Niciodata nu as putea sa-mi reneg trecutul.Fac parte dintre acele persoane care nu stiu sa uite,sau mai bine spus,nu vreau sa uit,pentru mine acele crampeie de viata reprezinta insasi viata mea. Chiar daca trecutul este presarat cu dureri adanci si cu lacrimi,el face parte din mine. Nici eu nu mai stiu de cate ori m-am ridicat si am privit inapoi si mereu am facut acelasi lucru.Am adunat tot ce a mai ramas din sufletul meu sfasiat si l-am aranjat bucatica cu bucatica,apoi m-am ridicat si am privit inainte.Trebuie sa merg mai departe,consider ca asa cum sunt amintirile mele,frumoase sau mai putin frumoase,ele sunt ale mele. Mereu imi va face placere sa ma intorc in timp si sa le retraiesc,sa vad cum am crescut ca om sau sa vad cum am ras sau am plans. Da...de multe ori privesc inapoi la tot ce sa intamplat,dar privesc cu speranta si incredere in viitor...
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu