Viata este o lupta continua...invinge cine este luptator si ingaduitor.
In viata fiecaruia dintre noi exista perioade bune si mai putin placute.
Daca te ridici si esti convins ca vrei acest lucru...mergi mai departe
cu toate fortele si ce este mai important trebuie sa-ti dai seama de
acest fapt,pentru ca altfel nu te mai ridici. Da...puterea este in
fiecare,de noi depinde totul. Este greu dar viata toata este o lupta
pentru ca treci prin viata asa cum iti este dat sa treci...cu bune cu
rele,cu intimplari care pentru altii par ireale...cu necazuri cu
bucurii,cu prieteni sau fara...depinde in ce masura le ai pe toate.
Concluzia -oricum viata e frumoasa...merita traita.
Mereu am crezut ca exista un astru care ne lumineaza destinul si ca totul este scris in trecut si viitor.
De fapt viata este timpul nostru uneori trist sau vesel pe care fara sa
vrem ni-l irosim si care trece extrem de repede...acest timp nu-l putem
recupera desi devenim mai intelepti. Sau am momente cand imi imaginez
destinul ca un traseu intre doua orase in care eu singura mi-am ales
drumul. Poate nici nu stiu cum si cand am facut-o...cert este ca ma aflu
pe alt drum...ca sunt in mers si poate am obosit...dar nu conteaza
pentru ca forta vietii este mai mare...si trebuie sa ajung la
destinatie. Soarta ar fi atingerea tintei dar se pare ca este mai
importanta calatoria vietii. Si totusi viata mi-a dat-o Dumnezeu dar eu
sunt singura care pot sa-mi scluptez viata mea ...de mine depinde cum
sa-i dau o forma cat frumoasa si eu am obligatia sa am grija de ea.
Fericirea pentru mine este insasi Viata,drumul pe care-l parcurg spre
cele mai inalte culmi cu speranta de a le atinge...fericirea este un
zambet,o lacrima,un prieten,familia,o picatura de ploaie,o raza de
soare,un vis realizat...o mana intinsa...sentimentul ca simt ca
traiesc. Cred ca fericirea este o alegere mai mult personala...unii aleg
sa ia lucrurile frumoase ca si cum li s-ar cuveni...altii se bucura
simplu de ele si asta ii fac mai fericiti. Mie fericirea imi da
sperante,daca stiu ca exista fie si o singura sansa...toti ne nastem
optimisti si ar trebui sa ne propunem sa fim fericiti...pentru ca imi
da o stare de liniste,de pace in suflet,ocrotire,dragoste si intelegere.
Daca ar fi sa mai traiesc o data...nu as schimba nimic pentru ca am
invatat sa traiesc cu alegerile facute in viata,asta este cel mai
important lucru sa-ti asumi responsabilitatea pentru toate actiunile
tale. Singurul motiv pentru care vreau sa-mi retraiesc viata,ar fi sa
fiu inca o data alaturi de cei pe care i-am pierdut,sa-i mai vad si pe
ei in viata. Nu imi pare rau de nimic ce sa intimplat in viata mea...dar
va dau un sfat...traiti prezentul...nu viitorul...nici trecutul. In
viata inveti si lucruri rele si lucruri bune,iei decizii si nu stii
niciodata ce e bine si ce e risc. Pana la urma viata e un risc de a
castiga sau a pierde...dar eu prefer sa lupt si sa castig. Fiecare
avem inca o sansa in viata...si nu numai una...trebuie sa incercam mereu
sa lasam trecutul in urma pentru ca altfel ne urmareste
mereu...incercati,va spun eu care am trecut prin multe...si cu mult
curaj,cu multa buna vointa,si cu ajutorul celor din jur...am reusit.
Eu chiar zambesc zilnic...asta ma ajuta sa merg mai departe si chiar
sa-i ajut si pe cei de langa mine....macar atat pot face,sa le ofer un
zambet sincer. Chiar daca e greu...zambiti ca este gratis....poate
maine cine stie... Eu de felul meu sunt o fire optimista,cu toate
problemele pe care le-am avut si poate ca or mai veni...totdeauna
Dumnezeu mi-a dat putere sa trec peste toate cu toate ca uneori credeam
ca nu mai pot. Sigur,ma bucur de orice lucru frumos care imi apare
in cale,iubesc oamenii si incerc sa inteleg atat cat pot eu...am
prieteni foarte buni pe care ma pot baza si care la rindul lor se pot
baza pe mine. Da...viata merita traita ,iubita pentru ca e unica.
Zambiti...zambiti...chiar si cand va vine a plange.
„ Viaţa asta e a ta! Fă-ţi curaj să alegi ceea ce vrei să faci şi să o
faci bine. Fă-ţi curaj să iubeşti ceea ce vrei în viaţă şi să iubeşti
sincer. Fă-ţi curaj să păşeşti în pădure şi să fi o parte a naturii.
Fă-ţi curaj să îţi controlezi propria viaţă. Nimeni altcineva nu poate
să facă asta pentru tine. Fă-ţi curaj să îţi faci viaţa fericită.”-
- Susan Polis Schutz-
Imi este asa de dor de acele zile cand nu stiam ca de fapt viata are foarte multe nuante si nu este doar in alb si negru. Mi-e dor de acea perioada cand nu credeam ca exista atata rautate,indiferenta,invidie...cand nu descoperisem oamenii cu fete
ascunse, oameni perversi si mincinosi.....cand nu credeam ca poate exista atata
suferinta. Chiar imi este dor de
acel opimism,de buna stare,de zambetele oamenilor din jurul meu...totul
parca era roz ,totul avea un sens,parca nu era atata rautate. Tanjesc
dupa acea perioada cand credeam ca binele va fi rasplatit cu bine...cand credeam ca
nimeni nu face un rau gratuit, ca oamenii sunt buni si calzi, ca fiecare om are o
constiinta si un Dumnezeu. Am zile cand simt ca m-am tranformat intr-un robotel unde toate comenzile sunt setate numai pe" trebuie sa fac asta" si nimic nu este setat pe a place,sau a face ceva cum simt... imi este dor de acele vremuri in care ma multumeam cu putin si in care putinul
acela era mult…de vremurile in care nu imi era frica ca nu am facut
destul,sau ca nu am destul.
Ma
simt bogata si astazi ca in fiecare zi . Sunt multumită ca viata si
loviturile ei nu au reusit sa- mi infranga si sa- mi ingenuncheze
spiritul. Voi continua sa ma ridic de fiecare data.O voi lua mereu de la inceput si asa cum spun prietenii mei,voi fi optimista de serviciu in cele
mai pesimiste vremuri... voi continua sa daruiesc speranta... iubire... fericire indiferent de problemele ce apar . Fericirea este
in noi si eu ma incapatanez sa o pastrez vie.Dacă ne-am deschide ferestrele sufletului mai larg ,am vedea ce bucurie
se naste in jurul nostru...si cate motive am avea sa zambim… Ne trebuie
doar un moment sa constientizam ca pentru a fi fericiti trebuie sa
privim mai des in adancul inimii noastre.
In
ziua de azi majoritatea dintre noi au uitat ce inseamna incredere,loialitate, ce
sunt acelea sentimente si ce inseamna o prietenie adevarata. Astazi cred ca falsitatea este la ordinea zilei.Recunosc ca si eu m-am lasat coplesita de increderea unora si stiu ca am gresit
...poate nu meritam asa ceva din partea celor care candva la momentul
potrivit le-am intins o mana.Viata m-a darmat intr-un fel sau altul
atunci,sau poate am fost ranita in orgoliul meu si atunci mi-am pierdut
increderea in
oamenii pe care ii credeam atunci,buni si corecti. Acum ii recunosc
foarte usor...stiu ca sunt falsi ,si am inteles ca pentru ei, tu ca individ
reprezinti exact o carte citita si uitata undeva pe un raft prafuit. Ar
trebui sa ne ridicam niste ziduri de protectie...sau sa invatam sa ne
doara mai putin , incat sa avem asteptari mai putine.
Am invatat sa fiu mai atenta cu persoanele pe care le accept in jurul
meu ...am invatat sa pretuiesc mai mult oamenii simpli si buni ,incat sa ma
doara mai putin.
Daca fac un bilant al vietii mele si
privesc putin in urma...nu regret nimic. Cred ca as face aceleasi
lucruri,aceleasi alegeri,aceasi profesie. Nu regret nici ca am intalnit
oameni mai putini buni care nu m-au meritat si carora le-am oferit
zambetul si bunatatea mea,iar ei in schimb au adus in viata mea numai
rautate. Nu stiu daca au fost multi sau putini...dar au fost...chiar nu
regret ca i-am intalnit. Singurul meu mare regret este ca mi-am pierdut
timpul cu ei pentru ca prea tarziu mi-am dat seama ca nu au meritat
nici o secunda din viata mea...regret doar acest timp, si sunt
constienta caci cu fiecare zi care trece imi ramane din ce in ce mai
putin.
De cele mai multe ori vreau sa cred ca nu exista oameni rai. Si totusi
ei exista!. Da...sunt oameni buni care sufera din cauza celor
rai,pentru ca acestia din urma nu stiu sa-si ceara iertare sau sa
planga...ei nu stiu decat sa urasca si sa faca rau. Spun asta, pentru ca
la un moment dat ei incep sa se razbune si de multe ori acesta
razbunare le otraveste sufletul. Sunt convinsa ca intotdeauna vor exista
oameni rai care se vor bucura de necazul altora,si spun asta pentru ca
insasi viata este calvarul lor. De obicei acesti oameni nu vad mai
departe...nu sunt in stare...ei pur si simplu sau nascut cu o singura
misiune de a strica viata altora.
Sunt o persoana intelegatoare si iertatoare care nu pun la suflet
rautatea unora...dar invat sa iert, adica ma straduiesc,dar nu pot sa
uit!. Invat sa accept prezentul,dar ma doare trecutul si ma
nelinisteste viitorul. Invat sa zambesc printre lacrimi...dar zambetul
meu ascunde tristeti si dezamagiri. Merg inainte,dar ma indrept spre un
drum presarat cu spini si maracini. Oare unde este linistea mea?.
Atunci cand venim pe lume Dumnezeu ne da un bagajel...hai sa-i zic un
saculet cu clipe asa cum imi place mie sa spun...unele frumoase,altele
mai dureroase. Da,toate aceste clipe sunt viata noastra si ar trebui
ca fiecare dintre noi sa rupem lanturile si sa vedem doar clipele
frumoase care vor veni pentru ca nu conteaza cate clipe primesti in
dar,ci cum le faci de frumoase pe cele ce le-ai primit . Asa ca trebuie
sa invatam sa pretuim fiecare clipa a vietii si sa avem grija alaturi
de cine sa petrecem clipele marunte atat de importante si de pretioase
pe care le-am primit.
In viata unui om sunt amintiri la care te gandesti cu placere si ai
vrea sa le mai retraiesti...altele parca ai vrea sa le lasi acolo in
negura timpului.Si totusi aceste amintiri bune sau rele lasa urme in
suflet. Degeaba crezi ca unele raman uitate...poate ca ne facem ca uitam
pentru ca peste ani ele sunt mai intense ca niciodata incat sa ne
tulbure prezentul. De multe ori iti impui sa nu privesti catre trecut
,dar oricat incerci sa-l ignori,el exista...el este de fapt acea urma a
existentei noastre.Acum ma bucur pentru fiecare clipa din viata mea si
ii multumesc lui Dumnezeu ca exist,traiesc prezentul dar nu pot sa uit
ca viata este compusa din trecutul in care nu mai poti sa schimbi
nimic...dar pot sa invat si din amintiri. Pe cele frumoase le tin la loc
de cinste,iar pe cele dureroase ma straduiesc sa le uit intr-un colt al
sufletului.
Stiu ca pentru unii am fost o persoana incomoda in viata,mi-a placut
intotdeauna sa spun adevarul si in acelasi timp am suportat adevarul din
partea altora...chiar daca in unele momente a fost crunt. Nu pot sa
spun vorbe frumoase atunci cand cineva nu le merita,dar un singur lucru
pot sa spun ca apreciez: sinceritatea,vointa,munca celor din jur,iar
rautatea,prostia si lenea le detest.Am vrut sa fiu indiferenta,dar nu ma
pot schimba...cred ca imi place asa cum sunt directa cu personalitatea
mea care uneori supara. Apreciez pe fiecare in parte,inteleg tot ce este omenesc pe lumea asta,nu sunt indiferenta fata de nimeni,dar nu tolerez
pe aceia care nu stiu ce vor si se opresc doar la cateva cuvinte care
parca au devenit lozinca lor pe viata-"atat am facut,mai mult nu
pot".Urasc aceasta atitudine pentru ca Omule tu poti mai mult...nici
macar nu-ti imaginezi cat poti sa duci si de ce esti in stare...este o
sursa de energie in care poti sa muti si muntii din loc,trebuie sa fi
constient ca avem o viata si nu ne permitem sa ne pierdem timpul cu
nimicuri.
Din experienta mea am observat ca in viata nu conteaza cat de tare esti
lovit ci conteaza cum te redresezi si continui sa inaintezi. Cred ca
oamenii cei mai buni si frumosi sufleteste sunt cei care au trecut prin
multe experiente si care au inteles ce inseamna sa cazi ca apoi sa te
scuturi si sa te ridici. Da...viata este complicat de frumoasa,mai ales
cand reusesti sa sari peste obstacolele ei. In general in astfel de
situatii ai doua variante: sa te ridici cu fruntea sus si sa ai
incredere in tine,sa te stergi de praf si sa iei hotarat viata de
guler...sau a doua varianta sa te ridici plangand si sa dai vina pe
viata ca asa a trebuit sa se intample. Eu personal am preferat sa ma
ridic dupa fiecare intamplare nefericita...da,ma ridic destul de usor
pentru ca stiu ca altii au mult mai multe probleme . Merita sa mergem
mai departe pentru ca fiecare zi ne aduce ceva nou si cred ca ne
consideram norocosi pentru fiecare zi din viata noastra in care reusim
sa o traversam pana la capat.
Niciodata nu mi-a placut sa judec pe cineva pentru ce a facut...nu
stiu...consider ca nimeni pe lumea asta nu are acest drept. Este foarte
usor sa judeci fara sa cunosti viata acelui om...si chiar daca acel om a
gresit cred ca esti dator sa-i explici unde a gresit decat sa cauti
sa-l jignesti sau sa-l desconsideri. Toti,absolut toti suntem supusi
greselii,dar depinde de fiecare daca are puterea sa constientizeze si sa
mearga pe drumul drept...si apoi daca un om considera sa-si descarce
sufletul in fata ta,tu esti dator sa pastrezi acel secret , fara sa-l
judeci. Nu pot decat sa imi imaginez suferinta care este in sufletul
acelui om si care incearca sa-si puna sufletul pe tava in fata ta...pot
sa imi imaginez durerea si ranile sufletesti ale celor care trebuie sa
faca fata si dezaprobarii celor din jur. Viata este asemeni unui val,
pentru ca sunt situatii cand nu mai vedem nici o iesire ,dar aceasta nu
inseamna ca ea nu exista, ci doar ca noi nu reusim in acel moment sa
vedem soarele din cauza norilor. Inchei acesta postare cu un citat a lui
Goethe ..."suntem
obisnuiti ca oamenii sa-si bata joc de ceea ce nu inteleg si sa
vocifereze la ceea ce-i bun si frumos, care adesea le e nesuferit."
Vreau sa traiesc si sa apuc acea zi in care toata lumea sa fie multumita
si sa zambeasca...sa nu mai existe lacrimi,durere si minciuna. Nu stiu
daca se va intampla acest lucru !. Imi este dor de ziua in care priveam
oamenii in ochi si le spuneam ce simt si ce gandesc...imi este dor de
acei oameni frumosi care ma faceau sa vad adevaratul sens al vietii.
Vreau sa ma uit in ochii oricui,fara sa-mi fie teama ca ma poate judeca
pentru ceva...vreau sa nu mai aud cuvinte urate si sa nu ne mai judecam
intre noi. Vreau sa ne trezim o data la realitate pentru ca suntem
oameni si sunt sigura ca putem face acest lucru,dar ce pacat ca gasim
aceasta realitate doar cand suntem in singuratate...noi cu noi,in acele
clipe de care ne este frica pentru ca nu ne mai putem minti.
Am trait nu demult cea mai dura lectie primita de la viata...o lectie care mi-a adus multe griji ,suferinta, lacrimi si durere. Si cu toate astea am
invatat sa nu imi pierd niciodata speranta.Am invatat ca viata trebuie
traita din plin cu multa iubire si incredere in puterile tale...am
invatat sa iau viata exact de la punctul in care mi-a jucat feste.
In lumea noastra toti suntem efemeri si de ce sa nu alegem sa privim doar inainte...ce
ne costa daca avem aceasta atitudine!.Chiar daca suntem loviti ne ridicam
,ne scuturam si mergem mai departe...si mai cred ca tot ceea ce invatam din propria
experienta ne face mai
puternici.
Pentru
fiecare exista un drum catre fericire.Acela pe care e chemat sa
mearga,cei mai multi, nu-l gasesc niciodata,cei cuminti, incearca
pana la moarte.Eu
nu cred ca asteptand sa dea fericirea peste noi e o rezolvare... cred ca intr-o lume asa de agitata in care incercam sa facem de toate si
nimic ... asteptarea nu este o rezolvare.De multe ori am zarit fericirea...
si am incercat sa o prind atunci cand am crezut ca s-a asezat si sta
linistita... dar brusc a aparut o pala de vant si a dus-o mai departe...
si iar am cautat-o ... am urmarit-o ... am vazut-o... si.... o alta
pala de vant a gonit-o.Cred ca depinde de ce fel de fericire asteptam.Asa cum
speranta moare ultima... poate cine stie , la un moment dat va obosi
sa mai alerge si sa fuga de mine, poate nu voi fi eu atat de obosita
sa o mai caut... cine stie... fericirea ar trebui sa fie in noi.De multe ori uitam sa ne bucuram de lucruri marunte,mai ales de acele fericiri pe bucati.
In viata mea am iertat greseli de neiertat,am fost dezamagita de oamenii
pe care nu credeam ca ma vor dezamagi niciodata...am incercat sa-i
uit...dar exista un moment in viata cand dai nas in nas cu ei. Nu sunt
absurda...nu tin cu dintii la ideile mele...chiar nu am dreptate uneori
si sunt capabila sa ascult si alte idei...dar efectiv detest regulile
dupa care unii vor sa traiasca astazi...nu mai este loc de cinste,de ce
ai in cap nici vorba,daca esti pregatit sau nu...nu mai exista acea
regula de bun simt. Daca ai pe cineva sus pus...te-ai facut om...chiar
daca nu te duce capul poti ocupa oricand functia de director...si ce
functie de raspundere...sunt persoane care efectiv nu se limiteaza la
cat le ajunge plapuma...scuza-ti expresia. Se pare ca tot o visatoare am
ramas...cu aceleasi principii invechite adica omul potrivit la locul
potrivit. Tot ce am intampinat in viata mea ma facut sa cresc mai
dreapta... am facut mult bine si am gasit mult rau,dar asta nu m-a
impins decat sa fac si mai mult bine. Ador cele doua cuvine "uita si
iarta"...cu toate caci cateodata nu functioneaza,dar asta-i
altceva...iubesc viata si inca ma mai lupt cu timpul si cu mintea mea
care nu tace niciodata.
Fiecare din noi realizam ca viata e scurta...eu intotdeauna am trait asa
cum am simtit,iar libertatea pe care mi-am luat-o de a trai asa cum
simt eu in interior...ma face nespus de fericita si totodata mandra de
mine. Am momentele mele de fericire...idei..vise...dorinte...realizari,
iubesc viata asa cum este ea cu tristete si bucurie...cu provocari si
succese. Astazi sunt putin cam suparata,pot spune dezamagita de unele
persoane la care le-am intins mana la timpul potrivit...eu sunt omul
momentului,daca fac sau spun ceva este pentru ca asa simt eu si
intotdeauna imi asum greselile...pot sa iert multe...dar niciodata nu
pot sa uit...nu sunt atat de toleranta cu cei care nu merita incat sa le
mai dau o sansa,pentru ca asa cred ca ma protejez pe mine. Eu
iert...am iertat multe ...dar am anumite convingeri pe care nu le pot
schimba...chiar daca cineva anume imi cere asta. Gata cu atata suparare
pentru altii care nu merita...pai nu va scriu eu mereu ca viata e
frumoasa...ca merita traita...ce se intampla cu optimismul meu...asa ca
ma asez la pian , cant cateva piese preferate pana uit si de mine.
Multi prieteni imi spun ca sunt o femeie puternica pentru ca atunci cand
toti intra in panica,eu intotdeauna iau o hotarare cu sange rece...dar
cred ca nu sunt intotdeauna atat de puternica pentru ca am si eu
momentele mele de slabiciune...am momente cand chiar nu reusesc sa fac
ceea ce mi-am propus...dar in mare masura chiar daca in sufletul meu
este acel moment de neputinta...mereu am incercat sa dau acea aparenta
de stapanire de sine si sa nu arat ca sunt neajutorata. Mereu ma gandesc
si sper...si am ambitia mea sa trec peste orice obstacol...mi-am propus
sa merg pe propiul meu drum cu toate ca unii nu-si dau seama cum
reusesc...dar in sufletul meu am acel sentiment de invingatoare...pentru
ca timpul ma invatat ca le poate rezova pe toate,doar sa ai suficienta
rabdare incat sa obtii ceea ce meriti.
Viata este ca o scara mai urci un pic...dar mai si cobori cateva
trepte...are pietre de care te poti impiedica dar si nori pe care poti
pluti. Pentru mine in viata exista zile mai bune si mai putin bune,cu
diverse probleme care oricum trec...dar din toate astea conteaza ce
ramane si ma face mai fericita.Toti avem nevoie si de esecuri ca fim mai
puternici...mai maturi sa stim ce avem de facut ca sa mergem mai
departe...toate fac parte din viata mea pentru ca nu poti urca in sus
fara sacrificii,asa cum nu poti stinge focul fara apa...n-ar exista
negrul fara alb...sau fericire fara tristete.
Si totusi... de ce sa fim tristi, cand stim ca putem fi veseli?... de ce sa
uram, cand stim ca putem iubi?... stim atat de putine lucruri, iar de
aceste lucruri ar fi cazul sa incepem treptat, treptat sa ne bucuram..
si cand te gandesti ca nu e mare lucru sa fii fericit...mai greu e sa
reusesti sa uiti ca exista si tristete. Poate nu ne straduim suficient
de mult, astfel incat sa descoperim pozitivul si frumusetea din fiecare
si atunci, ajungem sa ne condamnam singuri. Sigur noi alegem sa fim
tristi sau veseli...ce pot sa mai spun...un pahar de fericire pentru
toti cei care la aceasta ora poate sunt tristi... cu toate ca eu nu
doresc ca nimeni de pe acest pamant sa fie trist.
Sunt pentru acei oameni optimisti care nu fug de incercari...care trec
cu zambetul pe buze peste orice obstacol si care pastreaza in ei dorinta
de a merge mai departe,pentru ca viata poate fi frumoasa chiar numai
cu un zambet...un cuvint spus din inima are puterea de a schimba
totul...cat de simple si frumoase sunt acele cuvinte spuse din inima.
Totul merge inainte fie ca vrei sau nu ...ai tot timpul din lume sa faci
lucruri care nu ai chef sa le faci...ai tot timpul sa faci orice pana
vei realiza ca de fapt...nu ai timp. Si totusi viata este frumoasa,iar
timpul nu trebuie pierdut..
Fiecare gand care rasare in subconstientul meu face parte din sufletul
meu...bucuria ,tristetea si dezamagirea fac parte din viata mea.Cred ca
sentimentul cel mai dureros pentru un om este dezamagirea si cu
siguranta ca in acea clipa in sufletul tau apare un gol imens si dureros
...si mai cred ca nimieni si nimic pe lumea asta nu te poate ajuta in
asemenea momente pentru ca singur iti dai seama ca toti te-au
dezamagit.Sigurul care te poti ajuta...esti tu.