Astazi se implinesc patru luni de cand sotul meu nu mai este langa mine.O
data cu pierderea lui, am invatat ce inseamna durere...este
groaznic...si se pare ca nu se amelioreaza cu timpul.Acest soc si acea
paralizie sufleteasca se pare ca persista din ce in ce mai mult.Stiu ca George s-a dus intr-un loc mai bun la pieptul lui Dumnezeu si este
inconjurat de ingeri,dar eu ii simt lipsa tot timpul.Nu imi vine sa
cred ca George al meu nu mai este.... cat mi-as dori acum sa ii sarut fruntea asa cum obisnuiam, sa ii multumesc cum se cuvine pentru tot.
Regrete,regrete...regrete!Nu pot sa accept, oricat as incerca. Nu pot...
ma doare sufletul ca el nu mai este langa mine.Nu am sa pot
uita niciodata ziua de 28 iulie 2019 cand sotul meu a plecat spre lumina,
dar nu inainte de a-mi auzi pentru ultima oara vocea,am simtit
ca mor,am simtit ca ma topesc de durere,a fost cumplit,nu se poate
explica in cuvinte durerea pe care o simteam si o simt inca .Am inteles
ca niciodata nu poti sti cat de puternic esti daca nu esti
pus in fata unor situatii care trebuie sa le depasesti,iar in aceste
clipe nu ai decat o alternativa decat sa te lupti si sa invingi.
Adevarul adevarat ne dovedeste ca unele lectii de viata sunt foarte
puternice pentru a ne invata ceva...dar din pacate sunt la fel de
dureroase in aceeasi masura...depinde de noi ceea ce invatam.Din
ziua aceea sa tulburat si sa schimbat totul in viata mea ,sa schimbat
atitudinea mea fata de viata, fata de orice pe lumea asta .
A fost si inca mai este un moment teribil de greu pentru mine , a ramas un gol in suflet care nu am sa-l acoper niciodata .
Sper sa am puterea sa infrunt realitatea si sa merg mai departe ,dar imi este foarte, foarte greu...Plecarea lui de langa mine ma face sa simt ca mor putin cate putin iar a-mi reface
sufletul cu o bucatica lipsa pentru a putea merge mai departe, singura,
e o incercare grea si de durata. Mi-e atat de dor de el, incat viata
mea este pustie . Oare de ce ne lasa Dumnezeu cu dorul acesta in
suflet...nu mai pot sa scriu nimic,decat sa va spun...aveti grija de voi
si pretuiti-va jumatatea.Sa ma ierti George daca nu am facut mai mult pentru tine, atata
timp cat erai langa mine!Dragostea ta imi lipseste atat de mult ,sufar
si plang in noapte.Te-am cautat in jur, oriunde ,dar nu esti si stiu ca
nimic nu te poate egala.Mi-e dor de tine, George! Mi-e tare dor!De ce oare Dumnezeu ne ia tot ce avem mai scump si mai drag de pe lumea
aceasta...chiar nu stiu!
De ce acum,de ce el? Nu era momentul acum...dar cine sunt eu sa hotarasc cand, unde si cum sa
plecam? Daca am sti momentul, am sti sa pretuim mai mult oamenii de langa noi.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire. gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu