Clipele
fericite pe care le-am trait, nu mi le mai poate lua nimeni ...ele
au devenit amintiri care cu timpul imi incalzesc sufletul.Toate clipele mele fericite sunt cuibarite in sufletul meu si le rasfoiesc ca pe o carte zi de zi. Atunci
cand am sufletul usor,cat inca mai am vise....cat inca mai pot
sa zambesc si sa ma bucur de o clipa de sinceritate,de bunatate,de
respect,de iubire si de o vorba buna,inseamna ca inca mai pot sa fiu
eu....eu cea de ieri...eu cea de azi...adica mai buna,mai umana,emanand in
jurul meu acea energie pozitiva...si
de fericire.Acea fericire de a fi si de a trai pur si simplu!.
Înțeleg că încercați să vă puneți în postura cititorului pentru cât mai mulți dintre noi. Și nu mă gândesc să găsesc lipsuri acestei postări și pentru că, la rândul meu, am încercat să exprim separat trăiri și înțelegeri izolate din întregul care pot fi. Intenția de a vă vorbi a venit din faptul că limitările cadrului tematic al acestei postări se potrivesc limitărilor suficienței mele în ”a trăi pur și simplu”. Doar să simt nu e suficient. Cred că este necesar să pornim fiecare acțiune de la percepția interioară a iubirii. Dar dincolo de aceasta simt că trăiesc pentru a dezvolta mijloace de exprimare a mai mult, pentru a împărtăși mai multă frumusețe cu ceilalți oameni. Calea dumneavoastră interioară v-a ajutat și să găsiți noi mijloace de exprimare, noi utilizări ale lucrurilor obișnuite?
La mine calea interioară a fost, din câte îmi dau seama, doar de curățare pentru a putea canaliza mai bine intenția iubirii. Dar dezvoltarea de mijloace de exprimare îmi pare că e ceva ce trebuie să se producă în cadrul interacțiunilor cu ceilalți - o continuare a căii din interior către exterior. Iar aici, către exterior, sunt în necunoscut. Îl privesc cu entuziasm însă îmi pare că, în ciuda experienței de a fi fost atâția ani în corpul meu, de a fi manevrat lucruri și de a fi folosit cuvinte, nu am mai multă pricepere decât un copil. Să iubesc, să trezesc bucurie dincolo de asocierea cu lucrurile lumii, să antrenez în manifestarea mea înclinația oamenilor către frumos prin creativitate, mai direct, mai mult: Cum v-ați descurca dumneavoastră cu această nevoie?
Înțeleg că încercați să vă puneți în postura cititorului pentru cât mai mulți dintre noi. Și nu mă gândesc să găsesc lipsuri acestei postări și pentru că, la rândul meu, am încercat să exprim separat trăiri și înțelegeri izolate din întregul care pot fi. Intenția de a vă vorbi a venit din faptul că limitările cadrului tematic al acestei postări se potrivesc limitărilor suficienței mele în ”a trăi pur și simplu”. Doar să simt nu e suficient. Cred că este necesar să pornim fiecare acțiune de la percepția interioară a iubirii. Dar dincolo de aceasta simt că trăiesc pentru a dezvolta mijloace de exprimare a mai mult, pentru a împărtăși mai multă frumusețe cu ceilalți oameni. Calea dumneavoastră interioară v-a ajutat și să găsiți noi mijloace de exprimare, noi utilizări ale lucrurilor obișnuite?
RăspundețiȘtergereLa mine calea interioară a fost, din câte îmi dau seama, doar de curățare pentru a putea canaliza mai bine intenția iubirii. Dar dezvoltarea de mijloace de exprimare îmi pare că e ceva ce trebuie să se producă în cadrul interacțiunilor cu ceilalți - o continuare a căii din interior către exterior. Iar aici, către exterior, sunt în necunoscut. Îl privesc cu entuziasm însă îmi pare că, în ciuda experienței de a fi fost atâția ani în corpul meu, de a fi manevrat lucruri și de a fi folosit cuvinte, nu am mai multă pricepere decât un copil. Să iubesc, să trezesc bucurie dincolo de asocierea cu lucrurile lumii, să antrenez în manifestarea mea înclinația oamenilor către frumos prin creativitate, mai direct, mai mult: Cum v-ați descurca dumneavoastră cu această nevoie?
RăspundețiȘtergereAndrei, inimaluiandrei.simplesite.com