Aici,acum...

"Întreaga viaţă suntem ca la maraton. Alergam după oameni care n-au timp să se uite în urmă la noi pentru că aleargă şi ei după alţii. Alergăm după oameni şi n-avem timp să ne uităm la cei care încearcă din răsputeri să ne ajungă din urmă, suntem atât de concentraţi să ţinem pasul cu alergători care nici nu se obosesc să ne aştepte, pentru că au uitat şi ei de noi în goana după fericire."
-Sursa-JURNALULEVEI.WORDPRESS.COM-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Daca nu mai crezi in speranta...

In ultima perioada am invatat sa-mi hranesc sufletul cu lucruri marunte...cu bucuria de a canta la pian,cu citirea unor carti pe care nu am avut timp sa le citesc...cu daruirea unor flori persoanelor dragi...cu bucuria fiecarei zi pentru ca atunci cand ma trezesc imi dau seama ca traiesc si cu mult optimism atata timp cat se poate in vremurile pe care le traim.

   Daca nu mai crezi in speranta...esti un om mort si nimeni nu te mai poate ajuta...totul este sa nu ne dam batuti in astfel de momente...zic ca o eu trecatoare in viata...atunci ar trebui sa nu uitam sa iubim...sa visam si sa ne bucuram de visele noastre...de prezentul nostru pentru ca ...totul tine de un gram de speranta. Voi cum va hraniti sufletul ?

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Viata ne da lectii...

Sunt momente cand ai impresia ca viata este uneori nedreapta si in cele mai multe cazuri,asa este.Iti ofera la un moment dat totul,iar apoi iti ia incetul cu incetul tot ce ti-a oferit pana atunci,apoi ramai pustiit si cu bratele goale.De multe ori ramanem cu un dor greu si apasator pe care il purtam cu noi...dorul de zambetul nostru,de fericirea noastra...de linistea noastra. Tot timpul am spus ca viata ne da lectii...si de cele mai  multe ori nu stim sa invatam nimic din ele. Viata e nedreapta uneori dar... trebuie sa intelegem ca nimic in viata asta nu e imposibil,pentru ca  unii de la altii putem invata sa iubim viata cu bune si cu rele...unii de la altii putem invata ce inseamna sa fii frumos. Avem atat de multe de invatat , insa din pacate nu constientizam acest fapt decat atunci cand este tarziu ...devine prea tarziu.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Craciun fericit!

„Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”
-Calvin Coolidge-
Lasati Spiritul Craciunului sa va umple inimile si casele.
In cea mai frumoasa perioada a anului gasiti 100 de motive sa fiti fericiti!
  Va iubesc!Va doresc  un Craciun fericit, plin de Gratie Divina, alaturi de cei dragi!

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cu mult respect eu ...

V-ati gandit vreodata ca oglinzile sunt foarte periculoase...si spun acest lucru ,pentru ca in fata oglinzii sunt eu,impreuna cu mine,cea din oglinda.

 
E ciudat cum eu si cu mine suntem identice si totusi, suntem atat de diferite, doua polaritati ale aceluiasi intreg, doua emisfere ce se imbina, un YIN si un Yang totdeauna antagonice, ce se lupta fara contenire si fara odihna. De ce nu pot fi eu si cu mine in acelasi timp, de ce trebuie sa fiu scindata, de ce trebuie sa ma lupt, pentru ce oare !
Si apoi parca aud  o soapta care imi spune : "pentru Viata, pentru Iubire, pentru SINE...! Da... sufletul este mereu testat de viata ,de univers ,de lume de prieteni ,de cei apropiati de cei departati ,inclusiv de divinitate dar si sufletul la rindul lui testeaza mereu tot ce vede ,tot ce doreste ,tot ce atinge, tot ceea ce simte .Sufletul simte totul pozitiv si negativ si ce este interesant ,ca atunci cind simte pozitiv si este fericit ,nu dureaza mult acest simtamint deoarece energia este in continua miscare si tot ceea ce ne inconjoara ne afecteaza ,pozitiv si negativ in acelasi timp ....acum chiar citesc o carte a  Dr Randolph Stone si Robert K Hall intitulata Health buildind ,un program complet pentru terapia ,polaritatii ,energia pozitiva si cea negativa pe care omul o poate dirija pentru o sanatate optima si eficienta .Oricum sufletul este cea mai frumoasa si sensibila lucrare a creatiei si trebuie sa o intelegem ,sa o apreciem sa o iubim si sa-i multumim mereu caci ea este Divinul din noi insine.  Aceste cuvinte sunt profund sculptate in sufletul si trupul meu asa cum este el ,si cu ele o data am crescut si am invatat ca in univers poti trai frumos si sa fii o parte pozitiva a lui care sa daruiasca si cel asemenea mie va primi cu bucurie.  Cu mult respect eu ...

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Astazi ...

Astazi am rasfoit un album de fotografii vechi...m-am intors un pic in trecut si mi-am adus aminte cu zambetul pe buze de primele clipe cand am fost invatata sa iubesc muzica si mai ales...pianul...bunul meu prieten care m-a insotit toata viata...el pianul m-a invatat sa visez cu ochii inchisi indemnandu-ma sa simt muzica,asta se intamnpla cand aveam sapte ani. Totul a fost minunat,asa ca va indemn si pe voi sa inchideti
ochii...visati...dar cu sufletul deschis,pentru ca vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie tine pret de o clipa...ca tot ce dai este gratis,iar ce primesti are un pret.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Si nu regret...

Aproape tot timpul a fost nevoie sa ma gandesc la altcineva, pentru ca  sufletul lor la acel moment a avut nevoie de intaietate in toate. Iar iubirea mea... doar ea a crescut si a continuat sa gandeasca la fel si acum. Nu consider nimic ratat daca vine din iubire. ..ea nu are nevoie de nume, rang sau valori. O secunda rosie,cand viata altuia tipa, iar daca tu poti sa o faci, sacrificand ceva din tine... nimic nu e mai important ca salvarea unei clipe din viata cuiva. Intamplarea a facut sa fiu mereu acolo tot timpul, de fiecare data, sa aud, sa simt, sa pot, sa vreau sa fiu ceea ce lipsea, chiar daca eu am lipsit din viata mea.Spun acest lucru ca eu nu eram chiar atat de importanta, dar am devenit importanta in inimile lor, azi. Fiecare are motivele si puterea lui sa fie sau sa faca ceva. Eu... atat am putut. Si nu regret ca am facut asa,pentru ca mi-am dat seama ca  veselia si puterea mea de a merge mai departe prin viata...de acolo vin.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Dar nu ma plang...

Am avut momente in viata cand am spus ca este prea mult si parca imi venea sa tip si sa spun...nu mai pot...dar se pare ca de fiecare data am gasit un motiv care m-a impulsionat sa trec peste momentele grele. Sunt zile in care  as vrea sa ma ascund de lume,zile in care sa uit de tot si de toate...adevarul ca am avut o saptamana de stres din care cu multa munca, am iesit victorioasa. Dar nu ma plang,chiar putin inainte, discutam cu o prietena, ca salarilul ei de bugetar este prea mic si nu-si perminte sa se rasfete acum de sarbatori cu un cadou...si tot eu ii spuneam sa fie bucuroasa ca are un confort ,o casa si sa se bucure de sanatate,pentru ca exista oameni in tara asta care-i vai de mama lor...si tot ea imi spunea ca poate o fi mai bine pe lumea cealalta. Intotdeauna am fost o femeie cerebrala si am sustinut cu tarie ca prefer sa traiesc in prezent,pe lumea asta...cu bine cu rau...sa ma lupt pentru mine...dar sa traiesc.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Timpul nu-l poți opri nicicum...

"Viața e un lucru de care noi nu știm să profităm...
Atunci când suntem mici o trăim cu inocență știind că o avem pe toată-n față iar aceasta e musai să fie tare-tare lungă...Pe la mijlocul ei ne trezim că deja s-a dus o bună parte și începem să facem bilanțul, iar atunci când realizăm că ne-au rămas multe nefăcute și neîncepute, încercăm cu disperare să ținem timpul în loc.În pragul celor 40 de ani simțim cu toții cum ne fuge din palme și privim neajutorați cum în urma ei ne lasă riduri fine și câteva fire de păr alb.Timpul nu-l poți opri nicicum, nu-l poți îngheța,nu-l poți priponi de piciorul patului, ci nu ai decât să-l trăiești în ritmul lui...fără a rămâne în loc și fără a i-o lua înainte...Abia spre sfârșit vom înțelege că anii trebuiau fructificați și nu numărați...că zilele trebuiau trăite și nu contabilizate...că viața se duce atât de repede încât nu apuci să-ți mai răspunzi la întrebarea ''Când a trecut...?''
Viața se trăiește și atât, nu se măsoară ,nu se compară și nu se irosește..."-sursa Ladybug.-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella

Inca mai am vise...

Clipele fericite pe care le-am trait, nu mi le mai poate lua nimeni ...ele au devenit amintiri care cu timpul imi incalzesc sufletul.Toate clipele mele fericite sunt cuibarite  in sufletul meu si le rasfoiesc ca pe o carte zi de zi. Atunci cand am sufletul usor,cat inca mai am vise....cat inca mai pot sa zambesc si sa ma bucur de o clipa de sinceritate,de bunatate,de respect,de iubire  si de o vorba buna,inseamna ca inca mai pot sa fiu eu....eu cea de ieri...eu cea de azi...adica mai buna,mai umana,emanand in jurul meu acea energie pozitiva...si de fericire.Acea fericire de a fi si de a trai pur si simplu!.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Gura lumii sloboda...

Mi-a pasat dintotdeauna de gura lumii. Am vrut ca oamenii din jur sa aiba o parere buna despre mine si i-am privit adesea cu dispret pe cei nepasatori fata de opinia altora. Iar asta m-a costat, de multe ori, propria mea fericire.
Pentru ca m-am simtit mereu un pic ciudata, am facut tot ce mi-a stat in puteri ca sa intru in rand. Cand eram mica, desi uram sportul, m-am apucat sa joc handbal ca sa fiu pe placul colegilor. Apoi, desi sportul incepuse sa imi placa, in adolescenta m-am prefacut ca nu-mi mai place, ca sa fiu in randul gastii lenese din care voiam, cu orice chip, sa fac parte. Ca sa nu existe diferente intre mine si colegii de facultate, m-am apucat de fumat, incursiune in lumea viciului pe care o regret pana in zilele noastre-, iar uneori am lipsit de la ore cand chiuleau majoritatea colegilor, desi iubeam materia respectiva. Ca sa nu par prea cuminte, prea tocilara, prea cu note mari.
Nu-mi placea sa ies din rand.
Mi-a fost foarte greu si la inceputul profesiei, pana mi-am gasit locul meu suportabil si demn in lumea revistelor glossy, o lume in care, adesea, glazura cantareste mai mult decat miezul, in care e la moda sa te consideri perfecta daca esti fashionista, beauty icon, diva cosmopolita…
Mi-a luat ceva viata pana am priceput ca oamenii isi arata simpatia pentru tine mai ales cand nu au ce sa admire. Ca le e mai la indemana sa te compatimeasca mamos, sa te mangaie pe crestet cu un gest superior, in timp ce admiratia e un exercitiu istovitor, care ii stanjeneste, cel mai adesea. Ca te accepta mai usor daca semeni cu ei, dar ca, oricat de placut ai fi in cercul tau, nimeni nu va veni sa te tina de mana cand plangi in somn pentru ca nu-ti mai gasesti locul in propria viata.
Si am mai inteles ca, oricat de mult s-ar vorbi despre tine, asta nu te apara de insingurare. Ca Marilyn Monroe, pe care o ador si-o caut mereu in carti si in imagini, se simtea singura inainte sa cada in somn, ca, mai mult ca sigur, si printesa Kate are zile in care e nervoasa, si ca Angelina Jolie plange si ea, uneori. Ca numai veselia e molipsitoare, in timp ce durerea nu se poate imparti – o duci doar tu, singur, ceilalti spun, amabil, vorbe goale precum “imi pare rau, condoleante, mi-e mila de tine, vai, biata fata…”
De fapt, oamenii te judeca o secunda, apoi isi vad mai departe de vietile lor, de fericirile sau de blazarile pe care le au de dus la bun sfarsit. Nimeni nu traieste in locul tau. Pentru ca avem o singura viata si o singura enorma obligatie de a fi senini, impacati, buni, fericiti. Cu sau fara aprobarea si aplauzele celor din jur.
-sursa- http://alice.revistatango.ro/-publicat de Alice Nastase Buciuta

Inchei cu Trebuie sa Traiesc .
gabriella.
 

Dacă am şti să trăim frumos ...

Cred că este foarte greu pentru mulţi oameni să trăiască o viaţă liniştită şi simplă când sunt atâtea lucruri care-i distrag de la ceea ce le-ar putea aduce pace. Sunt mulţi oameni care au uitat să trăiască şi asta se vede din modul în care îşi trăiesc vieţile. Nu mai găsesc motive de bucurie în niciun lucru, caută numai binele lor şi au uitat că undeva sunt oameni care nu au nici măcar un acoperiş deasupra capului. În loc să-şi facă timp pentru a mai zâmbi cuiva cu duioşie, ei se grăbesc spre locul de muncă cu privirea aţintită în pământ. Când au puţin timp liber, îl petrec în faţa televizorului sau pe facebook. Oh, şi sunt atâtea cărţi bune care aşteaptă să fie citite. Dar aceşti oameni sunt prea plictisiţi, prea moderni ca să-şi mai piardă timpul adâncindu-şi ochii într-o carte. "La ce bun să-ţi iroseşti timpul citind?", m-a întrebat cineva. Eu cred că am numai de câştigat citind. Timpul mi-l irosesc atunci când îl petrec fără rost, atunci când fac lucruri care nu mă ajută în nici într-un mod. De aceea prefer să-mi petrec majoritatea timpului făcând lucruri semnificative.

Ştiaţi că există persoane care sunt tot timpul plictisite? Nimic nu le încântă şi totul li se pare învechit. Aceşti oameni nu găsesc niciun scop pentru a trăi şi nici măcar nu încearcă să o facă. Fiecare zi este un nou început pentru noi şi trebuie trăită pentru că este o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. În loc să ne trezim gândindu-ne cu groază la ceea ce ne va aştepta pe parcursul zilei, de ce să nu încercăm în fiecare dimineaţă să ne trezim având aşteptări mari pentru acea zi. Cred că ar fi bine să ne spunem cu voce tare: Abia aştept să văd ce lucruri minunate va face Dumnezeu pentru mine astăzi.Şi dacă ne-am deschide ochii am vedea că în fiecare zi ni se acordă oportunităţi unice în care putem să-L gloirificăm pe Dumnezeu. Nu trebuie să ne descurajăm gândindu-ne că totul e la fel ca şi ieri, ci trebuie să încercăm să facem din fiecare zi o binecuvântare. Să lăsăm ceva în urma noastră, ceva ce ne va aduce un zâmbet pe buze atunci când ne vom gândi la trecut. Fiecare alege cum să-şi trăiască viaţa după bunul său plac. Majoritatea trăiesc numai pentru ei şi îşi bat capul cu metode noi despre cum ar putea fi mai frumoşi, mai de invidiat, mai tineri. Dar puţini sunt aceia care au aflat secretul trăirii unei vieţi paşnice.

Astăzi pune-ţi în minte să faci ceva semnificativ, de care să-ţi aminteşti cu drag peste ani. Poate fi un gest mic, cum ar fi să petreci câteva minute vorbind cu vreun vecin. Însă tot ceea ce faci din toată inima si cu toată dragostea îţi va rămâne întipărit în suflet pentru totdeauna. Nu ai vrea să strângi multe amintiri de genul acesta? Atunci, leapădă-te de tine şi priveşte în jurul tău. Sunt atâtea lucruri bune care te aşteaptă să le încerci. Învaţă-te să fii creativ şi întotdeauna gata să aduci un zâmbet pe faţa cuiva. Fă pe cineva trist să râdă. Sună pe cineva pe care nu l-ai mai văzut de mult timp. Nu-ţi irosi vremea, ci răscumpăr-o! Timpul trece atât de rapid şi cu fiecare zi ne îndreptăm spre moarte. De ce nu ne-am aduna atunci comori veşnice în Ceruri prin modul în care trăim vieţile acum? Nu aştepta momentul oportun în care vei putea face ceva bun, ci ia momentul pe care îl ai acum şi fă-l de neuitat.
-sursa- http://intrebarileinimii.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Si inca o clipa...

Se spune ca viata merge inainte chiar daca pe cararea ei, treci prin perioade mai grele. Sunt sigura ca toti am avut  astfel de momente... si in aceste clipe trebuie sa-ti impui  sa fi puternic,ca astfel de momente vor mai veni si ca viata merge inainte fie ca vrei sau nu vrei. Am avut momente in viata mea care m-au marcat...pe care nu pot sa le uit oricat as vrea...momente pentru care am suferit si care erau sa ma coste viata.Sigur acea perioada m-a marcat pentru totdeauna...dar ce pot sa fac eu...efectiv fac parte din experienta mea de viata. Dar acum stiu un lucru,ca in viata nimic nu este intamplator,ca din fiecare intamplare inveti ceva si ca prezentul este adevarata viata...de fapt viata este o clipa...si inca o clipa...cu alta clipa...cu vise in secunde...vise in trairi,si ca nu avem dreptul sa oprim clipa si nici visele sa nu le transformam in realitate. Asta este...din pacate toti suntem la cheremul timpului.Acest timp care este nemilos,care uita si trece prea repede peste noi.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Ziua perfectă, clipa perfectă...

"Ziua perfectă, clipa perfectă, lumina perfectă, gândul perfect, omul perfect, viața perfectă. Cum ar fi să trăim înconjurați de perfecțiune? Să fie totul așa cum am visat? De fiecare dată când mă gândesc la asta, parcă mă scufund într-un nor rozaliu, nu mă simt pe mine ca trup, ca formă, dar simt căldura unui om drag lângă mine. De unde știu cine este? Simt! Simt cum prin vene îmi curge liniște în loc de sânge. Simt cum inspir iubire în loc de oxigen. Totul este sublim preț de câteva secunde apoi devine copleșitor, simt că mă apasă, simt că mă lasă fără respirație. "
-sursa-Intre cer si pamant- https://www.facebook.com/Naivul

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Atunci visul moare...

Cine crede ca speranta se stinge in noi...se inseala...poate se stinge un strop de speranta, insa altul ii va locul. Mereu am sperat la ceva,cand viata m-a doborat...am sperat ca ma voi ridica...si asa a fost. Cred ca este simplu,totul este sa ai incredere in tine pentru ca viata ne invata de toate...dar tine de noi sa intelegem asta in timp util. Ce mare dreptate avea Octavian Paler...daca nu mai e speranta incepe cosmarul ...daca nu este nimeni sa te impinga de la spate si care sa nu te lase sa renunti ...atunci visul moare. Speranta e un dar pe care ni-l oferim noua insine si e singurul care ne ramane atunci cand orice altceva dispare...cand totul pare pierdut si fara rost…

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Timpul ...

„Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine”, scria Carl Sandburg. Fiecare dintre noi resimte trecerea timpului într-un mod personal, filtratã prin barometrul emoţiilor create de un cântec, un parfum, o atingere.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Tu poți să alegi...

Tu poți să alegi. Degeaba spui că nu ai de ales. Sunt puține situații în viață, mult prea puține, în care nu ai de ales.

Oamenii te vor răni. Te vor înjunghia pe la spate. Te vor bârfi. Te vor trăda. Tu vei avea de ales. Între a-i iubi și a-i ierta, sau a-i urî și a ține amărăciune în suflet.

În viață mereu vei avea de ales între a merge mai departe sau a sta pe loc, așteptând să se schimbe ceva. Ceva ce nu se poate schimba decât dacă TU vei decide să continui să mergi tot înainte! Nu poți avea pretenția ca lucrurile să înainteze dacă tu ai decis să te oprești. Poți să te ridici, să scuturi praful de pe tine și să stai în picioare sau poți să stai jos și să găsești scuze pentru care nu te poți ridica.

Vei avea de ales între a răspândi iubire și bunătate în jurul tău. În a alege să vezi partea frumoasă a omului. În a căuta ce e bun, nu ce e rău. Sau vei putea să stai încruntat. Să critici. Să cicălești. Să vezi numai negativul în toți și toate. Să știi că vedem cu toții și negrul urât. Însă o parte din noi îl udăm cu lacrimi și îl îmbrățișăm. Pentru că oamenii răi, de cele mai multe ori nu sunt răi, ci sunt neiubiți.

În viață vei avea de ales între a vorbi despre Dumnezeu sau a tăcea. E ciudat cum ne e rușine să vorbim de cele sfinte, dar ne grăbim gura la spurcat, nu? E rușinos și ciudat să spunem un ”Dumnezeu să te binecuvinteze” dar e normal să blestemăm. Da, tu vei avea de ales între a fi normal într-o lume anormală. Sau… anormal într-o lume care se vrea a crede normală.

Nu-mi spune că nu ai de ales. De cele mai multe ori ai de ales, însă alegerile bune sunt și alegerile grele. Mai degrabă spune-mi că ești prea comod. Prea laș. Prea rușinos. Prea slab. Însă ai de ales!

-sursa- http://alinailioi.ro/nu-mi-spune-ca-nu-ai-de-ales/-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Întotdeauna...

" Vor exista oameni care îţi vor pune piedici, care vor face orice le stă în putinţă ca visele tale să nu se îndeplinească!
Întotdeauna vor exista oameni care se vor apropia de tine, îţi vor asculta secretele şi apoi se vor folosi de ele ca ei să se ridice iar tu să fii doborât!
Întotdeauna vor exista oameni care te vor invidia pentru realizările tale!
Întotdeauna vor exista oameni care îţi vor fi aproape în momentele frumoase, iar în momentele cele mai grele vor dispărea...
Întotdeauna vor exista oameni care îţi vor scoate tot timpul în evidenţă doar defectele pentru ca încrederea în tine să dispară şi să te simţi mereu inferior faţă de ei...
Întotdeauna vor exista oameni de felul acesta...însă vor fi şi oameni care atunci când ai cazut, vor fi acolo lângă tine ca sa te ridice...vor exista oameni care te vor încuraja şi îţi vor aminti tot timpul că eşti o persoană minunată...depinde de tine cu cine alegi să îţi petreci timpul şi cui oferi încredere."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Da...sunt oameni. ...

Noi oamenii oricat am vrea nu suntem toti la fel, pentru ca in viata exista oameni si tot atatea  suflete. Toti suntem unici prin felul nostru. Uite...daca ne privim mainile,observam ca are cinci degete diferite...fiecare are rostul sau. Suntem atat de diferiti si complicati! Stim cu totii aspectul acesta: adesea vedem oameni care confunta bunatatea cu prostia... sunt oameni care impart din sufletul lor asteptand doar un zambet...sunt oameni nefericiti...sunt oameni in lumea asta invinovatiti pe nedrept...sunt oameni care iubesc neconditionat. Da...sunt oameni si eu sunt unul dintre ei.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Dar totusi traiesc mai bine prezentul...

Este adevarat ca doar cu iubire poti intoarce timpul,cred ca iubirea de Dumnezeu si de oameni poate intoarce timpul inapoi. Ma simt mult mai bine cand daruiesc iubire printr-un  zambet,un gest simplu,un ajutor oferit la nevoie.Este atat de simplu  si cred ca nu este un efort prea mare, iar rezultatul este un miracol. Pot sa traiesc si in trecut, m-am intors in timp de multe ori si de fiecare data situatiile pe care incercam sa le depasesc parca se repetau, dar totusi traiesc  mai bine prezentul...traiesc clipa fiecarei zile...si parca este mai bine. Viata ne da o multime de lectii,iar amintirile, desi dor, fara ele n-as putea exista. Din ele invat cate ceva in fiecare zi,ele imi dau puterea de a crede in visele mele Prin amintiri ratacesc noaptea tarziu, cand mi-e dor de mine... de mine cea adevarata, cea naiva, cea plina de sperante si vise, cea capabila sa planga din cauza unui cuvant sau sa daruiasca zambete neconditionat.Am facut cateva greseli in viata mea...poate pentru  unele  a fost sa platesc cu viata... acestea m-au maturizat si au insemnat pentru mine adevarate lectii pe care m-i le-am insusit...am invatat ce inseamna respectul...ce inseamna demnitatea...ce inseamna cuvantul dat sau cat de important este sa ai coloana vertebrala.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Visez mereu...

Intotdeauna am avut nevoie de acele persoane in jurul meu in fata carora sa nu fiu nevoita a purta o masca...am observat ca in ultimul timp calitatea oamenilor este invers proportionala cu cantitatea lor. Daca spui ce simti...esti slab...daca ai mai multa intelegere pentru cineva...esti prost,asa ca oamenii buni si de calitate se vor imputina in fiecare zi. Visez mereu la o lume mai buna ...si am observat ca binele il facem in majoritatea cazurilor instinctiv,fara sa ne gandim prea mult...dar raul il planificam dupa mult timp si apoi il facem. Trebuie sa ma multumesc si sa fiu fericita cu acei oameni care-mi seamana in sentimente...pentru ca iubirea este sentimentul...fapta si lucrul cel mai usor de facut,simtit si trait.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Am evolua oare ?...

Astazi am avut o zi mai linistita si pot spune de meditatie la viata... privind in urma constat ca in momentele de cumpana a vietii mele...Dumnezeu mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor...acei oameni care m-au facut ce nu vedeam sau nu realizam...azi gandul meu zboara  doar la cei care au fost buni cu mine si le multumesc din suflet pentru ajutorul acordat. Stau si ma gandesc  ce am fi oare fara cicatricile lasate de viata ?...am evolua oare ?...am invata ceva noi despre viata si despre ce este cu adevarat frumos si important ? Dar nu trebuie sa disperam...pentru ca fiecare persoana care a facut parte din viata noastra,ne-a invatat ceva,chiar si experientele mai putin placute ne pot transforma pentru ca ne pot face mai buni,mai umani...si mai puternici.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Mi-e dor ...

"Mi-e dor de zilele in care ne trimiteam scrisori, vederi si biletele.
Astazi, toate acestea au fost inlocuite de mesaje pe telefonul mobil scrise in graba cu zeci de prescurtari.
Intotdeauna am fost o persoana sentimentala si poate de aceea, acum, imi este greu sa ma pliez pe noua tehnologie.
Parca un TE IUBESC din vechile scrisori avea o greutate mai mare decat acelasi TE IUBESC din noile sms-uri.
Imi e dor de zilele in care asteptam cu sufletul la gura sa primesc o scrisoare si verificam cutia postala zi de zi. Astazi, aceeasi cutie postala e goala. E plina cu facturi ce-i drept, dar tot goala pare.
Cineva mi-a spus acum ceva timp : " De ce nu ai spus ca iti doresti scrisori, ca iti trimiteam eu". Sa fie oare asta solutia ?!
Nu, nu cred. Ce valoare ar putea avea o scrisoare pe care tu o ceri ?!
Si poate ca sunt de moda veche. Dar parca inainte, eram mai sentimentali, mai umani. Si mi-e dor ..."
-sursa-  Invitatie la Visare

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Mă întreb...

"Mă întreb, totuşi, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârşi prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost... Nu pot găsi în ele decât cauze, explicaţii. Or, eu aş avea nevoie de altceva. Într-un deşert, probabil, nu te uiţi în urmă. Ce să vezi? Vântul ţi-a şters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în faţă, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital."
- Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Cand sufletul tau oboseste...

De la un timp simt cum viata trece in viteza pe langa mine...sunt tentata sa o opresc macar cu gandul la clipele frumoase. De multe ori gandesc prin sfera sufletului...am senzatia ca-mi gasesc echilibrul acum...apoi simt ca viata imi dispare printre degete...simt ca se misca cu o viteza ametitoare si daca nu te opresti  din cand in cand sa o traiesti...sa o respiri...ea va trece fara sa-ti dai seama. Sunt momente cand nu ai timp sa te opresti...sa iti tragi sufletul pentru ca mereu suntem intr-o goana nebuna sa realizam ceva...dar vine o vreme cand sufletul tau oboseste si isi cere drepturile...abia atunci inveti sa-ti aduci aminte de tine...de sanatatea ta...sa repari ce mai este de reparat. Abia atunci inveti ce este viata...privesti mai atent la cei care te iubesc exact asa cum esti si care mereu vor fi alaturi de tine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella

La multi ani Romania!

1 Decembrie .... o zi cu mare valoare istorica si nationala pentru noi romanii. Sa ne iubim tara nu numai azi de 1 decembrie , ci in fiecare zi...s-o iubim ca pe noi insine pentru ca Romania sunt eu...esti tu... suntem noi, cei care ne-am nascut romani si suntem datori sa lasam copiilor nostri o Romanie de care sa fim mandri.
 La multi ani dragi romani.. La multi ani tuturor prietenilor mei virtuali!
La multi ani tuturor romanilor, oriunde s-ar afla!

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Daca vrem sa fim mai buni...

O persoana puternica stie cum sa-si organizeze viata...chiar si cu lacrimi in ochi...are puterea sa zambeasca, sa mearga mai departe  si sa spuna cu convingere este in ordine: trebuie sa zambesc,sa iubesc,sa traiesc,pentru ca viata nu este decat un test  despre cum sa supravietuiesti...viata este viata...ea nu ne invata sa fim puternici,pur si simplu ne obliga sa mergem mai departe in momentele grele.Dar cum putem fi mai puternici, mai buni si mai fericiti mai ales in zilele noastre ? Simplu  dorindu-ne sa fim mai puternici, mai buni si mai fericiti . Daca vrem sa fim mai buni,mai fericiti, trebuie sa traim in prezent,nu in trecut. Cred ca stiti cu  totii in ce lume traim...cred ca stiti toti cum poate fi lumea mai buna...dar nimeni nu face nimic ....pentru ca nu poti fi mai puternic , mai bun si mai fericit , intr - o lume murdara.Un om este puternic si fericit doar intr-o  societate curata . Eu nu traiesc intr-un glob de sticla , asta datorita faptului ca sunt o persoana mult prea activa si nu pot respira stand intr-un astfel de loc,asa incat sper intr-o lume mai buna incat sa invatam de la cei buni si nu de la cei rai...sa invatam de la cei care au reusit si nu de la cei care n-au facut nimic in viata...sa fim alaturi de cei puternici daca vrem sa fim puternici.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Trece timpul...

"Trece timpul. Oh, dar cum trece timpul! Parcă nu mai sunt omul de ieri, de săptămâna trecută, de acum 5 ani. Nici în oglindă, nici în suflet. Timpul mi-a erodat şi chipul şi sufletul, aşa cum apa modelează piatra după ciocniri repetate. Tot ce am simţit, ce am trăit, ce m-a bucurat şi ce m-a durut şi-a pus amprenta pe care omul care sunt astăzi şi o va face în continuare cu omul care voi fi peste ani.
Sunt momente uneori, când mă filtrez prin oglinda timpului şi parcă nu-mi vine să cred că cea pe care o privesc faţă în faţă sunt chiar eu. Nu-mi vine să cred că a fost o vreme când idealurile mele erau altele, că oamenii care mă înconjurau erau alţii sau altfel, că eu însămi aveam un alt spirit. Parcă în fiecare an devin un alt eu, iar acest lucru, recunosc, mi se pare destul de straniu uneori. Să par aceeaşi, dar să fiu totuşi altfel.
A trecut timpul, au trecut anii, unele iubiri au dispărut în neant, ca şi cum n-ar fi fost, unii oameni au rămas prezenţi în sufletul meu ca şi cum n-ar fi plecat niciodată, viaţa mi-a dat şi mi-a luat, m-a ingenucheat şi m-a ridicat.
A trecut an după an, timp în care în viaţa mea s-au produs schimbări mai mici sau mai mari, care cu o precizie nevăzută mi-au modelat atât chipul, cât sufletul.
Astăzi, văd pe chipul meu o seninătate de care uitasem, iar în suflet simt o linişte pe care o pierdusem."
-sursa- http://momenteinviata.ro/timp-fiecare-cu-timpul-lui/

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Cat curaj la astfel de oameni...

Cred ca am ascultat astazi acesta melodie de multe ori, incat am inteles ca noi oamenii suntem trecatori si le dau crezare celor ce uita de acesta lume trecand ca niste straini prin ea. Si totusi viata este frumoasa,ea cere implicare,trebuie sa te prinzi in jocul ei...nu ai voie sa stai pe margine. Viata trebuie vazuta  asa cum este cu urcusuri si coborasuri,pentru ca interiorul nostru se afla cate un anotimp.Fiecare traieste  anotimpul lui,depinde cat de norocos esti...fie iarna...fie toamna...fie primavara. Daca te uiti mai atent in interiorul vietii iti dai seama cand sa incheiat un anotimp. Astazi am vazut o persoana care nu vedea de loc si m-am gandit ca este groaznic pentru el sa stai tot timpul in bezna...si el totusi se bucura ca traieste,chiar daca nu vede lumina zilei,dar o simte in interiorul lui. Cat curaj la astfel de oameni ,ei nu se plang,nu se lamenteaza...ei gasesc sursele necesare sa traiasca,sa rada,sa mearga mai departe si sa se bucure de fiecare zi din viata.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Toate la timpul lor...

"Deseori ne lovim de expresia " Toate la timpul lor ", lasand pe maine ce am fi putut face astazi, gandindu-ne ca mai este timp.
Ne dorim ca toate sa se rezolve de la sine si tragem de timp sperand ca poate El, TIMPUL, le va rezolva in locul nostru.
Suntem in permanenta grabiti, ne pierdem rabdarea foarte usor, uitam sa le spunem celor dragi ce inseamna pentru noi, nu mai avem timp sa admiram natura, uitam de prezent si traim mai mult in trecut sau viitor.
Suntem intr-o cautare permanenta a noastra, a lucrurilor pe care ni le dorim, a altceva decat suntem sau avem.
Ce rost are oare sa ne traim viata gandindu-ne la timpul potrivit si sa uitam sa facem lucrurile pe care dorim sa le facem sau pe care le simtim, fara sa ne pese daca este momentul potrivit sau nu ?!
Haideti sa incercam sa ne gandim mai mult la prezent si la viata care trece pe langa noi intrebandu-ne " Este oare timpul potrivit ?". Haideti sa lasam Timpul sa-si faca de cap, asa cum stie el mai bine si sa ne amintim in fiecare zi ca Timpul e pretios, ca astazi este cel mai potrivit moment, ca prezentul merita trait si nu ignorat si ca viata este mult prea scurta sa ne-o umplem cu intrebari ce poate nu-si vor gasi niciodata raspunsul."
-sursa- 
Invitatie la Visare

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu visez sa schimb lumea...

Stau in fata calculatorului pregatita sa scriu ceva din gandurile mele...astazi parca nu am chef de nimic...sunt anumite stari care nu pot fi scrise ,este o seara  in care cuvintele se simt...nu se spun. Este o seara in care parca gandesc mai mult,o seara in care nu imi gasesc echilibrul...o seara ce este mai importanta pentru mine. Viata nu este perfecta,este doar frumoasa...razi ca trebuie sa razi...suferi pentru ca suferi...da,suferinta nu are limite ,ea este acolo in interior si uneori nu se transpune pe fata. Nu visez sa schimb lumea,cred ca nici nu as reusi ,dar visez sa ma schimb eu in asa fel incat lumea sa imi para mai frumoasa...urasc minciuna chiar ma scoate din sarite...desi sunt constienta ca mult adevar doare.  Am o sensibilitate fata de oamenii slabi si incerc sa-i apar...incerc sa-i schimb altfel...vreau sa cred ca inteleg oamenii si ca si ei ma inteleg pe mine. Recunosc ca in seara asta sunt cam confuza,chiar nu pot sa scriu ce simt...cred ca sunt doar obosita  si simturile imi sunt amortite,asa ca ma asez la pian sa uit de tot si de toate.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Vine un timp...

Vine un timp cand ni se face dor de tot ce-am fost noi candva...si ajungem sa nu ne mai regasim in momentul in care in drumul nostru spre niciunde lasam ratacite parti din noi... le lasam oamenilor pe care ii iubim, lasam parti din noi locurilor pe care le indragim si din care n-am vrea sa mai plecam niciodata. Si asa vine un timp in care ne dam seama ca nu mai suntem intregi, ca nu ne mai apartinem.Se pare ca asa trebuie sa fie in viata...sa ai parte de un timp in care sa simti ca nu mai poti sa mai lupti... pentru ca ai uitat de ce si pentru ce luptai.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Vreau sa cred...

Ma simt enorm de epuizata,stresata si obosita!. Cat de repede se schimba viata unui om!. Daca stau bine sa ma gandesc cred ca fericirea in viata noastra este ca un fulg de nea care se topeste incet...chiar nu vreau sa devin pesimista pentru ca in aceste momente nu am nevoie de asa ceva,vreau sa cred caci chiar si pentru o clipa in care fericirea mea este deasupra dezamagirilor,sufletul si inima mea vor castiga enorm. Stiu ca existenta mea aduce dragoste si iubire in sufletul celor dragi...ca ceea ce spun si fac nu este in zadar si ca Dumnezeu imi da acea putere ca de fiecare data cand apare un strop de fericire in sufletul meu,sa dispara cate o piatra de tristete si durere,iar lumina,bunatatea si linistea care o inlocuieste sa  fie impartasita si celor din jurul meu. Vreau sa cred in acest lucru...

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Mereu suntem tentati ...

Mereu suntem tentati de a cauta stropul de fericire mult mai departe decat linia orizontului, putini insa dintre noi nu-si dau seama ca fericirea poate fi asa de aproape de noi, incat doar daca intindem mana, o putem atinge si o  putem avea. Avem prostul obicei sa spunem ca nu mai avem timp de nimic.Trebuie sa ne facem timp pentru ca ai posibilitatea sa ti-l faci aliat sau dusman,dar  un singur lucru insa nu poti face....sa-l opresti in loc, de aceea de multe ori e mai bine sa uitam de el, si  foarte adevarat, sa faci doar ceea ce-ti place. Trebuie sa ne facem timp in a ne cauta fericirea pentru ca viata este cel mai frumos cantec posibil!.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Momente de fericire sau necaz...

Momente de fericire sau necaz, toate sunt ale noastre, doar ca nu vrem sa ne amintim de greseli la care nu am gasit solutii in acele clipe si de trepte din viata pe care le-am sari. Viata este ca o carte cu trairi de tot felul...asa este si viata mea  un foileton care va dura o vesnicie, o calatorie spre necunoscut cu furtuni ce ma vor face cateodata sa renunt,si zile insorite in care speranta   nu ma va parasi niciodata.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Speranta este cheia...

Tot ceea ce conteaza pe acest pamant este bucuria de a trai clipa la maxim...puterea de a iubi totul in viata noastra...recunostiinta pentru fiecare zi traita,increderea in noi...in ceilalti si in frumusetea zilei viitoare. Sunt momente cand treci prin clipe graznice prin viata...pentru ca ea nu protejeaza pe nimeni,fie bogat, fie sarac...nu stiu...sa zicem ca ai o boala incurabila,ca ti-ai pierdut cei mai buni prieteni sau locul de munca...atunci simti ca ti-ai pierdut echilibrul de care candva erai mandru de el...si dintr-o data esti trantit la pamant si nu vezi nici o speranta.Si totusi omul daca vrea, are resurse uriase in el,se poate mobiliza repede...pentru ca speranta este cheia.Daca nu mai crezi in speranta...esti un om mort si nimeni nu te mai poate ajuta...totul este sa nu ne dam batuti in astfel de momente...zic eu trecatoare in viata...atunci ar trebui sa nu uitam sa iubim,sa visam si sa ne bucuram de visele noastre,de prezentul nostru pentru ca  totul tine de un gram de speranta.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

De cele mai multe ori...

"De cele mai multe ori ne punem intrebarea...ce ar trebui sa facem pentru a fi fericiti!.Uneori cautam fericirea in plasmuirea viselor noastre.Este o intrebare care la randul ei genereaza o multitudine de alte intrebari...cred ca nu exista un tipar prestabilit... stiu doar ca totul se intampla pe un fond de liniste sufleteasca, aducatoare de siguranta, care ne confirma ca ne aflam in locul potrivit.Da...fericirea este ca un parfum cu care nu-i poti parfuma pe altii decat ,daca ai cateva picaturi si pentru tine"

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Uneori...

Uneori,chiar daca avem intelegere si compasiune,fata de durerile altora,ne sfiim sa le aratam.Sufletul omului este locul,unde indiscretia,poate rani mai rau,decat o tacere respectuoasa...si mai cred,ca ceea ce este in sufletul fiecaruia,este intre el si bunul Dumnezeu.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Stau si ma gandesc...

Din pacate toti isi doresc sa detina puterea, toti isi doresc sa detina controlul asupra la tot din jurul lor. Am ajuns sa traim intr-o lume in care numai prin minciuna, dat in cap, inselat puteam sa traim. Suntem nevoiti de sistem sa fim asa, mai rau este, ca unora chiar le place sa traiasca asa.  Stau si ma gandesc  ce imi doresc eu cu adevarat...si in minte  nu imi vine decat un singur lucru, sanatate.Este adevarat că ne grabim si ca toate lucrurile pozitive pe care ni le dorim sunt greu de realizat asa, in fuga. Poate ca-i suficient sa ne impacam cu noi insine si sa incercam sa ne implinim idealurile, fie ele mai mult sau mai putin idealuri, atat cat ne permite timpul vietii.Acum, daca stau sa ma gandesc desi nu pot spune ca-mi iese, cred ca-mi doresc doar normalitate.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Vrem sa invingem timpul ...

Degeaba vrem sa invingem timpul pentru ca ar insemna sa ne luptam cu propia viata...ceea ce este imposibil. Ma gandesc ca zilele trec,ele sunt precum clapele unui pian...cum treci de la o zi la alta auzi un alt sunet. Acel sunet te invata cum sa treci prin viata,cum sa respecti lumea,sa crezi in oameni,sa iubesti...si sa speri ca nu ai nici un regret cand ajungi la ultima clapa. Viata este atat de frumoasa si daca nu o poti intelege nu astepta ca totul sa vina de la sine. Viseaza ,iubeste,lupta,incearca sa te depasesti pe tine pentru ca aceste lucruri te vor face alt om. Eu acum vad viata cu alti ochi...totul mi se pare ca o incercare,o lectie.Desi am mai spus-o de nenumarate ori si o repet: viata e frumoasa.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

O viaţă în întuneric...

"Cât de norocoşi suntem! Astăzi, conducând un prieten orb până în staţia de autobuz, am realizat cât de mare e binecuvântarea că putem vedea! Cât de vulnerabil este el, ca persoană nevăzătoare…s-a lăsat total pe mâna mea. Puteam să îl conduc pe un drum bun sau pur şi simplu puteam să îl duc pe un drum greşit. Aici de mine depindea. Câţi dintre noi avem o încredere aşa de mare încât ne-am lăsa pe mâna altor persoane?
Şi ştiţi ce este ciudat? Că noi vedem, vedem tot ce se petrece în jurul nostru, vedem oamenii, lucrurile, natura şi totuşi…uneori alegem un drum greşit. Ori, trăim ca şi cum nu am vedea nimic din ce ne înconjoară. Suntem atât de obosiţi, de stresaţi şi de nervoşi încât nu mai avem timp de lucrurile care sunt cu adevărat importante. Trăim de pe o zi pe alta, fără a conştientiza cât de norocoşi suntem.
Nu trebuie să fim conduşi de mână, nu trebuie să ni se spună de nenumărate ori: ”atenţie, scară. ai grijă, trecem strada.”. Nu trebuie să trăim o viaţă ”neagră” şi nici nu trebuie să ne luptăm cu sentimentul vulnerabilităţii. Şi totuşi…am observat la prietenul meu mai mult optimism, mai multă fericire şi mai multă siguranţă ca la oricare dintre noi. Da, da. Ce ar fi să aprindem lumina conştiinţei, să realizăm că noi vedem şi să începem să trăim ca atare? Să nu mai continuăm să trăim în întuneric, ci, ca prietenul nostru orb, să trăim o viaţă plină de lumină!"
-sursa- https://capshunik.wordpress.com/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viata este o speranta...

Nu cred ca ma pot numara printre cei ce se dau batuti usor in viata.Chiar nu stau sa-mi plang de mila.Imediat caut sa gasesc o solutie si stau doar atat sa-mi fac curat in suflet.Nu mi-au placut nicicand oamenii care nu stiu ce vor,care nu au un scop in viata.Iti trebuie curaj in viata.Mi-am dat seama ca fericirea mea exista doar cand cei din jurul meu sunt fericiti.Exista momente in viata cand,chiar daca nu vrei,trebuie sa o iei de la zero...si incet,incet ridici capul,te scuturi de praf si pornesti la drum...Trebuie sa crezi in orice,caci insasi viata este o speranta.Astazi sunt  omul care crede ca visele se afla inauntrul nostru.Stiu ca o sa fiu mereu un om liber... si nu mi-am pierdut speranta ca pot crea o lume mai buna si mai frumoasa decat cea  in care traiesc azi.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Pentru ce traiesc...

Astazi sunt mult mai atenta cu cei din jurul meu ,ascult aproape totul cu mult interes.Numai cand treci printr-o boala crunta si ai norocul sa scapi,apreciezi totul la maxim. Niciodata nu mi sa intamplat sa privesc un buchet de flori o ora. Inainte viata mea se derula cu o viteza  mare,nu eram atenta la detalii,doar stiam ca trebuie sa muncesc si acasa si la servici...  si uitam de ce era mai esential in viata.
Astazi traiesc pentru ca ma iubesc prea mult ca sa mor...

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

A fi puternic...

Sunt momente in viata fiecaruia cand parca ne-am dori sa fim cei mai puternici oameni, sa avem cel mai puternic psihic, sa fim imuni la durerea din interior. Ce fel de conditii trebuie sa indeplinesti ca sa reusesti sa zambesti chiar daca sufletul tau e praf? Sau sa ramai calm intr-un moment de disperare in care simti ca iti fuge pamintul de sub picioare.De multe ori, cand relele ne coplesesc, parca ne intuneca viata, mintea, nu mai vedem nimic, decat acel rau, simtim ca nu mai avem nimic..si uitam cel mai important lucru: ca de fapt nu suntem singuri. Daca nu e un prieten, atunci e un parinte sau acea putere care ne vegheaza viata. De multe ori nici eu nu inteleg de ce trec  uneori prin atatea lucruri dureroase, dar cred ca  toate se intampla pentru a ne face puternici sa le depasim pe altele poate si mai grele.Sa speri fara bariere… sa astepti un raspuns chiar daca toti cei din jur si-au pierdut rabdarea…sa mangai, sa alinti, sa consolezi chiar daca de fapt tu esti cel care ar avea nevoie de toate astea…sa crezi in tine chiar daca toti te pun la zid…sa te vezi frumos, chiar daca nimeni nu si-ar dori sa-ti imortalizeze chipul…sa speri si iar sa speri chiar daca risti sa fi numit naiv sau poate prost! Unde se invata toate astea? As fi prima pe lista de inscriere a unei asemenea scoli.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.