"Viața e un împrumut trecător, iar lumea asta nu e decât o copie
grosolană a Lumii Adevărate. Numai copiii noștri ar lua o jucărie drept
lucrul adevărat. Și totuși, ființele omenești fie se îndrăgostesc de
jucărie, fie o strică fără nicio cuviință și o avzârl cât colo. În viața
asta, ferește-te să te înclini în vreo parte, căci îți vei zdruncina
echilibrul lăuntric."
Calea pe parcursul căreia, pentru o vreme, înțelegerea cuprinsă în acele cuvinte a fost potrivită, nu se sfârșește cu ea. Retragerea din credința în absolutul lumii acesteia are rolul de a ne pregăti pentru evoluția conștienței, însă insistarea în separare ne limitează. Echilibrul din interior este menit să ne aducă în armonie cu tot ce este; nu să rămână o altă extremă a existenței. Este o treaptă la a cărei construcție ne este dat să participăm: Să nu ne-o închipuim atât de sus încât să nu ne ajungă întreaga viață să o urcăm; nici să nu facem din ea un postament. Spiritualul nu e ceva de privit cu teamă. Ajungă-ne suferința din renunțarea la dependențele potrivite vechii cunoașteri. Realitatea de care putem deveni conștienți este deja aici. La plenitudinea aceleiași lumini, care acum este amestecată cu umbrele tendințelor oarbe, ni se vor deschide ochii. Iar atunci, iubirea în care vor apărea și dispărea fără să o cuprindă, nu va mai putea fi zdruncinată.
Calea pe parcursul căreia, pentru o vreme, înțelegerea cuprinsă în acele cuvinte a fost potrivită, nu se sfârșește cu ea. Retragerea din credința în absolutul lumii acesteia are rolul de a ne pregăti pentru evoluția conștienței, însă insistarea în separare ne limitează. Echilibrul din interior este menit să ne aducă în armonie cu tot ce este; nu să rămână o altă extremă a existenței. Este o treaptă la a cărei construcție ne este dat să participăm: Să nu ne-o închipuim atât de sus încât să nu ne ajungă întreaga viață să o urcăm; nici să nu facem din ea un postament. Spiritualul nu e ceva de privit cu teamă. Ajungă-ne suferința din renunțarea la dependențele potrivite vechii cunoașteri. Realitatea de care putem deveni conștienți este deja aici. La plenitudinea aceleiași lumini, care acum este amestecată cu umbrele tendințelor oarbe, ni se vor deschide ochii. Iar atunci, iubirea în care vor apărea și dispărea fără să o cuprindă, nu va mai putea fi zdruncinată.
RăspundețiȘtergere