Se întâmplă uneori să-mi ridic privirea spre cerul înstelat al nopții și printre mii de stele sa-i caut pe cei dragi care au plecat, cei pe care i-am iubit și nu mai sunt.
Calc în picioare negura noptii, dau la o parte norii și adesea întreb luna dacă au știre despre ei.
Apoi mă ghemuiesc în noapte și-i strig. Îi strig atât de tare încât sufletul parcă mi se rotește în cercuri cât mai înalte.
Uneori, le simt răsuflarea cum pâlpâie în inima mea, alteori, alerg sa-i prind de mână răscolind amintiri…
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu