Cand
mi-am pierdut sotul am pierdut tot...sperante, vise ,prezent, viitor
,ratiunea de a mai trai iar viata parca se oprise in loc.Au urmat zile
si nopti de zbucium de disperare,de asteptare sa se intample ceva...de
cautari a raspunsului la intrebarea "de ce?"...de cautarea a unui
..."ceva"de care sa ma agat si sa merg mai departe. Intrebari multe si
desarte de la care nu am primit nici un raspuns.Indiferent cat de usor
calci pe drumul vietii, urmele pasilor celor dragi raman! Greutatile sunt mai
adanci, se afunda cu fiecare miscare si doar timpul poate sterge
conturul lor...viata nu face compromisuri,si eu stiu . Nu accepta
targuri sau negocieri. Este exact asa cum e.Nimeni altcineva nu va avea niciodata capacitatea de a iti lua greutatile de pe umeri. Tu singura poti face ceva pentru tine.Trebuie sa induri pentru ca dupa multe lovituri chiar si viata va
obosi pentru o clipa iar daca tu inca esti acolo, te poti ridica pentru
a-ti lua revansa.Vindecarea sufletului vine abia atunci cand esti pregatit sa mergi
mai departe, cu dureri sau bucurii, cu suferinte sau realizari si sa
inveti din toate acestea o lectie de viata...Sunt constienta ca traiesc in doua lumi, lumea mea si lumea lui. Si este
tot mai greu sa imi gasesc locul. Este peste tot in ceea ce traiesc, in
ceea ce iubesc, este in sufletul meu.Da,exist in doua locuri, aici pe pamant
si acolo sus, unde este sufletul meu. Ceea ce a fost scris, nu am putut schimba.Greutatile m-au schimbat dar mi- au deschis un drum catre o lume total diferita de cea pe care am cunuscut-o inainte.
Raspunsuri gasesc in mine, acolo unde am gasit si puterea de a merge mai departe.
Fara aceasta iubire nu as putea trai intre doua lumi, intre cer si
pamant .Este acea
iubire care ma va ridica in fiecare zi, acea iubire pura si vesnica, acea iubire care ne uneste pe noi cei de jos, cu cei de sus...
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu