Mintea mea minunata si mereu alaturi de mine, imi raspunde cu pasivitate enervanta:
- Nu te uraste nimeni ,pur si simplu fuge ,fuge cu fiecare tic tac,iar tu daca nu alergi sa il prinzi ramai in urma, in trecut.
-Io , io nu alerg,cand am o energie debordanta,dar eu nu iubesc ceasul cu tic-tacul lui,ador clepsidra ,o da clepsidra, este adorabila,de multe ori din cauza unui fir de nisip mai rebel ,ce vrea sa fie primul reuseste sa se blocheze si timpul sta in loc,da sta in loc pana ma gandesc eu sa ii alint peretele clepsidrei si iar porneste in pasi repezi spre un alt timp.
Nu timpul ma uraste ,nu sta in loc ,nu ma asteapta si orict de mult as alerga sau orict de mult as incerca sa ma prind de matia lui zburatoare ,mereu el este inainte cu un tic-tac ametitor si eu ce fac ,ma tarasc ,plangand ca timpul fuge de mine si oare chiar ma uraste?
- Nu , de unde sa te urasca,tu te uasti ca nu vrei sa accelerezi energia pozitiva sa prinda timpul din urma si sa il tina pe loc . Si stii ce spun ca doar eu mintea ta gandesc ceea ce tu ai vrea...he he he si ma joc cu tine si tu plangi mereu ca timpul iti zboara dintr-un tic-tac in altul.
Iubesc clepsidra cu nisipul ei fin ce uita sa se scurga cand rebelul de fir auriu incearca sa treaca primul blocand timpul."
-sursa- DANA POPA, Amintiri din mintea mea.-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu