Asa cum spunea Octavian Paler "Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poţi". O vorba mare!...cred ca niciodata nu m-am gandit chiar si in momentele mele grele ,ca viata nu mai are sa-mi ofere nimic. Am vazut si am simtit pe pilea mea ca fiecare clipa, fiecare moment din tot ce inseamna viata...viitor, aduce cu sine, ceva nou. Nimeni
nu are dreptul sa stea pe loc ,sau sa refuze sa merga mai departe prin
viata...asta inseamna egoism,lasitate...este atat de simplu sa termini
cu tot!. Omule,in lumea noastra,chiar daca este nedreapta si rea, nu ai
dreptul sa fi egoist si sa-i faci pe cei apropiati sa sufere...trebuie
sa sti ca nu esti singur si indiferent de obstacolul intalnit va exista mereu o mana intinsa care te va ajuta sa te ridici si sa mergi mai departe.Viata te poate surprinde in cel mai minunat mod posibil, cand te astepti mai putin, trebuie insa sa ii dai sansa s-o faca.
Stiu ca nu este usor sa traiesti astazi...stiu
ca cea mai grea lupta e cu noi insine. Dar mai stiu ca oricat ar
incerca cineva sa ne ajute....noi suntem singurii care trebuie sa
decidem, pentru ca noi trecem prin toate situatiile.Nu o face nimeni in
locul nostru....asa ca oricat de greu ar fi,ridica-te,gandeste-te la ce e
mai bine pentru tine si decide.....risca.....joaca totul pe o carte daca
trebuie, dar nu trai in incertitudine.
Din fericire viata noastra este ca o carte scrisa in care nu ai cum sa
alegi ce pagini vrei sa citesti, pentru ca fiecare pagina face parte
dintr-un jurnal al vietii in asteptare pentru viitoarele paginile
nescrise. De multe ori nu ne dam seama de
frumusetea clipei pe care o traim ci tindem sa o transformam doar
intr-o amintire.Ca vrem ,ca nu vrem ,ii permitem timpului sa ne scape
prea usor printre degete...fara ai gusta cu adevarat fiecare secunda si fara sa ne gandim la anii care vor urma...ani in
care vom cotrobai prin sertarele mintii dupa amintiri care ar trebui sa
ne incalzeasca sufletele obosite.Daca este sa pun in balanta...sunt
multe lucruri care le-am pierdut in viata!. Nu stiu...poate viata,timpul
sau oamenii mi le-au luat si eu nu am facut nimic sa le pastrez sau nu
am avut de ales...si totusi pe unele am reusit sa le ascund intr-un
coltisor al sufletului meu unde nu mi le poate lua nimeni.Intr-un loc
mi-am asezat iubirea,in altul credinta...in altul demnitatea si in altul
speranta.Ele sunt cele mai de pret comori pe care le pastrez cu
sfintenie.
Intotdeauna am zis ca in viata indiferent ce se intampla,trebuie sa
mergi mai departe,sa nu te opresti din drumul tau...sa te ridici,sa te
scuturi de praf , sa privesti inainte si sa o iei de la capat.Uneori am
senzatia ca problemele mele sunt chiar banale in comparatie cu
greutatile altora si spun acest lucru facand astazi comparatia dintr-o
conversatie cu o prietena draga sufletului meu. Dupa cum ma cunosc eu pe
mine,nu am sa renunt niciodata la ceva ce mi-am propus...nu am sa ma
opresc sau sa cedez din cauza problemelor care se ivesc...pentru ca stiu
ca sunt puternica. Despre mine,aproape toti prietenii mei stiu ca sunt
asa...stiu ca pot sa depasesc orice situatie...stiu ca sunt capabila si
pot sa o iau oricand de la capat si cred ca toate acestea se bazeaza pe
incapatanare,perseverenta,rabdare,sacrificii si multa iubire.Stiu ca
imi este greu uneori...stiu ca trebuie sa fiu puternica ...stiu ca doar
eu gasesc puterea de a ma ridica si a-mi vindeca sufletul cu apa rece a
realitatii.
"Am realizat că ne obosim cu lucruri și supărări fără rost, că pretindem
de la oamenii ceea ce n-au și suferim când ar trebui să ne bucurăm de
viața. Am privit în jurul meu și am realizat că sunt un om norocos și că
pentru o relație închisă sau câteva minciuni n-are rost să mă opresc și
să bat pasul pe loc. Nimeni nu-mi va aduce înapoi timpul pierdut,
nimeni nu-mi oferă încă o șansă și viața asta trece prea repede pentru
a-o călca în picioare.
Draga mea, ce ai de gând să faci?
Să plângi, să te consumi, să renunți la frumusețea zilei de azi pentru
ce a fost ieri? Poți plânge o zi, dar a doua zi trebuie să te ridici
pentru că altfel te vei întrista pe zi ce trece și vei ajunge să crezi
că fericirea și bucuria ta depinde de ceilalți. Mergi înainte, pleacă
undeva, nu renunța și nu te închide. Golul în suflet la un moment dat
dispare și lacrimile de ieri se vor transforma într-un zâmbet puternic!" -sursa- http://eusuntfemeie.com/?p=693
"Sunt placut surprinsa sa constat ca dincola de mizerie,de intristari,de
aceasta lume muribunda in care pacatul primeaza mai mult ca
altadata,exista totusi voci,exista sensibilitate,exista iubire. In goana
nebuna de a trai doar pentru noi,uitam sa privim zborul porumbelului
sau sa ne coboram privirea spre povara unei furnici …sa privim spre
cer,spre maretia Minunatului cerului care din iubire si indelunga
rabdare ne a atribuit ratiune si pasiune pentru ce este frumos."
-sursa- Fraze Frumoase-
"Astăzi
am să văd un om şi am să-l las să mă vadă. Am să mă apropii încet, cu
toată deschiderea şi în toată vulnerabilitatea mea. Îmi voi desface
aripile frânte şi prinse în atele, vindecate sau în curs de oblojire. Am
să-i arăt cine sunt eu, ochi şi inimă, pântec şi fărădelege, sfinţenie
şi promiscuitate, curajul Păsării Phoenix şi laşitatea adulterinului.
Sunt ceea ce Dumnezeu şi omul au creat.
Astăzi
am să văd un om şi am să-l las să mă vadă. Am să mă apropii încet, ca
de un Zeu care coboară uneori în tenebre pentru a experimenta
ne-iubirea. Dumnezeirile noastre îşi vor da mâna şi vor alina
suferinţele Ne-Zeităţilor noastre. Vom cânta cântecul dulce al Înaltului
cu glasuri pe care nu le-am mai auzit de mult şi vom iubi cu
recunoştinţă Întunericul ce ne-a învăţat Lumina. Ne vom dărui clipe
irepetabile, respiraţii contopite, zâmbete din inimi frânte şi
reconstruite de sudoarea sacră a nerenunţării. Vom fi aripi deasupra
mării, întâlnind Zei şi Zeiţe cărora le e atât de dor de noi şi cu care,
în curând, ne vom confunda, pierzându-ne cu toţii identitatea într-o
manifestare mai înaltă decât am cunoscut vreodată Aici.
Astăzi
am să văd un om şi am să-l las să mă vadă. Şi vom înţelege împreună cât
de întregi suntem în îmbrăţişarea tuturor aspectelor noastre sfinte şi a
tuturor aspectelor noastre odioase dar nevinovate, în acelaşi timp.
Ne-am
născut ca să Fim, tu si eu, el şi ea, noi şi ei, voi şi alţii, toţi
purtând, fiind şi împărţind acelaşi nume: EU-OM-DUMNEZEU.
Sunt aici ca să te văd şi ca să te las să mă vezi. Şi-apoi…vom vedea noi ce-om mai face."
Am
alergat mereu sa-mi ating visele...si in marea majoritate am
reusit...alerg mereu dupa vise...am curajul sa visez si stiu ca o sa le
traiesc pe fiecare in parte...pe cat de tare doresc....se intimpla
uneori sa atingi acel punct in care visul ti sa indeplinit cu viata...si
apoi trebuie sa te opresti o clipa...sa te odihnesti...sa respiri si
apoi sa mergi mai departe. Am realizat ca exista timp pentru
toate...asa cum exista un drum,pe care tu poti sa-l alegi,sau nu...dar
intr-un anumit moment al vietii poate nu noi alegem intotdeauna
drumul...ci el ne alege pe noi.
Uneori viata este o lunga cautare a prietenilor adevarati...o prietenie
adevarata este in viata ceea ce este o oaza in pustiu...un colt verde de
umbra in infernul fierbinte si galben al nisipului nestatornic.
Da...noi nu stim ce este viata...uneori suntem confuzi dar eu sunt
sigura ca viata
este...tot...dragoste...suferinta...fericire...lacrima.Ea ne este data
pentru a o trai deplin,dar pentru asta trebuie sa stim ca este necesar
sa ne gandim la viata. Nu trebuie sa ratam sansa,caci a doua
sansa...poate sa nu mai fie.Daca as vedea viata mea pe un raft de vanzare,la un pret mare...sincer
as cumpara-o...nu as sta prea mult sa ma gandesc...pentru ca privesc la
unele clipe in care m-am simtit ca traiesc cu adevarat...nu mi-as da
viata pentru nimic in lume...trebuie sa iei viata asa cum este pentru ca
este viata ta . Traiesc zilnic
aceeasi viata doar ca zilnic pierd cate ceva...viata este grea uneori
dar cateodata si oamenii o fac mai grea...dar daca a trecut o zi in care
nu ai zambit...ai pierdut enorm de mult. In viata de multe ori
pierdem...dar nu trebuie sa uitam sa mergem mai departe incepand cu un
zambet...a fi puternic inseamna sa zambesti chiar si atunci cand
sufletul suspina de durere,pentru ca dai dovada de curaj cand cauti
lumina...iar in jurul tau este doar intuneric.
Am inteles din viata asta,un lucru foarte important...ca trebuie sa
fi puternic...atat pentru tine cat si pentru cei pe care ii
iubesti...pentru ca viata niciodata nu pune intrebari...ea nu
raspunde.Nu sta,nu asteapta...ea doar merge mai departe. Absolut
toate durerile,chiar si neinplinirile m-au facut mai puternica...am
trecut mai usor peste toate si chiar daca am pierdut ceva,nu am uitat lectia de viata.Au fost multe intrebari pe care eu le-am pus in viata asta...m-am
intrebat de unde vin...incotro merg si de ce sunt aici? Foarte
multe...de ce-uri la care nu am nici un raspuns...inregistrez momente
ale vietii rele si bune...dupa care trag invataminte cu o maturitate mai
mare,apoi o iau de la capat...imi propun obiective si vreau vise
inalte. Nu reusesc mereu si chiar nu este usor...cate odata drumul este
blocat de diferite obstacole...sti ,este ca si cum ai urca un munte si ai
in fata multe poteci...alegi o poteca...dar intilnesti un copac cazut
si nu poti sa treci,apoi esti nevoit sa alegi o alta poteca.
Multi oameni sunt nefericiti din cauza problemelor si lipsurilor
diverse,dar daca s-ar bucura pentru tot ce au ,sunt convinsa ca ar fi
mult mai bine. Viata in general poate fi frumoasa si plina de
bucurii,dar singurii vinovati suntem noi care parca avem un dar aparte
de a o complica. Toti vrem case,masini,bani,vacante pe alte
taramuri...nu stim sa ne bucuram de lucruri marunte si uitam tot mai
mult ca esenta se tine in sticlute mici,nu in lucruri materiale sau
conturi in banca. Haideti sa invatam sa fim fericiti cu ceea ce avem
si sa nu uitam ca fiecare dintre noi avem nevoie de dragoste si pace
sufleteasca.
Astazi am iesit putin sa ma plimb...simteam nevoia sa fiu doar eu cu
gandurile mele. Am trecut pe langa un om sarac care statea jos la un
colt de strada si cersea cu glasul stins ,am bagat mana in buzunar si
i-am dat cativa banuti. M-a trecut un fior groaznic privind acel om care
nu avea nici masa nici casa si ma gandeam
ca eu si altii suntem norocosi. Si totusi este imposibil sa ai totul pe
lumea asta,fara ca inima ta sa fie fericita...uite eu am tot ce-mi
trebuie,dar ceea ce imi lipseste mie acum si familiei mele este
sanatatea pe care nu o poti cumpara oricati bani ai avea. Trist ca acest
lucru l-am inteles din pacate prea tarziu. Sigur ...toti avem o viata
de trait,toti avem acelasi sfarsit,dar cred ca este groaznic sa ajungi
la acel sfarsit cu numeroase regrete. Dar sa revin la acel om sarman...
toti treceau grabiti ingandurati si nepasatori pe langa el. Stiti ce
este mai rau pe lumea asta ? Indiferenta si rautatea umana care nu are
limite. Sa tot vorbit despre sfarsitul lumii,dar eu cred ca acest
sfarsit este ultima etapa a degradarii umane. Ar trebui sa incepem
macar de acum inainte sa ridicam ochii din propia ignoranta,sa ne
pese de cei de langa noi, sa luptam mai mult dupa bogatia sufleteasca
si nu dupa cea materiala. Asa cred eu...
Nu-mi plac oamenii care se victimizeaza,din contra ii respect pe aceia
care se gandesc de zece ori si cantaresc bine solutiile cele mai
benefice pentru ei. Cand scapi de ceva in care viata ta a fost in
pericol si cu ajutorul medicilor si a lui Dumnezeu reusesti sa treci
peste acest hop...ce rost mai au victimizarile!. Singura ta problema ,ar
trebui sa multumesti destinului ca nu a fost tragic cu tine...ar trebui
sa te bucuri in fiecare zi incat sa privesti viata cu ochi noi ca si
cand ar fi singura pe care o traiesti. Suntem atat de neglijenti sau
mai bine zis nepasatori, incat uitam sa traim...in unele cazuri nu vrem
sa traim cu adevarat ziua de azi si mai ales clipa aceasta care cu
adevarat ne apartine. Am avut si eu clipe groaznice in viata asta,nu m-am lasat doborata... m-am
trezit la timp si mi-am zis ca daca intru in panica si acele putine
clipe am sa le pierd pentru totdeauna. Ii multumesc lui Dumnezeu ca
m-a inzestrat cu un caracter puternic ,cu optimism,cu acea vointa de a
trai si a avea incredere in puterile mele. Dupa aceasta experienta
nefericita mi-am dat seama si eu ca sunt altfel de om...un om care vrea
sa traiasca...sa zambeasca , sa iubeasca,sa daruiasca,sa aibe prieteni
si sa nu stie sa spuna nicioadata nu pot...sau este greu.
Se intimpla ca o persoana sa iti zambeasca...cineva iti spune o vorba
buna astazi...dar tu nu esti prezent si toate vor trece pe langa tine
si vor deveni...trecut...un trecut pe care vei fi condamnat sa-l
retraiesti toata viata. Ziua de astazi este o comoara care ne-a fost
daruita cu aceleasi numar de secunde...minute...ore. Daca vrem timp, va
trebui sa-l folosim pe cel pe care-l avem...sa pretuim ce avem, pentru
ca pretuind timpul...pretuim viata. De cele mai multe ori ne trezim cand
nu mai este mult timp si am fi putut foarte bine sa ne fi trezit cu
mult inainte si sa ne fi bucurat de toata viata. Dar … cine pierde...
noi suntem.
Sunt atatea clipe in viata peste care vrei sa treci foarte repede
pentru ca nu iti plac. Si ele trec...cateodata atat de repede ca nici
nu-ti dai seama,alteori pana cand trec iti farama sufletul. Si totusi
ele trec pentru ca trebuie lasate sa treaca...apoi tu singur trebuie sa
dai mai departe pagina vietii si sa traiesti prezentul pentru ca viata
se afla nu numai inainte dar si in prezent.Cred ca in fiecare dintre noi
trebuie sa existe o lumina a sperantei care iti da acea incredere incat
nu trebuie sa traiesti intr-o lume alba sau neagra,ci intr-o lume
colorata care emana mai multa energie pozitiva. Nu trebuie sa uitam de
lucrurile frumoase oricat de mult ne-ar plange sufletul...in fata
durerii trebuie sa fim mai puternici pentru ca trebuie sa faci ceva
chiar daca simti ca nu mai are rost sa te lupti. Eu una am invatat ca
trebuie sa iubim Viata pentru ca acesta este sensul ei.
In viata unui om exista prea multa lupta si asta am simtit pe pielea
mea. Exista prea multa incrancenare...lupti cu tine,lupti cu viata,lupti
cu oamenii,lupti cu sistemul. Si tot asa te zbati sa
supravietuiesti,incat in sufletul tau vrei sa se faca dreptate...dar tu
ca om esti prea mic in fata celor care au chip de oameni. Nu vreau sa
fiu lasa,voi lupta pana la capat,nu stiu...poate intr-o zi voi putea sa
schimb mentalitatea unora,sau cine stie poate voi primi o lovitura
fatala incat sa nu mai am nici o speranta. In viata asta mi-am propus
multe...in unele cazuri am reusit,in altele nu pentru ca am facut
greseala sa cred in oameni. Sigur,am gresit si asta doare enorm!.Te
doare enorm sufletul...si mai stiu un lucru...ca pentru aproape orice
boala exista o vindecare,dar pentru suflet...Nu.
Viata omului este ca o stanca si de multe ori incercam sa o pictam in culori vii ...dar nu depinde de noi, pentru ca poate fi
in alb si negru ...rece sau calda,depinde de anotimp,iar zi de zi iti dai seama ca
stanca se micsoreaza si dispare ca si viata omului care cu timpul trece. Toti avem in viata ganduri nerostite, dorinte,vise,sperante,bucurii
...chiar si tristeti...toate acestea inseamna viata...inseamna ca
suntem noi.Cred ca fiecare trebuie sa-si ancoreaze cu grija stanca lui precum o corabie care pluteste pe ape zeci de ani...pentru ca stanca e tot mai puternica si trainica cu fiecare moment in
drumul nostru,iar cu timpul invatam mereu sa fim mai buni,mai
intelepti...mai prevazatori. Asa ca omule ai grija de viata ta pentru ca
vorba cantecului "se duce viata "...azi ai un zambet, maine un rid, poimaine o lacrima si uite asa ...trecem si ne trecem.
Sunt atatea lucruri care se intampla in viata unui om incat ramai fara
cuvinte,acum esti fericit si intr-o clipa simti ca esti nedreptatit de
soarta. Cand esti fericit uiti sa te uiti in jurul tau sa apreciezi
momentele frumoase si mai ales uiti sa multumesti ca simti ca esti
fericit. Am ajuns la concluzia si chiar cred ca Dumnezeu randuieste
fiecare lucru care ni se intampla si sper din suflet ca are grija sa ne
calauzeasca pasii. Simt ca uneori viata ma pune la incercare...ca vrea
sa se joace cu mine,cu nervii mei,incerc sa-i accept regulile...dar
parca am obosit si nu mai am aceeasi rabdare. Stiu ca mi-am pierdut din
optimismul meu,dar din pacate toti trecem prin astfel de momente mai
putin bune. Asta este...suntem oameni...vrem nu vrem trebuie sa trecem
si prin astfel de stari.
Sunt o persoana intelegatoare si iertatoare care nu pun la suflet
rautatea unora...dar invat sa iert, adica ma straduiesc,dar nu pot sa
uit. Invat sa accept prezentul,dar ma doare trecutul si ma
nelinisteste viitorul. Invat sa zambesc printre lacrimi...dar zambetul
meu ascunde tristeti si dezamagiri.Sunt cam pesimista astazi...ma simt enorm de epuizata,stresata si obosita,dar si fericita pentru ca am reusit sa ajut un om care a avut incredere in propiile mele puteri.Stiu ca existenta mea aduce dragoste si iubire in sufletul celor
dragi...ca ceea ce spun si fac nu este in zadar si ca Dumnezeu imi da
acea putere ca de fiecare data cand apare un strop de fericire in
sufletul meu,sa dispara cate o piatra de tristete si durere,iar
lumina,bunatatea si linistea care o inlocuieste sa fie impartasita si
celor din jurul meu. Vreau sa cred in acest lucru...
In calatoria mea prin viata,am pierdut enorm,incepand de la oameni de
valoare dragi sufletului meu care sau stins ca o lumanare,pana la clipe
de tristete pe care le-am ascuns cu multa indemanare. Si stiti de ce? Nu
pentru ca imi este rusine de lacrimile mele sau poate pot fi
considerata un om slab...mi-am ascuns si infranat durerea pentru ca eu
intotdeauna am fost optimista,am refuzat si m-am ferit de acele momente
de pesimism. Chiar daca sufletul imi plange,nu am vrut sa se vada acest
lucru...mereu am zambit pentru ca stiu ca este bine sa oferi si sa
primesti un zambet...stiu ca poti lumina ziua unui om cu un simplu gest
marunt sau doar cu un simplu zambet.
Am avut grijă întotdeauna să păstrez
echilibru dintre corp și suflet. Chiar și atunci când mi-am îmbrăcat
corpul, am fost atentă mereu ca ceea ce pun pe mine să nu fie în
discordanță cu ceea ce simt. Nu voi purta niciodată alb în zilele
ploioase de noiembrie, pentru că în această lună sufletul meu e în
doliu.
Și așa s-a întâmplat că între timp cei
doi, corpul și sufletul meu, au devenit camarazi de nedespărțit…. Așa se
explică faptul că atunci când sufletul are nevoie de „curățenie
generală”, corpul meu se îmbolnăvește…
Pentru că doar atunci când sunt bolnavă ,
am timp să mă gândesc la oamenii a căror faptele m-au marcat
sufletește. Doar așa pot să-mi trăiesc singurătatea, să-mi adun
regretele și să le arunc în golul uitării…. Doar în aceste momente
realizez că unora trebuie să le spun adio, iar pe alții trebuie să-i
primesc în viața-mi.
Întotdeauna mi-a fost frică de momentele
în care a trebuit să-mi deschid ușa sufletului și să-i spun unii om drag
pleacă…. Deși am făcut-o de atâtea ori, fie de bună voie,fie de nevoie,
niciodată nu mi-a fost ușor…
Nici n-are cum să fie, pentru că fiecare
om pe care-l primim în suflet aduce ceva…. Acel ceva care ne lipsea, cu
care ne-am obișnuit și care a devenit vital pentru existența noastră….
Odată cu oamenii renunțăm la vise, la clipe frumoase la noi…. Și e greu,
dar și necesar…
E necesar să renunțăm la ceea ce nu ne
mai aparține, să plecăm de acolo, de unde nu ne mai simțim în
siguranță…. Chiar dacă doare și chiar dacă e greu… Întotdeauna vor
exista oameni cărora le vom spune „ADIO” și oameni cărora le vom șopti
timid „ Bine ați venit”.
"- Stie cineva de ce timpul asta ma uraste? ma intreb in mintea mea, ca
daca as intreba pe cineva cu siguranta ar face ochii ca la melc la mine.
Mintea mea minunata si mereu alaturi de mine, imi raspunde cu pasivitate enervanta:
- Nu te uraste nimeni ,pur si simplu fuge ,fuge cu fiecare tic tac,iar tu daca nu alergi sa il prinzi ramai in urma, in trecut.
-Io , io nu alerg,cand am o energie debordanta,dar eu nu iubesc ceasul
cu tic-tacul lui,ador clepsidra ,o da clepsidra, este adorabila,de multe
ori din cauza unui fir de nisip mai rebel ,ce vrea sa fie primul
reuseste sa se blocheze si timpul sta in loc,da sta in loc pana ma
gandesc eu sa ii alint peretele clepsidrei si iar porneste in pasi
repezi spre un alt timp. Nu timpul ma uraste ,nu sta in loc ,nu ma
asteapta si orict de mult as alerga sau orict de mult as incerca sa ma
prind de matia lui zburatoare ,mereu el este inainte cu un tic-tac
ametitor si eu ce fac ,ma tarasc ,plangand ca timpul fuge de mine si
oare chiar ma uraste? - Nu , de unde sa te urasca,tu te uasti ca nu
vrei sa accelerezi energia pozitiva sa prinda timpul din urma si sa il
tina pe loc . Si stii ce spun ca doar eu mintea ta gandesc ceea ce tu ai
vrea...he he he si ma joc cu tine si tu plangi mereu ca timpul iti
zboara dintr-un tic-tac in altul. Iubesc clepsidra cu nisipul ei fin ce uita sa se scurga cand rebelul de fir auriu incearca sa treaca primul blocand timpul." -sursa- DANA POPA, Amintiri din mintea mea.-
"Dacă
aş putea schimba ceva din trecutul meu…aş trăi cât de furmos aş
putea. M-aş răsfăţa cu lucrurile care-mi plac şi aş încerca să nu le bag
în seamă pe cele care mă deranjează. Aş petrece timp cu oamenii la care
ţin şi i-aş iubi aşa cum sunt ei, fără să le cer să se schimbe ca să-mi
fie pe plac. Aş fi împăcată cu mine însămi şi aş înceta să mă mai pun
la zid pentru tot ceea ce-mi lipseşte şi nu voi dobândi
niciodată.”-Povestile unei inimi-de Diana-Florina Cosmin.-
Am daruit tuturor celor in
care am crezut ca merita, putin din sufletul meu ...nu stiu...poate am
gresit sau nu...si de acea m-am decis sa scriu mereu despre viata ...
si despre oameni, pentru ca asa consider eu ca aceasta este viata
adevarata. Poate ca nu mereu am facut
alegerile cele mai fericite la viata mea...si stiu sigur ca asa este,
dar important este sa ma simt eu bine pentru a arata celorlalti ca
sunt puternica si sa traiesc viata incat sa nu-mi para rau de fiecare
zi care trece. Intotdeauna cred ca un om este dator sa
traiasca ceea ce ii este dat ,dar cu conditia sa depaseasca momentele
mai putin placute , sa stie sa se bucure de ceea ce primeste si sa-si
faca viata mai frumoasa ...atat cat poate si crede el de cuvinta.Am
indraznit acum pentru prima data in viata mea sa fac doar ceea ce am
crezut eu ca este bine pentru mine... am indraznit sa am incredere in
puterile mele, in alegerile mele...si cel mai important am indraznit sa
ma gandesc mai mult la mine ,am facut exact ceea ce inima mi-a dictat
si am pornit pe un drum mai bun... am invatat inca o lectie ca viata poate fi si frumoasa...daca asa vreau eu!
Stiu
cine sunt si imi place asa cum sunt.Am incredere in mine orice s-ar
intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt
convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic
nu este intamplator. Cand privesc catre stele ,ma gandesc ca una dintre ele este chiar... sufletul meu. Daca vrei sa faci ceva, daca vrei sa
ajungi sus, daca vrei sa-ti indeplinesti un vis, lupta cum si cat poti.
Nu astepta sa te traga cineva de maneca, pentru ca niciodata nu ai să primesti
ceva de la ceilalti.
Sunt o multime de lucruri,locuri,oameni care ne pot face rau sau ne pot imbogati experienta de zi cu zi. Poate ca suna foarte banal,
dar simpla fraza, sa stergem din viata ceea ce ne face rau, ascunde un
mare adevar.Am prieteni buni pe care ma pot baza oricind,sigur sunt
putini,dar sunt prietenii mei. Dar
si asa zisi prieteni care cand au avut nevoie,i-am ajutat fara sa stau
pe ganduri,iar acum cand ma intilnesc pe strada, se fac ca nu exist.A sterge ceva in viata ta inseamna a
ignora,si nu cred ca este bine sa ignoram ceea ce ne-a facut rau in
viata,pentru ca s-ar putea sa revina si e mai greu sa o iei de la
capat.Important este sa nu ne afecteze sufletul si sa putem merge mai departe,cu fruntea sus.Suntem oameni si punem suflet...intr-un fel sau altul suntem afectati oricum.Nu
poti sterge din viata asa de usor tot ce este rau. Ramane acolo,
undeva pus deoparte, dar faptul ca trebuie sa fim optimisti, sa gandim
pozitiv, sa acceptam langa noi oameni de calitate si cu o energie
pozitiva este un lucru minunat.Ca sa fiu sincera eu nu as sterge nimic
din viata mea. Pentru ca toate anomaliile ciudate si rele pe care le-am
trait m-au ajutat sa ajung oarecum la maturitate si m-au facut sa stiu
ce sa ocolesc.Sigur , ideal ar fi sa avem doar calitate in jur . Cum viata ne obliga
sa ne intersectam cu felurite caractere , e greu sa eviti pe toata lumea
. Rudele vin de la Dumnezeu , colegii si vecinii , de la viata , dar
prietenii sunt alesi doar de noi . Calitatea lor induc spre calitatea
noastra.
Fara romantism viata este gri. Oamenii fara vise sunt infrinti.
Romantismul nu a murit,este in inima fiecaruia,doar ca pentru unii
exista alte prioritati,iar in goana lor uita sa mai fie romantici.
Uneori sufletele noastre sunt prea bune pentru aceasta lume atit de rea
si de rece,dar niciodata sa nu ne pierdem calitatile sufletului,de a
vorbi cu inima,pentru ca daca am avea toti asemenea suflete,am incalzi
lumea si poate am face-o mai buna. Mi-ar fi placut sa ma nasc pe acele
vremuri cand inca mai exista decenta si romantism. Probabil din teama de
a nu fi raniti, evitam sa ne mai facem diverse bucurii si am putea gasi
sute de motive de a scuza lipsa de romantism,dar ramine si intrebarea
DE CE?
"Ai curajul de a privi în față viața, cu
onestitate, simplitate , modestie și nu te teme de consecințele
propriilor alegeri. Încearcă să înveți din propriile lecții și bătălii
și nu renunța niciodată la lucrurile sau persoanele care te fac
fericit/a. Gândește-te întotdeauna la momentul prezent , la propria
viață și nu îți încărca sufletul și mintea cu gânduri sau bârfe inutile.
Marchează gol după gol în poarta propriei vieți îndeplinind pas cu pas
visele pe care le ai în minte. Acceptă
ceea ce ți se întâmplă cu detașare și credință, și nu-ți pierde
niciodată speranța în ziua de mâine, în tine sau în persoanele dragi.
Debordează întotdeauna de calm, relaxare, iubire și pozitivism și
sufletul se va sincroniza cu mintea. Îndrăznește să nu te mulțumești
cu mai puțin decât meriți și nu-ți pierde niciodată încrederea și
zâmbetul. Orice ai face , învață de la viață, de la oameni, de la tot ce
te înconjoară și pune-o în aplicare ori de câte ori te simți
pregătit/ă. Iubește fără teama că vei suferi, dăruiește celor din jurul
tău mai mult decât vor crede că vor primi, nu face nimic cu jumătate de
măsură, nu plânge din nimicuri, nu te mânia pe Dumnezeu, nu întoarce
spatele celor aflați în nevoi. Răsplătește adevărul , curajul, omenia,
compasiunea, iubirea și generozitatea și lăsă să treacă o zi fără să
spui ” te iubesc ” celor pe care îi ai aproape de sufletul tău.
Bucură-te întotdeauna de o zi nouă, de soarele dimineții, de gingășia și
perfecțiunea prezentului, de dragoste, de parfumul unei zile de vară,
de ploaia căzută din cer într-o zi senină, de curcubeu, de zâmbete, de
fericire, de lucrurile și oamenii pe care îi ai alături. Aceasta este
cheia care deschide ușa către fericire și împlinire sufletească." -sursa -Le Parfum de L'amour-
In viata unui om sunt amintiri la care te gandesti cu placere si ai
vrea sa le mai retraiesti...altele parca ai vrea sa le lasi acolo in
negura timpului.Si totusi aceste amintiri bune sau rele lasa urme in
suflet. Degeaba crezi ca unele raman uitate...poate ca ne facem ca uitam
pentru ca peste ani ele sunt mai intense ca niciodata incat sa ne
tulbure prezentul. De multe ori iti impui sa nu privesti catre trecut
,dar oricat incerci sa-l ignori,el exista...el este de fapt acea urma a
existentei noastre.Acum ma bucur pentru fiecare clipa din viata mea si
ii multumesc lui Dumnezeu ca exist,traiesc prezentul dar nu pot sa uit
ca viata este compusa din trecutul in care nu mai poti sa schimbi
nimic...dar pot sa invat si din amintiri. Pe cele frumoase le tin la loc
de cinste,iar pe cele dureroase ma straduiesc sa le uit intr-un colt al
sufletului.
"Viața pune zilnic fiecăruia dintre noi niște probleme de rezolvat. De
aceea toți înțelepții sunt de acord asupra acestui aspect: viața este
unicul maestru adevărat. Desigur, ei înșiși sunt capabili să îi
instruiască pe oameni; sunt niște ființe foarte evoluate care au lucrat
mult, au suferit mult și îi pot face și pe alții să beneficieze de
experiențele lor. Chiar și aceste ființe nu se pot compara însă cu
viața, iar viața este deopotrivă un maestru pentru ei.
Oamenii își
închipuie că pot dispune de viață și acționa după capul lor; dimpotrivă,
ea le dă niște lecții, le dă chiar cele mai bune lecții...Ea știe exact
cum să îl instruiască pe fiecare. Fie că există în planul fizic, în
planul afectiv sau intelectual, fiecare lacună, fiecare slăbiciune
reprezintă o lecție de învățat, și nu-ți folosește la nimic să vrei să
fugi din această școală a vieții: într-un moment sau altul ești prins
din urmă."-Omraam Mikhaël Aïvanhov-