Am sa incep cu Scrisori imaginare de Octavian Paler...am recitit cu mare drag insemnarile acestui om de mare valoare. “Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptindu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfirsitul se apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi, nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul.”Cat adevar rostea maestrul Paler...
Cred ca prietenii adevarati se pot numi acei oameni care sunt intotdeauna alaturi de tine...la bine si la rau...restul cred ca sunt amici . Tot Octavian Paler spunea ca "prietenii sunt ca stelele,nu ii vezi mereu...dar sti ca sunt intotdeauna acolo."....si mai cred ca pe oameni nu trebuie sa incerci sa-i schimbi daca ei nu vor,trebuie doar sa-i accepti asa cum sunt...daca si ei voi simtiti la fel...nu pot sa spun decat...bucurati-va de prieteni.Acum cand scriu, imi aduc aminte cu mare placere de doi prieteni si colegi de serviciu care nu mai sunt...oameni minunati care nu meritau sa ne paraseasca....dar asa-i viata...imprevizibila. Chiar ma gandesc adesea la ei...nu stiu cum se face dar in ultimul timp am pierdut cam multi prieteni in felul acesta. Stiu ca nu -i mai vad sau nu ii mai am aproape ...dar stiu ca exista, undeva...la distanta, sau in apropiere. Prietenii mei nu se vad mereu... ei se simt.
gabriella
sa ne bucuram de acei prieteni adevarati ....
RăspundețiȘtergereasta cred ca o sa fie ultimu comentariu :P...o sa mai vb doar pe email si mess:P
RăspundețiȘtergeresa le reglez..ora la comentarii ..adica?
RăspundețiȘtergeredeci azi nu mai insisti dar mai este si maine o zii=))))buna buna rau asta:)))
RăspundețiȘtergeref.frumos scris...ai mare dreptate..şi eu am acelaşi sentiment faţă de anumiţi prieteni ce nu-i văd,dar îi simt mereu aproape..sper să mă simtă şi ei la fel,egoista de mine!...:)
RăspundețiȘtergere