In calatoria mea prin viata,am pierdut enorm,incepand de la oameni de
valoare dragi sufletului meu care sau stins ca o lumanare,pana la clipe
de tristete pe care le-am ascuns cu multa indemanare. Si stiti de ce? Nu
pentru ca imi este rusine de lacrimile mele sau poate pot fi
considerata un om slab...mi-am ascuns si infranat durerea pentru ca eu
intotdeauna am fost optimista,am refuzat si m-am ferit de acele momente
de pesimism. Chiar daca sufletul imi plange,nu am vrut sa se vada acest
lucru...mereu am zambit pentru ca stiu ca este bine sa oferi si sa
primesti un zambet...stiu ca poti lumina ziua unui om cu un simplu gest
marunt sau doar cu un simplu zambet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu