu sa ramana o parte din acea perioada de
copil...starea aia de copilarie,de naivitate si de candoare care este o
stare foarte greu de pastrat in viata. Sigur ca timpul a lucrat poate si
in favoarea mea...m-a lucrat si in exterior si in interior...mintea mea
sa maturizat,dar esenta imi place sa fie aceeasi. Am invatat sa traiesc
frumos,cu toate ca greutatile vietii putea sa ma faca un om rau...dar
nimeni nu poate pacali timpul,totul este sa fi destul de inteligent si
sa fi pregatit pentru timpul care va veni peste tine. Cred ca ideea
este sa te impaci cu tine...sa ma accept cu limitele care le am,sa ma
accept atunci cand gresesc,sa fiu lucida cu ceea ce se intampla cu mine
si in jurul meu,si mai ales sa ma bucur de lucrurile simple...acele
lucruri pe care multi dintre noi am uitat sa le facem. Sa ne bucuram ca e
soare,ca suntem sanatosi,ca avem o familie,sa
ne bucuram atunci cand
cineva ne zambeste...si sa ne bucuram ca mai putem spera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu