Cu totii ne dorim sa fim fericiti...toti facem sacrificii,ne zbatem ,ne
luptam din rasputeri. Ce frumos ar fi ca toata lumea sa aiba parte de
fericirea absoluta. Dar de obicei nu este asa,avem parte poate de
cate o farama din ea. Parca suntem din ce in ce mai orbi si nu pricepem
ca lucrurile care contribuie la fericirea noastra sunt gratis!. De ce nu
realizam importanta si valoarea lucrurilor marunte? Cand o sa deschidem
ochii si o sa realizam, ca a fi fericit inseamna imbratisarea persoanei
dragi,zambetul oamenilor cu care inter actionam,rasaritul
soarelui...muzica preferata.Nimeni nu ne impiedica sa cautam
fericirea.Pentru mine a fi fericita, inseamna sa fac lucrurile
obisnuite,insa devalorizate cum ar fi sa ai sansa sa te dai jos din
pat,sa poti sa mergi la cumparaturi sau unde vrei,sa mananci ,sa
respiri,sa poti sa simti la timp durerea pentru a-i indeparta
cauza...sa-ti pese daca esti in viata sau nu. Sa fi fericit nu inseamna
sa ignori greutatile vietii,ci sa le combini cu o atitudine
optimista.Da...asta-i crezul meu si sper sa am toate sansele de a fi
fericita.
Fericirea e înăuntru. Doar se reflectă în lucruri, în jucării. Să o vedem acolo are un rost cât creștem: să cuprindem într-o vedere mai largă unde e și unde nu e fericirea. Dar cumva, ajungând s-o știm dincolo de lucruri greu sau imposibil de obținut, se întâmplă că nu ne dăm seama decât de o jumătate din adevăr. Ne rătăcim, ne împrăștiem, mărunți precum acele lucruri simple pe care am ajuns să nici nu le mai putem vedea. De aceea ne sunt o șansă, puțin câte puțin să ne amintim prin ele, neimportante, de care nu depindem, că suntem liberi, că fericirea noastră e liberă. Este reconstruire a unei imagini a fericirii, din fragmente îmbinate, la completarea căreia, abia, putea-vom recunoaște fericirea întreagă. Se poate să n-avem alt model decât credința în ea. Dar este potrivit, este în firea lucrurilor ca în desăvârșirea creșterii, ori poate numai a unei etape a ei, să ne bazăm doar pe curajul nostru de a alege între nefericire și un alt fel de a fi, chiar dacă-i necunoscut. În tot acest timp, undeva în noi, neexprimată, absolută, fericirea așteaptă să o recunoaștem pe ea, într-un lucru sau altul, cât o fărâmă din universul întreg.
Cit de adevarat
RăspundețiȘtergereFericirea e înăuntru. Doar se reflectă în lucruri, în jucării. Să o vedem acolo are un rost cât creștem: să cuprindem într-o vedere mai largă unde e și unde nu e fericirea. Dar cumva, ajungând s-o știm dincolo de lucruri greu sau imposibil de obținut, se întâmplă că nu ne dăm seama decât de o jumătate din adevăr. Ne rătăcim, ne împrăștiem, mărunți precum acele lucruri simple pe care am ajuns să nici nu le mai putem vedea. De aceea ne sunt o șansă, puțin câte puțin să ne amintim prin ele, neimportante, de care nu depindem, că suntem liberi, că fericirea noastră e liberă. Este reconstruire a unei imagini a fericirii, din fragmente îmbinate, la completarea căreia, abia, putea-vom recunoaște fericirea întreagă. Se poate să n-avem alt model decât credința în ea. Dar este potrivit, este în firea lucrurilor ca în desăvârșirea creșterii, ori poate numai a unei etape a ei, să ne bazăm doar pe curajul nostru de a alege între nefericire și un alt fel de a fi, chiar dacă-i necunoscut. În tot acest timp, undeva în noi, neexprimată, absolută, fericirea așteaptă să o recunoaștem pe ea, într-un lucru sau altul, cât o fărâmă din universul întreg.
RăspundețiȘtergere