Daca stau bine sa ma gandesc,viata mea este ca o carte deschisa. Nu stiu daca sunt in stare sa fiu mai explicita incat sa-mi scriu toate trairile,dar cert este ca mi-am propus sa ma iubesc mai mult pe mine,sa-mi acord mai multa atentie,pentru ca in ultimul timp mi-am neglijat sufletul.Nu cred ca merita cineva pe lumea asta sa-ti pui sufletul pe tava,sa te gandesti tot timpul la ceilalti iar restul se pare ca traiesc cu impresia ca lor li se cuvine totul. Am ales sa merg pe drumul meu si voi lua cu mine doar amintirile placute.Cred ca toate drumurile noastre sunt dictate de ceea ce simtim... iubire, furie,bucurie sau tristete...toate sunt trairile noastre,acele trairi care ne poarta pasii pe diferite carari.Dar acum am ales pentru mine...increderea,respectul,iubirea...am ales sa uit persoanele care mi-au facut rau si sa nu plec capul in fata nimanui.Nu mai vreau sa am asteptari de la nimeni.Singura care poate face ceva pentru mine...sunt eu. Asta este de fapt viata.Dupa fiecare zambet, o lacrima,dupa fiecare infrangere un succes,dupa fiecare durere, o bucurie,dupa fiecare pierdere, un castig. Toate fac parte din viata si vrem nu vrem, trebuie sa ne obisnuim cu toate...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.