Sunt o persoana credincioasa care am trecut printr-un cancer,m-am luptat inainte de operatii sase luni de zile cu radioterapii si analize...dar nu pot sa uit nepasarea unor oameni care se vreau a se numi parinti prin alianta. Am iertat multe...chiar foarte multe...dar tot nu am uitat pentru ca sase luni si apoi inca un an dupa operatii am stat cu moartea in spate...si acesti oameni nu m-au intrebat de nimic ca de genul...tu cum te mai simti...ai cu ce sa te descurci....au stat toata viata pe o gramada de bani si nu s-au gandit ca poate viata mea atirna de un fir de ata. Am avut marele noroc ca am avut bani si pot spune si astazi ca sa-ti salvezi viata iti trebuie sute de milioane. Nu mi-au parut rau de bani...pentru ca i-am avut si mi-am salvat viata mea....ceea ce ma supara este nepasarea unora care pretind ca ma iubesc. Nu-i pot numi decat oameni egoisti,fara educatie...care nu au stiut sa traiasca omeneste...macar omeneste...care au fost sluga banilor.
Eu ...cel putin in acest moment...nu pot sa iert...desi la un moment dat ma impac cu ceea ce sa intimplat...imi revine in minte toata suferinta din acel moment si citeodata retraiesc aproape tot ce s-a intimplat. Eu pot sa iert pentru ca si eu gresesc...dar cand tu ai nevioe de ajutor acum ...cum poti sa vi la mine sa-ti intind mina...cand stii foarte bine ca atunci cand eu aveam nevoie...nu ai schitat nici un pas...macar cu o vorba buna de incurajare. Cati oameni pe lumea asta nu au fost in situatia mea ? Dar ma consider norocoasa ca traiesc...ca am avut cu ce ma descurca...ca am gasit profesionisti care si-au dat interesul...care nu m-au privit ca pe un simplu pacient...ci ca pe un om a carui viata trebuia salvata. Ieri am chemat un preot,prieten de familie ca sa ma spovedesc,parca acesta ura ma apasa....credeam ca pot ierta...dar am realizat ca nu pot...dar cel putin sunt impacata ca am spus adevarul in fata lui Dumnezeu. Eu credeam ca sunt in stare sa iert aproape orice,dar sa uit...niciodata nu o sa pot...sa ma razbun ...nu supot,nu imi sta in fire. Judecati-ma voi daca gresesc...de la voi prietenii mei virtuali pot accepta orice...pot privi adevarul in fata ...oricat de crud ar fi.
gabriella.
ştii cum e"iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac"!..acum,să ştii că nu eşti singura..de-a lungul vieţii şi eu am realizat că sunt înconjurată cu "dragoste"când am de toate şi dăruiesc,şi extrem de singură şi "goală"sufleteşte când sunt în necaz..dar acest lucru m-a întărit..ptr.că forţa divină a fost lângă mine..şi atunci i-am iertat şi îi iert pe toţi..mi-ajunge Dumnezeu,el m-a scos din cele mai negre situaţii din viaţa mea..am ajuns să-mi doresc să am duşmani,ca să-l "văd"pe dumnezeu cum îi pedepseşte..nu mă bucur ptr.acest lucru..dar mă simt ocrotită..
RăspundețiȘtergereşi la tine la fel..Dumnezeu e cel care te-a ajutat..ignoră restul..vorbeşti de doctori care te-au salvat...cu riscul de a fi caustică,şi îmi cer scuze ptr.acest lucru,mă întreb cât de preocupaţi ar fi fost aceeaşi medici să te saleveze,dacă nu aveai bani?..ştiu ce înseamnă,şi eu am trecut prin situaţii de boală extreme,diferenţa între medici umani şi cei fără scrupule,este că unii cer bani şi fixează cuantumul,iar alţii te lasă să dai cât poţi tu..dar în sistemul sanitar doar banul vorbeşte..scuză.mă,nu cred în devotamentul medicilor şi nu voi crede decât atunci când vor face operaţii pe gratis, unor năpăstuiţi ai sorţii pentru care se fac acele acţiuni umanitare de pe urma cărora şi alţii trăiesc...sunt revoltată..am în lista mea de blogroll,un blog al unui bărbat ce a sperat până în ultima zi a vieţii lui că se vor aduna banii ceruţi şi va fi îngrijit cum trebuie(şi era o personalitate),din păcate a murit..scuză-mă,nu pot să cred în medicii deosebiţi,dar nu neg profesionalismul unora...
Pentru binele tau uita si iarta-i pe cei care te-au facut sa suferi.Exista o lege nescrisa in care totul se plateste,noi nu putem judeca pe nimeni,dar ne putem proteja de energiile negative induse prin diferite stari.Si mai exista si "dupa fapta si rasplata".Zile senine in calea ta !
RăspundețiȘtergereiertarea...chiar daca o persoana a facut ceva ce pe moment nu poate fi iertat...in timp trebuie sa vina...din propiul tau suflet...ma intreb oare de ce supararile se uita greu iar clipele frumoase usor...e mai usor sa simtim oare ...supararea decit fericire...nu cred...doar ca punem accent acolo unde nu trebuie...sintem oameni si gresim...e insusi natura noastra...dar din asta trebuie invatam...sa stim ce si cine este bun pentru noi...cred ca ... in general viata ne face asa ...insa multi dintre oameni uita...cit de fragil e un suflet...cit de trecatoare e viata...uita de cei ce la un moment dat au depins sau chiar uita si de cei dragi...este viata materiala...de care avem tendinta sa depindem tot mai mult...in detrimentul relatiilor interumane...
RăspundețiȘtergereesti o fata foarte puternica atunci cand iti spui toate sentimentele si ai curajul sa spui prin ce ai trecut.
RăspundețiȘtergere.........aiurea..........iarta si punct. Si tu ai gresit fata de semenii tai (nu crezi?) chiar si fata de Dumnezeu- si te-a iertat, cu siguranta.............Daca tu nu poti, Doamne-Doamne cum va putea sa-ti ierte faptul ca tu nu ierti??? Viata-i scurta..........Fii bun, omule!
RăspundețiȘtergere