Am incercat de atatea ori sa-mi pun ordine in viata, in ganduri, in
sentimente, fara rost insa. Am ajuns sa-mi dau seama ca nu am realizat
nimic, ma uit in urma si nu vad nimic, e gol….si doare.
Viata este un mister imprevizibil, sti doar ca astepti sa vezi ce se
mai intampla si nu poti face nimic in privinta asta, te simti atat de
neputincios in fata ei.
E greu, atat de greu, simt ca totul se naruie, ca nimic nu mai
conteaza, nimic nu ma bucura, trec zilele pe langa mine, fara sa
observ, fara sa imi pese....
E prea liniste... Ma ucide acum linistea asta, in jurul meu se invart doar amintiri.
Sa dus bucuria acum, sa dus ca si cum nu m-ar fi cunoscut.
Ma doare, da, ma doare linistea, si-n mine a ramas doar un gol imens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu