Uneori,viata este nedreapta si ne seaca de sentimente ,ne loveste cand
ne este lumea mai draga,dar ne si intareste din toate punctele de
vedere. Stiu ca totul este trecator,dar important este sa ne regasim si
sa ne pregatim pentru un alt zbor. Viata ne va lovi pe fiecare in mai
multe feluri,dar totul depinde de noi cum alegem sa mergem mai departe
chiar cu riscul de a merge in genunchi sau de a ne aduna fortele de a
ne ridica in picioare si a merge cu incredere mai departe.
Gabriela... Scrierile dumneavoastră sunt ca niște formule magice. Pentru cititorul indiferent, ele rămân poate un amestec de gânduri întâmplătoare, descrise într-un limbaj de a cărui formă nu poate trece. Dar pentru cine vede în dumneavoastră un prieten și vă primește cuvintele în inimă, dedicându-se lor pentru a le înțelege - așa cum se cuvine într-un dialog de la egal la egal, ele au darul de a-i oferi, prin imaginea sensului pe care îl alcătuiesc când sunt privite împreună, identitatea autentică, regăsită. În cadrul acestui dar pe care ni-l putem face unii celorlalți - exprimarea celor mai bune intenții, dacă ne străduim suficient, putem prilejui manifestarea unei prezențe care ne întregește, o prezență care nu poate fi controlată și pe care nu ne-o putem măcar închipui. Aș numi-o viață, cu gândul la cuvintele: ”Cine va căuta să își salveze viața o va pierde, iar cine și-o va pierde de dragul Meu o va câștiga”.
Este nevoie de încredere și de o dorință pentru Adevăr ca să poată fi văzute cuvintele cheie, repere ale drumului corect prin labirintul ideilor. Doar înțelegerea inspirată din spatele lor poate călăuzi, îndrumând de la un simbol la celălalt, înspre ieșirea unde nu mai suntem cei care am intrat. Pentru a ajunge la adevărata ieșire, trebuie intrat cu adevărat, dar și adevărata intrare este ascunsă - cum ar scrie într-un text de Alchimie: Numai cine știe unde este o poate găsi; adică Cine. În viețile multora dintre noi, adevărul și neadevărul, binele și răul, sunt în amestec și, de aceea, sunt greu de recunoscut. Iar formele exprimării noastre obișnuite, prin mărunta importanță pe care le-o acordăm, cu greu pot fi înțelese ca locuri unde să căutăm influențe de mult mai sus ori de jos. Dar ”adunarea forțelor” pentru a ”merge mai departe”, chiar numai ca moral ridicat, este o consecință a unei ”alegeri” mai profunde.
Ne putem ridica și fără să simțim Cerul mai aproape, putem înainta și fără să știm încotro, fără să ne vedem visele la orizont. Alegerea de a face aceste lucruri nu are nevoie de o justificare. Nu este o alegere pentru intelect - cum ar putea fi, cât timp nu ne cunoaștem suficient încât să ne bazăm pe cunoașterea noastră? De fapt e foarte posibil ca alegerea aceasta să nici nu fie a noastră, să fie doar un lucru căruia ne asociem, pentru că întrezărim în direcția ei o fărâmă de libertate pe care alegerea opusă nu ne-o oferă; pentru că într-acolo, pe lângă explicații, e doar întuneric. E greu de făcut alegerea corectă atunci când nimic din exterior ori din noi nu ne motivează. Dar putem înlocui această dificultate cu dificultatea curajului înaintării. Putem spune: Tot greu îmi este. Parcă nimic nu s-a schimbat. Dar uite că acum mă îndrept undeva. Nu știu încotro, dar trebuie să fie un loc mai bun.
Poate chiar un loc unde voi crede iar că rugăciunile sunt auzite
Gabriela... Scrierile dumneavoastră sunt ca niște formule magice. Pentru cititorul indiferent, ele rămân poate un amestec de gânduri întâmplătoare, descrise într-un limbaj de a cărui formă nu poate trece. Dar pentru cine vede în dumneavoastră un prieten și vă primește cuvintele în inimă, dedicându-se lor pentru a le înțelege - așa cum se cuvine într-un dialog de la egal la egal, ele au darul de a-i oferi, prin imaginea sensului pe care îl alcătuiesc când sunt privite împreună, identitatea autentică, regăsită. În cadrul acestui dar pe care ni-l putem face unii celorlalți - exprimarea celor mai bune intenții, dacă ne străduim suficient, putem prilejui manifestarea unei prezențe care ne întregește, o prezență care nu poate fi controlată și pe care nu ne-o putem măcar închipui. Aș numi-o viață, cu gândul la cuvintele: ”Cine va căuta să își salveze viața o va pierde, iar cine și-o va pierde de dragul Meu o va câștiga”.
RăspundețiȘtergereEste nevoie de încredere și de o dorință pentru Adevăr ca să poată fi văzute cuvintele cheie, repere ale drumului corect prin labirintul ideilor. Doar înțelegerea inspirată din spatele lor poate călăuzi, îndrumând de la un simbol la celălalt, înspre ieșirea unde nu mai suntem cei care am intrat. Pentru a ajunge la adevărata ieșire, trebuie intrat cu adevărat, dar și adevărata intrare este ascunsă - cum ar scrie într-un text de Alchimie: Numai cine știe unde este o poate găsi; adică Cine. În viețile multora dintre noi, adevărul și neadevărul, binele și răul, sunt în amestec și, de aceea, sunt greu de recunoscut. Iar formele exprimării noastre obișnuite, prin mărunta importanță pe care le-o acordăm, cu greu pot fi înțelese ca locuri unde să căutăm influențe de mult mai sus ori de jos. Dar ”adunarea forțelor” pentru a ”merge mai departe”, chiar numai ca moral ridicat, este o consecință a unei ”alegeri” mai profunde.
RăspundețiȘtergereNe putem ridica și fără să simțim Cerul mai aproape, putem înainta și fără să știm încotro, fără să ne vedem visele la orizont. Alegerea de a face aceste lucruri nu are nevoie de o justificare. Nu este o alegere pentru intelect - cum ar putea fi, cât timp nu ne cunoaștem suficient încât să ne bazăm pe cunoașterea noastră? De fapt e foarte posibil ca alegerea aceasta să nici nu fie a noastră, să fie doar un lucru căruia ne asociem, pentru că întrezărim în direcția ei o fărâmă de libertate pe care alegerea opusă nu ne-o oferă; pentru că într-acolo, pe lângă explicații, e doar întuneric. E greu de făcut alegerea corectă atunci când nimic din exterior ori din noi nu ne motivează. Dar putem înlocui această dificultate cu dificultatea curajului înaintării. Putem spune: Tot greu îmi este. Parcă nimic nu s-a schimbat. Dar uite că acum mă îndrept undeva. Nu știu încotro, dar trebuie să fie un loc mai bun.
RăspundețiȘtergerePoate chiar un loc unde voi crede iar că rugăciunile sunt auzite