"Mi-am numărat anii și am constatat că îmi rămâne mai puțin timp pentru a trăi decât am trăit.
Mă simt ca un copil care a câștigat o cutie de bomboane de ciocolată: mănâncă prima cu plăcere, dar când își dă seama că au mai rămas doar câteva, începe cu adevărat să le mănânce cu plăcere și gust...Nu am timp pentru conferințe interminabile despre legi, proceduri și reguli interne, știind că nu se va realiza nimic.Nu am timp să îndur oameni absurzi care nu se comportă corespunzător vârstei lor.
Nu am timp să mă ocup de mediocritate.
Nu pot suporta manipulatorii și oportuniștii. Sunt îngrijorat de oamenii invidioși care încearcă să discrediteze pe cei mai capabili pentru a-și capta pozițiile, talentele și realizările.
Mi-a rămas prea puțin timp pentru a discuta inutilități. Nu vreau asta, pentru că sufletul meu se grăbește. Au rămas prea puține dulciuri în pachet.
Vreau să trăiesc cu persoanele care sunt foarte umane. Oameni care pot râde de greșelile lor, care și-au obținut succesul. Oameni care înțeleg chemarea și nu se ascund de îndatoririle lor. Cei care apără demnitatea umană și vor doar să fie de partea adevărului și a dreptății. Acest lucru face ca viața să merite trăită.
Vreau să mă învăluiesc cu oameni care știu să atingă inimile celorlalți. Oamenii care prin loviturile grele ale vieții au învățat să crească și au păstrat atingerea blândă a sufletului.
Da, mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate oferi.
Încerc să nu irosesc în zadar nici una dintre dulciurile care mi-au rămas. Sunt sigur că vor fi mai gustoase decât cele pe care le-am mâncat deja.
Scopul meu este să ajung la final, în armonie cu mine, cu familia și conștiința mea.Ai crezut că ai două vieți și, dintr-o dată, îți dai seama că ai doar una."
-sursa- Mário de Andrade-
-Articol tradus de Psihologia de Azi -
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu