La multi ani frumosi!...

Imi place sa sper si chiar sa cred cu convingere ca intotdeauna in viata este loc pentru un nou inceput. Sper ca noul an sa fie un nou inceput plin de sanatate,fericire,bucurie cu clipe frumoase,liniste sufleteasca si iubire sincera pentru toata lumea. Asta va doresc din suflet voua dragi prieteni!. Sunt mandra si fericita ca am cunoscut oameni cu suflete deosebite , frumoase si cu trairi intense . Sarbatori fericite cu pace, iubire, armonie, claritate, echilibru si abundenta! La multi ani frumosi prieteni,va iubesc si va ofer imbratisarea mea sincera!.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

E nedrept ...

"E inutil să forțezi oamenii să îți rămână alături.
E nedrept să le pretinzi o iubire pe care nu o simt și.., e cumplit să le ceri să fie fericiți acolo unde ei nu vor să se afle."

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viața este și o trăim așa cum alegem...

"Nimeni nu trăieşte viaţa doar cu zâmbetul pe buze sau numai cu lacrimi pe obraz...
Căci ea, viaţa, are, întotdeauna, lumini şi umbre, suişuri şi coborâşuri, zâmbete şi lacrimi..., o combinație de gânduri, emoții, decizii, fapte și consecințe prin care trebuie să trecem în mod constant...
Viața este și o trăim așa cum alegem.. .atâta tot..."

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

De foarte multe ori ...

"Cred că fericirea nu e întotdeauna o stare, câteodată e un om pe care îl vrei lângă tine în permanenţă, iar atunci când nu îl ai alături simţi golul adânc al tristeţii.
Câteodată singura fericire pe care ţi-o doreşti e omul care te strânge în braţe şi te face să îţi iei gândul de la orice te-ar putea trimite în abisul grijilor. Câteodată fericirea nu e acea stare pe care o ai în suflet şi te face să fii un alt om, mai bun, ci o imagine a celui drag, căldura unei îmbrăţişări, puterea unui singur oftat care îţi alungă de pe inimă tot dorul şi îţi aduce înapoi tot ce e al tău. Uneori fericirea e toate astea şi abia mai apoi ele se transformă într-o stare din care nu vrei să ieşi.
............................................
De foarte multe ori ne ascundem în spatele indiferenţei şi ne dorim să părem de neatins. Vrem să minţim o lume întreagă şi poate chiar şi pe noi înşine că nimic nu ne poate face rău, dar sufletului nu putem să îi spunem să tacă. Sufletul ştie tot ceea ce vrem să ascundem. Ştie cine e fericire şi cine e tristeţe… Ştie cine a răpit un zâmbet şi cine îl readuce pe buze. Dar alteori nu mai putem ascunde nimic, nici măcar de ceilalţi. Dorul e prea mare, sufletul strigă mult prea tare şi dorinţa creşte tot mai mult cu fiecare oftat sugrumat în tăcere.
Câteodată fericirea e om. Doar un om care poate face tot ce nu putem noi. E cel mai cald, mai frumos şi mai potrivit om. Uneori, fericire e singurul om care poate mângâia un suflet.
Înţelegi? Chiar înţelegi?"

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

In spatele cuvintelor ...

"In spatele cuvintelor se află mereu, un om cu multe gânduri.
Ni se pare că tot ce este virtual este o altă lume, dar, de fapt, totul este împletit, lumea virtuala si lumea reala se contopesc şi devin una.
Şi oamenii care se manifesta, aici, au sentimente, zambesc, sufera, iubesc, traiesc, nadajduiesc.
Oamenii pe care îi cunoşti, aici, fac parte din viaţa ta reală, fac parte din tine, iar ceea ce postezi ii poate răni sau ii poate ridica.
Aici, intalnesti si oameni pe care nu ii poti uita.

Aceia ti-au devenit, deja, PRIETENI !
-sursa Ilioiu Florian -

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

De craciun...

Sunt zile in care mi se pare ca nimic nu-mi merge bine...spun asta pentru ca eu intotdeauna vreau mai mult. In clipa asta as da totul pentru o noapte din copilarie in care il asteptam pe Mos Craciun cu sufletul la gura. O noapte in care visele sa nu se mai sfarseasca,o noapte in care sa nu ma mai trezesc,o noapte in care sa nu ma mai gandesc ca va veni si o dimineata,in care visul meu se va sfarsi si eu voi ramane din nou singura fara visele din copilarie. As vrea o noapte fara cuvinte...doar cu priviri...doar cu suflete pentru ca aceste cuvinte sunt inselatoare si ele te tradeaza cand te astepti mai putin.Am nevoie de liniste in care singurele care vorbesc sunt sufletele...pentru ca ele sunt pure...ele nu pot minti.M-as lasa cuprinsa in astfel de vis si m-as pierde intr-o lume ireala,doar pentru o noapte de vise pentru a simti copilaria de altadata...dar imi este teama ca visul se va pierde in ceata noptii ce se sfarseste.Vreau doar o noapte de vis...o noapte si nici o zi.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei....

"Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine..."
-sursa- Irina Binder-http://www.irinab.com/2012/05/cele-mai-frumoase-maini.html-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Pur şi simplu...

"Dacă cel de lângă tine, pe care-l iubeşti cum n-ai iubit vreodată nu e în aceeaşi poveste cu tine, nu te agăţa cu orice preţ de acel om. lasă-l să plece mai departe! Există oameni ce vor trece prin viaţa ta şi de acum încolo care au rostul de a aduce ceva, de a lăsa ceva în tine şi de a pleca mai departe. Nu ţine cu orice preţ de ceea ce tu numeşti iubire, dar poate că în oglindă nu se vede la fel. Înţelege că pentru o dragoste trebuie să fiţi doi. Pur şi simplu!".

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cele mai simple lucruri ...

Suntem atat de saraci spiritual, este atat de frustant sa vezi in jurul tau numai oameni cu pretentii,oameni ce se cred superiori multora,oameni cu cariere, cu studii superioare, dar, de o ipocrizie fantastica.Nu imi place ce vad in jurul meu...tot sistemul de valori in care am crescut este dat peste cap,sunt foarte multe de spus, dar vreau  sa caut latura pozitiva, pentru ca nu mai vreau sa vad negativism in jurul meu.In goana noastra de a ne demonstra cat de mari si tari suntem, am uitat sa ne bucuram de ce ne aduce cu adevarat placere in viata. Cele mai simple lucruri sunt si cele pe care le regretam cel mai mult atunci cand le pierdem...nu trebuie sa uitam ca viata se compune din lucruri simple, pe care de cele mai multe ori nu le constientizam decat in acele momente de impas.Asa ca ar trebui sa facem un pas inapoi...sa ne oprim si apoi sa reincepem sa traim.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Și pe dinafară, și pe dinăuntru...

Am auzit mereu oameni care se declară nemulţumiţi de felul în care arată. Care fac eforturi colosale să îşi estompeze ridurile, să slăbească, să scape de celulită sau de guşă, să-şi netezească pielea creponată.
Ne plângem cu toţii spunând că am fi vrut să fim mai înalţi sau mai scunzi, mai slabi sau mai graşi, mai subţiri sau mai voinici. Mai maturi sau mai tineri. În jurul meu sau în publicaţiile de mare succes găsesc aproape peste tot discuţii legate de machiaje, de coafuri, de diete. Cele care au părul drept şi-ar fi dorit să îl aibă ondulat. Cele care au părul creţ se văicăresc că nu mai ştiu cum să-l întindă fără să-l strice. Cele care ţin Dukan vor să treacă la Montignac… În plus, se mai poartă machiajul smokey? Dar codiţă făcută cu creion negru în colţul ochiului? Te menţii mai mult după regimul disociat decât după dieta daneză?
Mie, însă, mi-ar plăcea să fim la fel de interesaţi de cât de arătoşi suntem pe dinăuntru. Să ne văităm că, fiindcă minţim sau bârfim prea des, ni s-a umplut sufletul de riduri şi să vrem să le estompăm. Să ne întrebăm dacă se mai poartă loialitatea sau trăim vremuri în care e de bon ton să fim ciubucari sau trădători. Să purtăm discuţii aprinse legate de şansa de a-ţi ispăşi vina recunoscând-o sau ascunzând-o până la moarte… Să ne pese de credinţele, de promisiunile, de adevărurile noastre, cel puţin la fel de mult, dacă nu mai abitir decât de buclele, fardurile sau portofelele pe care ni le-am cumpărat, după ce am studiat trendurile în câte o revistă. Pentru că merităm să fim întregi şi splendizi în tot ce ţine de noi, merită să încercăm să fim frumoşi şi pe dinafară şi pe dinăuntru şi asta nu de ochii lumii, ci de dragul propriei noastre împăcări.
Am putea să purtăm tot timpul cu noi tot ce avem mai de preţ, iar asta să însemne nu neapărat poşeta şi colierul, pantoful cu formă la modă şi cureaua „în tendinţe”, cât dragostea noastră fidelă, maternitatea devotată, toleranţa, bunătatea, demnitatea, curajul, nobleţea sufletească.
Mai e posibil?
-SURSA- http://alice.revistatango.ro/si-pe-dinafara-si-pe-dinauntru-8381-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Au trecut sapte luni de cand mama,numai esti langa mine...

Scumpa mama,as da orice sa te aduc înapoi ...sa-mi iau adio de la tine si sa iti spun cat de mult te iubesc.Dar nu pot...Imi este asa dor de tine,incat simt ca ma sufoc.Te iubesc din tot sufletul meu si iti simt lipsa in fiecare zi care trece.Acest dor ma termina ,acest dor ma mistuie, iar gandul ca nu o sa te mai vad decat in poze, imi opreste orice incercare de a respira . Viata nu este  justa  deloc , e doar un lagar nenorocit unde suntem trimisi sa chinuim  si uneori nu inteleg de ce unii traiesc si altii  nu , e ceva dincolo de orice capacitate de a mea de a intelege . E cumplit de greu fara tine. Nu te voi uita atatea zile cat voi trai pe acest pamant. Esti in gandul si in sufletul meu in fiecare secunda....in fiecare clipa.Imi este tare dor de tine mama ...mereu vorbesc cu tine si iti multumesc de educatia care mi-ai dat-o,ai fost o mama cum multi copii ar vrea sa aiba ,si ma consolez cu gandul ca ma veghezi de acolo de unde esti.Te iubesc mult si vei ramine in inima mea vesnic.
Este  atat de greu mama ,mai ales acum cand mai sunt sase zile pana la Craciun, este prima sarbatoare fara tine...si cat imi e deja de dor...nu stiu cum sa inabus aceasta furie , durere si sentimentul ca nu am facut mai mult.Am incercat sa iti dau respiratia mea,dar inima ta nu a mai vrut sa bata,si strig la cer si stele,si nu imi mai raspunzi .Singurul dar care mi-l mai doresc de Crăciun, este sa te pot imbratisa pe tine macar o data mama, macar pentru cateva secunde si imi este de ajuns.Acum imi dau seama ca este foarte usor sa te iubesc,dar sa te uit imi este chiar imposibil.Nu pot sa fac nimic, dar pot sa iti scriu, si chiar daca tu nu poti citi acest post ,ma face sa ma simt mai bine, pentru ca de fiecare data cand iti scriu te simt langa mine.Drum lin,frumos cu multa  lumina catre cer,scumpa mama.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Tu iti traiesti sufletul? ...

Ne traim gandurile, aspiratiile, nazuintele, mofturile si ambitiile. Traim dupa cum ne dicteaza mintea cea care abia asteapta sa ne aseze la locul nostru, in randul lumii cum se zice, mintea care ne supune milioanelor de reguli scrise si nescrise, limitandu-ne miscarile pe tabla de sah a vietii. Actiunile noastre sunt orchestrate de catre ceea ce gandim ca ne trebuie, este posibil, este acceptabil si dezirabil.
  Dar cat de multi oameni cunoasteti suficient de nebuni sa isi traiasca sufletul? Sa faca acele mici lucruri iesite din tipar, cu care sa surprinda pe toata lumea, care sa aiba curaj sa mearga contra curentului si impotriva a ceea ce dicteaza mintea, care sa isi fi redus la tacere pretentiile egoului pentru a dansa pe muzaica sufletului, chiar daca nu au cele mai de “succes” vieti, nu au casa maturata si nici conturi in banci, regulat alimentate?

            Veti recunoaste simplu acesti oameni…ei sunt altfel, ei zambesc si merg mai departe cand ceilalti se opresc tematori. Ei sunt oamenii care rad cand ceilalti plang si pand cand restul rade. Ei sunt cei care umbla desculti pe strada si care fluiera un cantecel in ploaie cu umbrela inchisa, ei sunt cei care refuza sa inteleaga ca anumite lucruri nu se fac sau nu se cade sa fie facute.

             Oamenii care isi traiesc sufletul creeaza, fara a depinde de nimeni, ei se bucura fara a avea vreun motiv anume, ei au depasit si timpul si spatiul pentru ca nu vor sa traiasca in iluzie, ca in cel mai mare pacat.

             Daca vezi un asemenea om incearca sa ii citesti bucuria inimii, sa ii gusti libertatea si sa vezi daca nu cumva ai putea si tu sa lasi convenientele deoparte si sa iti traiesti astfel!  In fiecare dimineata cand te privesti in oglinda intreaba-te de ce nu iti traiesti sufletul, de ce nu dansezi ca un dervish in extazul simplu al fiecarei respiratii, de ce nu plutesti ca o binecuvantare printre oameni si de ce dintre toate cate stii si esti, alegi sa traiesti o viata cenusie si trista langa oameni pe care i-ai ales sa iti fie martorii rutinei si plictiselii in care te impingi singur!               Sa nu spui ca nu ai bani, ca nu ai noroc si ca nu ai pe nimeni…Nimic din toate astea nu conteaza cu adevarat…conteaza doar sa iti traiesti sufletul indiferent cat de greu ti se pare…inseamna sa razi cand esti vesel si sa plangi cand esti trist, insemna sa iubesti ca un nebun cand iubirea iti bate la usa si sa iti urmezi calea indiferent prin ce desert te poarta si pe ce munte te pune sa urci, sa nu iti fie teama de clipa caci ea este tot ceea ce ai si mai ales sa iti trasformi visul de a zbura in realitatea de zi cu zi!
-sursa-http://doariubire.blogspot.ro/2010/05/tu-ti-traiesti-sufletul.html -

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

As vrea...

"As vrea sa am o oglinda prin care sa pot vedea sufletetele oamenilor,sentimentele lor si cuvintele pe care le rostesc.Uneori ma privesc in oglinda si ma intreb ce este inauntrul meu sau unde gresec?Deoarece cred in povesti.In tot ceea ce ma emotioneaza.In momentele de romantism.Cred in suflete nobile si sensibile,in delicatetea lor infinita.Poate ca eu sunt ceea ce greseste,eu,care cred ca totul este atat de limpede si pur,asemeni unei lacrimi.Asadar e greu si aproape imposibil sa te descrii in cateva cuvinte.Te-ai uitat in oglinda azi?Ai vazut ce suflet frumos ai?Un suflet colorat de spearante si recunostiinta care se risipeste in dorinta lui de a darui tuturor o farama cat de mica din el,mica dar curata si iubitoare.Suntem copii minunati ai vietii,nimeni nu poate atinge nemurirea pentru ca nimeni nu e mai presus decat cel care are grija de noi.Ai grija sa infloresti in fiecare anotimp,ai grija sa curgi duios si cand e senin si cand e furtuna,ai grija sa-i luminezi pe cei din jurul tau cu bunatatea ta nesfarsita."-Bucurie si Tristete-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Când omul ...

"Când omul e cât de cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în faţa dorinţelor. N-are puterea să renunţe, cedează în faţa lor. Se apleacă spre izvor, fiindcă nu-şi poate stăpâni setea. Când face pe înţeleptul, gata. S-a terminat. Vedeţi prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultaţi-mă pe mine, viaţa e un miracol ticălos de scurt."-Octavian Paler în Un om norocos-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Singura noastră şansă...

"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nici o picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..."-Octavian Paler in Viaţa pe un peron-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Odata ce trece...

Timpul... este cel mai mare dusman al nostru, cel mai inselator...este singurul care nu  iarta nimic. El nu ne da prea multe sanse si nici prea multe optiuni... nici macar nu sta sa ne astepte sa spunem ca ne pare rau, ca vrem sa ingropam momente sau sa luam clipe care ne apartin. Odata ce trece, el nu-si mai intoarce fata catre tine. Suntem constienti de acest lucru, dar ne place sa amanam, ne place sa pierdem timp... ne place sa suferim ca nu facem lucrurile la timpul lor.Ne place mereu sa dam vina pe el si sa spunem ca este cel mai mare dusman al nostru, ceea ce este cat se poate de gresit. El a fost si este acelasi dintotdeauna, singurii care ne-am schimbat suntem noi.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Fericirea este cuprinsa in cartea vietii noastre...

Fericirea este cuprinsa in cartea vietii noastre de la inceput pana la sfarsit...dar in interiorul ei pot fi si pagini de nefericire.Pacat ca nu toti oamenii au invatat sa puna semn in cartea vietii lor... unii se grabesc sa rascoleasca pagini, ajungand la un anumit capitol, altii se grabesc sa gasesca paragrafele frumoase...iar unii spera sa intalneasca fericirea, uitand ca este singura santajata de sacrificiu.Viata...este atat de frumoasa ...dar uneori si foarte complicata pentru ca atunci cand crezi ca le-ai aflat pe toate, universul iti da una in moalele capului si atunci iti dai seama ca ai ajuns la un nou nivel in care nu mai stii nimic.Poate despre acest aspect o sa scriu candva,daca imi voi gasi cuvintele.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Viata a devenit superficiala...

De multe ori in viata,nu ti se ofera o singura sansa,o unica cale de a razbate,ci mai multe de ati atinge visele si dorintele.Niciodata nu dispera si nu-ti pierde speranta de a gasi ceva mai bun si mai frumos pentru tine...caci viata este minunata ...este un dar pe care din ce in ce mai putini il apreciaza in adevaratul sens.Viata a devenit superficiala, sau daca nu viata, atunci ceea ce facem in fiecare zi traita , nu mai este din suflet, nu mai este asa cum simtim in adancul sufletului.Aproape toti suntem nevoiti sa purtam masti si este cel mai tare,   acela care are masca cea mai buna.Cand un drum ti se pare prea greu de strabatut in viata,sau daca ai ghinionul sa ti se inchide in fata ta,nu trebuie sa disperi , trebuie sa ai curajul sa cauti alt drum mai bun...o alta cale pentru a ajunge la destinatie.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Fericirea este pentru minți puternice și deschise...

Este o esență tare. Pentru minți care înțeleg că sunt dotate cu toate resursele necesare ca să fie cu adevărat fericite. Când ajungi aici, îți asumi tot ce există în viața ta. Nu pentru că deții controlul asupra tuturor evenimentelor, ci pentru că ești liber să îți focalizezi mintea pe ceea ce vrei de la viață.
Trebuie să ai curaj ca să guști binecuvântările vieții. Pentru că atunci când ceri, ți se dă. Ai nevoie de o minte pregătită să experimenteze cele mai înalte viziuni și un suflet deschis să se simtă bogat. Ajungi aici ca să înțelegi că fericirea este o stare cât se poate de naturală. Și totuși puternică. Pentru că nu am fost proiectați să trecem cuminte și așezat prin viață. Am fost făcuți să vibrăm, să fim provocați, să fim copleșiți de bucurie, să experimentăm durerea, să dăm drumul lucrurilor, să construim, să gustăm cele mai intense plăceri și să ne explorăm potențialul prin puterea minții.
Când ajungi în acest loc, viața devine tot mai generoasă cu tine și mai plină de frumusețe. Dar întâi trebuie să ai curaj. De câte ori este nevoie. De câte ori îți este frică.
Ca să ajungi să trăiești starea de împlinire interioară totală și sentimentul de a fi binecuvântat, trebuie să te eliberezi de mentalități învechite. De prejudecăți, păreri care nu-ți aparțin, idei care nu te reprezintă și chiar de oameni. Ai nevoie să îți urmezi propriile chemări. Și când au sens, și când nu au. Pentru că întotdeauna au. Asta înseamnă că uneori trebuie să abandonezi propria logică și să te încrezi în rațiunea vieții.
Este un salt în necunoscut pe care uneori trebuie să-l faci. Universul este plin de posibilități, dincolo de imaginația ta.
Pentru alți oameni există sentimente călduțe. O medie aritmetică a celor mai înalte și a celor mai joase trăiri sufletești. Este o altă cale. Calea fiecăruia. Nu toți ne propunem să experimentăm viața în același mod. Rezonăm cu idei diferite.
Indiferent ce alegi, important este să simți că te afli pe calea potrivită pentru tine. Să îți asumi modul în care vrei să trăiești și profunzimea fericirii pe care ești dispus să o guști.
-sursa- http://www.atractiasuccesului.ro/gandire-pozitiva/fericirea-este-pentru-minti-puternice-si-deschise/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viata ne ofera mereu cate o lectie...

De cele mai multe ori,orice sacrificiu am face pentru persoanele din jurul nostru,intr-o zi pleaca ca si cand nu ne-au cunoscut niciodata...si,ramanem singuri plus o rana in piept.Uneori mi s-a intamplat sa cred ca nu mai am nimic  ,ca nu mai am vise,sperante,oameni cu suflet langa mine,dar se pare ca intotdeauna am gasit un firicel de speranta,de vise,de iubire, o mica scanteie ce mi-a luminat sufletul meu cu universul pierdut.Viata ne ofera mereu cate o lectie. Unele usoare, pe care le primim cu zambetul pe buze, altele grele care ne lovesc in moalele capului si ne pun la pamant.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Uneori ...

"Uneori  te simti un ciob de sticla intr-o lume de cristal .Simti ca toate gandurile de pe pamant se aduna in tine ...si nu-ti doresti nimic ...doar ...Liniste...liniste sa iti asculti gandurile ,sa iti asculti soaptele viselor ...povestile sufletului ...bataile inimii ."

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

E timpul sa spunem fara sa ne simtim jenati "iarta-ma"...

Se spune ca timpul este necrutator,dar ca si vindeca orice rana...asa e viata iti daruieste si apoi iti ia ceva tocmai cand atunci ai cea mai mare nevoie. De multe ori tot timpul poate fi un prieten care te ajuta sa uiti...noi oamenii suntem intr-o cursa continua cu timpul si mereu pierdem nu doar cursa...ci o viata intreaga. Cred ca trebuie sa avem timp sa spunem celor dragi cat de mult ii iubim...e timpul sa spunem fara sa ne simtim jenati "iarta-ma"...e timpul sa admiram  tot ce este frumos in jurul nostru...dar noi nu intelegem acest aspect decat in ultimile clipe ale vietii. M-am gandit mereu si mi-am dat seama ca singurul loc unde timpul nu patrunde este in gandire si in sentimente...da...timpul nu se opreste pentru nimeni,merge mai departe...uneori as vrea eu sa dau timpul inapoi,dar nu pot,pentru ca stiu ca nimeni nu poate sa faca asa ceva...oricat de mult si-ar dori.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Adevăratele comori...

"Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forța cu care se ridică ori de câte ori viața îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun și mai frumos, credința și iubirea cu care se dăruiește lumii... Iar fără aceste comori, până și cei mai bogați oameni sunt foarte, foarte săraci..."

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Este o realitate dura ...

Daca cineva isi imagineaza ca exista un om care e fericit...se inseala...nu poti fi fericit tot timpul...trebuie sa se intample ceva  sa-ti umbreasca zilele uneori,doar ca unii reusesc sa treaca de timpii de suferinta …dureri, tristeti,neajunsuri…si sa  rasara soarele a doua zi  pur si simplu.De ceva timp incoace constat ca  sunt tot mai multi oameni care sufera, parca pana acum cativa ani nu auzeam la tot pasul vesti triste peste vesti triste, cum auzim astazi. Este o realitate dura care inca exista... si daca stau bine sa ma gandesc omului îi trebuie atât de putin ca să fie fericit... numai că de cele mai multe ori nu stie asta si  caută toată viata. Nu stiu cit ne putem controla vietile si destinele ,dar stiu ca trebuie sa ne oprim un pic din alergarea asta disperata,sa ne uitam unii la altii si sa ne intrebam...oare merita?

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Sufletul unui om...

Sufletul unui om este la fel ca  un ocean,pe care nu-l vei cunoaste niciodata in intregime.Ca sa il atingi este foarte greu ,pentru ca de multe ori iti este frica sa nu-l ranesti...iar ca sa il cunosti,cred ca niciodata nu vei reusi.De cele mai multe ori,noi oamenii ridicam un zid intre noi pentru a ne proteja, pentru a ne da acea liniste aparenta si uneori asta ne dorim. Fiecare om isi face un rost de liniste,acea liniste spirituala care este temelia sufletului si care sa ne inspire in cautarea sensului vietii. 

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Toti avem un destin...

Ai momente cand iti doresti sa imbratisezi viata si sa nu-i mai dai drumul...alteori,simti ca vrei sa o indepartezi din ce in ce mai mult si sa te razbuni cu toata fiinta ta pentru toate relele si nedreptatile pe care ti le scoate in cale.Toti avem un destin,o soarta...si mai ales o viata ,care uneori sunt prea crude si nedrepte ,alteori atat de misterioase si frumoase.Oricum ar fi toate acestea,trebuie sa pretuim viata,pentru ca intr-o viata de om avem fel de fel de amintiri,frumoase, urate, triste sau vesele.Ele sunt ale noastre si atunci cand ajungi la capat de viata, ne lasam purtati de ganduri,cautand printre amintiri fericirea si stam asa poate ani in sir sa apara,dar ea nu vine cand vrem noi...si atunci obositi de atata asteptare,pornim in cautarea ei...pe acea carare de nicaieri,unde nimeni nu o mai  vede si nimeni nu o mai aude.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Din toate aceste momente...

Astazi am recitit din intamplare  pe blogul meu o postare in care asemanam viata ca o calatorie cu trenul.
Vreau sa cred ca trebuie sa privim in viata totul cu zambetul pe buze...pentru ca viata este  asa cum este ea...cu bucurii,cu tristeti,cu clipe fericite,altele pline de durere. Din toate aceste momente ar trebui sa invatam ceva  si sa profitam din plin de orice moment care-l respiram,de fiecare om  care se afla langa noi pentru ca nu stim niciodata in  care statie vom cobori. V-ati gandit vreodata ce ar insemna in viata noastra biletul de tren ? Sa fie oare pretul pe care il platim fiecare dintre noi vietii ...efortul nostru de a supravietui zi de zi...sau or fi oameni care urca in trenul vietii fara bilet?  Eu cred ca toti avem un bilet,dar depinde cat ne costa si pentru ce destinatie este.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dar cortina nu pică, piesa continuă. ..

Cred cu tarie ca intotdeauna va ramane o legatura puternica intre noi oamenii,fie ca suntem in viata sau nu.In afara de oamenii care sunt in viata noastra si cu care avem o legatura puternica, trebuie sa invatam sa apreciem fiecare clipa, sa ne bucuram de fiecare zi in care vedem lumina zilei, deoarece toti suntem doar o piesa pe o tabla de sah, care mai devreme sau mai tarziu vom primi sah mat de la viata.Asa cum spunea cineva,nu mai tin minte,viata e doar o piesă de teatru, fără coregrafie, în care actorii intră şi ies, unii reintră, alţii nu. Inevitabil, sunt momente în care suntem forţaţi, brusc, să conştientizăm că unele personaje principale sunt doar episodice. Dar cortina nu pică, piesa continuă. Trebuie să continue....cat de adevarat!.

 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Speranţa ...

„ Speranţa nu e o promisiune că ceea ce tu îţi doreşti se va împlini – este o invitaţie să te bucuri de posibilitatea a ceea ce îţi doreşti în timp ce tu negociezi cu viaţa rezultatul final. ”

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Astăzi, mi-e dor...

"Astăzi, mi-e dor...mi-e dor de oamenii delicați și sinceri.... de cei care mă știu fără a mă inventa..., de cei care mă țin de mână, fără a mă judeca.., de oamenii care mi-au citit povestea..., fără a o povesti...
Astăzi, mi-e dor de toți oamenii pe care îi iubesc..."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Sunt eu...

"Adun in minte o multime de ganduri.Cu intrebari ce lasa in urma lor numai randuri.Sunt eu ce ma avant tot mai mult in tacere.Sunt eu ce vad cu o lacrima pe obraz imi curge iar inima mea indurare cere.Vreau sa pot scapa de tot de clipa asta grea.Vreau sa numai fiu asa.Dezamagita,pe bune, multi ani am gustat din multe.Ca au fost rele sau bune.Un lucru e cert ,inima mea nici cand nu a putut sa uite prin tot ce a trecut..O ultima rasuflare...iar capitolul e incheiat de mult."

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Eu merg pe drumul meu ...

"Sunt satula de multe traite in asta viata.Sunt satula ca lumea sa ma judece fara sa ma cunoasca.Sunt satula de vorba si barfa lor cretina.Mai bine s-ar uita mai intai la ei decat la mine.Tot ce stiu, e ca numai vreau sa gust din veninul lor tampit.Eu merg pe drumul meu si nu mai aplec urechea la nimic.Imi vad de viata.Stiu ce imi doresc.In rest nimic nu ma mai intereseaza."

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu mai am timp de pierdut...

Cu cât înaintez în viaţă, cu atât sunt mai conştientă şi mai hotărâtă, mai dornică şi mai pregătită, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.
Nu mai am voinţă să ascult văicărelile neîntemeiate, să-mi pierd timpul în preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine şi de prostie. Multă prostie.
Mă enervează invidioşii, cei care încearcă să-i sape pe ceilalţi în speranţa că le-o fi lor mai bine, mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.
Nu mai am timp pentru şedinţe în care se vorbeşte de toate şi de nimic, de lucruri absurde despre care se ştie din start că n-o să aibă viaţă, nici măcar una scurtă. Nu mai am răbdare cu persoanele oportuniste, meschine, false.
Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi.
Îmi confecţionez din nepăsare un soi de armură împotriva răutăţilor, a mediocrităţii, a bârfei ieftine, a celor care îmi provoacă decepţii şi trădează încrederea mea în ei.
Lumea e plină de „profesori” care pretind că fac tot, ştiu tot, dar sunt repetenţi la educaţie şi bun simţ. Prefer persoanele imperfecte şi adevărate, care-ţi luminează calea fără să facă din asta un drapel.
Mă simt la jumătatea drumului şi încep să dau o altă valoare timpului. Timpul meu, timp preţios. Vreau să treacă aproape de persoanele care mă fac să mă simt bine. Vreau să trăiesc lângă persoane pozitive, umane, generoase, gentile.Vreau esenţa şi nu aparenţa.
Vreau persoane care zâmbesc. Care iubesc. Care respectă. Care ştiu să râdă şi să accepte propriile defecte. Oameni care nu-şi dau aere de vedetă de doi lei. Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi. Oameni care respectă regulile convivialităţii pacifice.
Vreau persoane care lasă binele şi frumosul în urma lor, care-ţi încălzesc sufletul prin simpla lor prezenţă. Vreau persoane bune, oneste, înţelepte, drepte, sincere şi iubitoare. Vreau persoane care, în pofida nefericirii şi a greutăţilor vieţii, au rămas frumoase, pline de dragoste, îngăduinţă, înţelegere. Vreau persoane care ştiu să-ţi intre în suflet şi să rămână acolo.
Vreau să-mi curgă timpul lent, duios, să gust din el ca dintr-un măr parfumat, crocant şi plin de seva dulce a vieţii.
Acum ştiu că prioritatea şi obiectivele meu sunt să trăiesc fără să am regrete şi păreri de rău, în pace cu mine şi cu cei dragi. La sfârşit de drum vreau să zâmbesc!
-sursa- http://www.catchy.ro/nu-mai-am-timp-de-pierdut/89963-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Am ales...

"Am ales un drum in viata.Si voi merge pe el pana la urma.Ca va fii soare,sau furtuna,nu voi,renunta nici o secunda.Avand ca punct de reper existenta mea...cu multe intrebari,Iar una dintre ele,este unde ma va duce ea".

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

La multi ani frumosi surioara mea!...

A mai trecut un an,si inca o floare apare in gradina vietii tale. Sper ca ea sa fie un trandafir incantator si fara spini. Sper sa iti aduca zambetul pe buze, sa-ti aline tristetea si grijile si cand te vei uita la ea, sa simti ca esti inconjurata de persoanele care te iubesc. Fie ca acest an sa fie plin de impliniri, fericire, sanatate si multa, multa dragoste si intelegere, iar norocul sa te urmeze oriunde. La multi ani frumosi! As vrea sa existe pentru tine numai bucuri si zile senine astfel incat viata sa-ti para un vis al implinirilor tale, un vis din care sa nu te trezesti niciodata. Spera intotdeauna spre fericire, spre ceva mai bun...speranta este singurul lucru pentru care se merita sa traiesti desi ascunde in spatele ei fericirea, fericire pe care numai Dumnezeu ti-o poate darui. La multi ani frumosi surioara mea!

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

In viata nu este destul sa vrei...

In viata nu este destul sa vrei...trebuie sa te straduiesti ,sa lupti pentru a obtine ceea ce doresti,iar pentru asta ai nevoie de ambitie si de rabdare pentru ca altfel nu prea reusesti mare lucru.  Cu rabdare ne invingem pe noi insine,cu rabdare ne apropiem cu pasi repezi de visul nostru...cu rabdare il asteptam pe Dumnezeu sa-si reverse lumina in sufletele noastre. Acum am ajuns intr-un moment al vietii mele cand este foarte important sa am rabdare.Incerc sa-mi ocup mintea si timpul cu diverse lucruri...mereu am fost o fire optimista,chiar daca mi-a fost greu de multe ori am incercat sa vad partea plina a paharului,adica sa caut solutii sa depasesc momentul. M-am educat sa fiu increzatoare si mai ales sa am rabdare.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Învaţă să preţuieşti...

Cu o picătură de ieri, cu una de azi şi una care ţi-o serveşte ziua care va urma...umpli paharul tău cu mulţumire sufletească. Învaţă să preţuieşti fiecare picătură de fericire!...e atât de puţin şi-n acelaşi timp atât de mult

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Au trecut sase luni...

Astazi se implinesc sase luni de cand mama mea a murit. Da,mamico,au trecut sase luni de cand ai plecat de langa mine, sase luni de suferinta si durere, sase luni de cand nu ti-am simtit prezenta in casa, sase luni de cand ai plecat  pe usa la spital si nu te-ai mai intors. Imi pare tare  rau mama  ca  nu am putut sa te ajut...am fost o neputincioasa. Te iubesc mult si stiu ca esti cu mine tot timpul ,te simt clipa de clipa.Sunt momente in care cu greu fac fata unei zile.Ma gandesc tot timpul la ea, vorbesc tot timpul cu ea. Camera ei este exact cum a lasat-o, pentru ca  nu am clintit nimic.Am uneori stari de furie,plang,merg in camera ei,rasfoiesc pozele si ma intreb de ce a trebuit sa moara fara sa fiu langa ea.Si ma doare sufletul si urla durerea in mine atunci cand plang, pentru ca atata timp cat simt ca ma doare, ea este inca aici, in sufletul meu. Mi-e teama de zilele in care nu voi mai lacrima la amintirea ei pentru ca asta inseamna ca obisnuita a luat locul tristetii. Si nu vreau sa se intample asta.Se pare ca vine o vreme cand Dumnezeu isi aduna ingerii de pe pamanat...asa cum a  fost si in cazul mamei mele.Imi pare enorm de rau incat nu-mi ramane decat sa spun...Dumnezeu sa te ierte si sa te aibe in paza lui...om frumos.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Vrei nu vrei trebuie sa faci fata realitatii....

A trai pozitiv si printre oameni pozitivi este excelent...mereu am spus ca viata este frumoasa daca ne bucuram de sansa de a ne trezi intr-o alta dimineata. Am invatat in viata mea  chiar sa plang cu zambetul pe buze,au fost clipe peste care am trecut...au fost momente in viata care m-au durut...sunt clipe in care chiar nu treci cu vederea si sunt momente in viata care nu au fost uitate in totalitate. Sigur...daca zambesti in orice moment,lumea crede ca esti mare si tare,nestiind ce se ascunde in acel zambet.Sunt momente in viata cand am obosit sa mai punem intrebari sau sa dam raspunsuri si ajungem la concluzia ca am obosit...dar ne  incurajam si mergem mai departe si uite asa continui...traiesti in lumea asta care a devenit tot mai apasatoare,mergi vioi pe strada cu zambetul pe buze  si crezi ca iti ascunzi durerea,dar te minti  pe tine singur pentru ca ea persista....pentru ca vrei nu vrei trebuie sa faci fata realitatii.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu-ntelegi ...

"Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua?!"

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.