În prima categorie i-aș încadra pe cei care trec prin fața băcăniei, se opresc să privească vitrina apoi trec mai departe. Se gândesc că dacă ar dori să cumpere, inevitabil ar trebui să cheltuie și asta în îngrozește cel mai mult. Preferă să-și ucidă visele și dorințele decât să investească ceva în ele.
În a doua categorie intră vânătorii de oferte. Chiar dacă îți trec pragul cu entuziasm, niciodată nu vor deveni clienți fideli. De îndată ce vor găsi o ofertă mai bună, te vor uita. De câte ori un astfel de om profita de una dintre oferte, simțeam gustul amar al regretului. Aș fi avut o satisfacție mult mai mare dacă un client fidel ar fi beneficiat de ofertă dar, pe moment m-am entuziasmat la gândul de a-mi face un nou client fidel. Mi-e destul de clar acum că vânătorii de oferte lasă un gust amar, dar, cine ar putea să-i deosebească de la început?
A treia categorie este cea mai dragă mie. Nu aș putea spune că nu am nevoie de nimic de la nimeni, altfel ce aș mai căuta în mijlocul unei comunități? Ar trebui să mă mut undeva în pustietatea unei păduri, departe de toți și toate. Dar am nevoie de oameni. Ce rost ar mai avea o băcănie fără clienți? Astfel de oameni șterg întotdeauna gustul amar lăsat de vânătorii de oferte.
A patra categorie este extrem de rară, sunt acei oameni pe care ai putea să-i așezi pe unul dintre degetele mâinii drepte. Te caută și când au nevoie doar de un zâmbet, trec numai să te salute, nu neapărat pentru că ar avea ceva de cumpărat. Pe scurt, e o relație specială și relațiile speciale sunt atât de rar întâlnite."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu