„Când îţi scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieţii tale, soarta
cu veşnica ei ironie varsă cerneala peste foile care urmează.” -
Veronica Micle- Inchei cu Trebuie sa Traiesc. gabriella.
Să nu renunți niciodată la logoul tău: Închei cu trebuie să trăiesc. Cu această exprimare m-ai uns la suflet. Dacă vrei să știi mai multe despre mine caută-mă pe internet.
Înseamnă că nu a fost cea mai frumoasă pagină. Că este loc de o pagină și mai frumoasă. Cât trăim este loc de o frumusețe mai mare decât am cunoscut și decât ne putem închipui. Cât nu am ajuns încă la sursa fericirii, la exterior ne va tot oferi soarta prilejuri să ne schimbăm, cu circumstanțele, felul în care ne îndreptăm spre fericire. Toate aceste schimbări și îndreptări contribuie în noi la construirea unei înțelegeri mai ample, mai profunde, despre fericire, despre noi în raport cu ea. Iar dacă am ajuns la sursa ei, apoi o vărsare a cernelii nu ne mai poate tulbura. În liniștea care cuprinde mâna, când nu mai poate să oglindească frumusețea în scris, aceeași fericire e recunoscută. Dacă am scris ceva frumos, ne bucurăm, dar fără a măsura aceasta în cuvinte, în pagini scrise. Dacă scriem urât, ne dăm seama devreme să ne oprim. Chiar în fața paginii goale, ne știm în largul nostru. Scrisul vine și pleacă, dar noi nu mai trăim în timpul lui. Frumusețea este mereu aici și paginile scrise sau nescrise, curate sau pătate, sunt mereu alte feluri în care o știm aproape, când o vedem și când n-o vedem. Iar soarta nu mai e ironică, doar ne privește cu subînțeles: Știa ea că există fericire permanentă!
e plăcut să ţi se spună-la modul impersonal- că EŞTI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ,CĂ RADIEZI LUMINĂ,CĂ AI UN VIITOR LUMINOS....bla,bla,bla....că acum mai ai puţin de suferit ,că drumul tău e scris în stele..... şi alte tîmpenii de genul NEW AGE. Dar ceea ce simţi,nimeni nu te întreabă.Dacă ai ce pune ACUM pe masă copiilor tăi,dacă şi pentru mîine,poimîine ai bani să asigur minimum minimorum pentru familia ta -cine te întreabă....? ... primeşti doar asigurări aşa cum fac politicienii care nu doresc decît votul tău.
Să nu renunți niciodată la logoul tău: Închei cu trebuie să trăiesc. Cu această exprimare m-ai uns la suflet. Dacă vrei să știi mai multe despre mine caută-mă pe internet.
RăspundețiȘtergereÎnseamnă că nu a fost cea mai frumoasă pagină. Că este loc de o pagină și mai frumoasă. Cât trăim este loc de o frumusețe mai mare decât am cunoscut și decât ne putem închipui. Cât nu am ajuns încă la sursa fericirii, la exterior ne va tot oferi soarta prilejuri să ne schimbăm, cu circumstanțele, felul în care ne îndreptăm spre fericire. Toate aceste schimbări și îndreptări contribuie în noi la construirea unei înțelegeri mai ample, mai profunde, despre fericire, despre noi în raport cu ea. Iar dacă am ajuns la sursa ei, apoi o vărsare a cernelii nu ne mai poate tulbura. În liniștea care cuprinde mâna, când nu mai poate să oglindească frumusețea în scris, aceeași fericire e recunoscută. Dacă am scris ceva frumos, ne bucurăm, dar fără a măsura aceasta în cuvinte, în pagini scrise. Dacă scriem urât, ne dăm seama devreme să ne oprim. Chiar în fața paginii goale, ne știm în largul nostru. Scrisul vine și pleacă, dar noi nu mai trăim în timpul lui. Frumusețea este mereu aici și paginile scrise sau nescrise, curate sau pătate, sunt mereu alte feluri în care o știm aproape, când o vedem și când n-o vedem. Iar soarta nu mai e ironică, doar ne privește cu subînțeles: Știa ea că există fericire permanentă!
RăspundețiȘtergeree plăcut să ţi se spună-la modul impersonal- că EŞTI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ,CĂ RADIEZI LUMINĂ,CĂ AI UN VIITOR LUMINOS....bla,bla,bla....că acum mai ai puţin de suferit ,că drumul tău e scris în stele..... şi alte tîmpenii de genul NEW AGE. Dar ceea ce simţi,nimeni nu te întreabă.Dacă ai ce pune ACUM pe masă copiilor tăi,dacă şi pentru mîine,poimîine ai bani să asigur minimum minimorum pentru familia ta -cine te întreabă....? ... primeşti doar asigurări aşa cum fac politicienii care nu doresc decît votul tău.
RăspundețiȘtergere