Speranta cere rabdare ,incredere,lupta,iar cel care spera nu renunta
niciodata. Se zice ca speranta moare ultima. Cand viata ne
doboara,speram ca ne vom ridica,cand visam la ceva speram...si tot asa
speram ca visul nostru va deveni realitate intr-o zi. Speranta niciodata
nu se stinge in noi,poate avem momente cind cedam si credem ca se
stinge un strop de speranta, insa daca avem incredere in noi,altul ii
va lua locul. Chiar daca ne este greu,nu trebuie sa uitam sa speram la o
clipa de fericire...la
un strop de speranta.
Dacă ne este greu nu trebuie să uităm (sau parcă mai bine zis: trebuie să ne amintim) de noi înșine. Greul este acolo, dar și visul este, și speranța, și fericirea chiar, deja: toate sunt realitate, realitatea existenței noastre. Înțelegerea aceasta se potrivește încrederii. De aici derivă răbdarea în mod natural. Lupta, a fi doborâți și a ne ridica, sunt fenomene tranzitorii; valuri la suprafața apei, nori adunându-se și risipindu-se, succesiune de anotimpuri. La fel și lucrurile de obținut și obstacolele, viața și moartea. Acestea dau măsura unui strop. Noi suntem un cer fără limite, plin de lumina soarelui.
Dacă ne este greu nu trebuie să uităm (sau parcă mai bine zis: trebuie să ne amintim) de noi înșine. Greul este acolo, dar și visul este, și speranța, și fericirea chiar, deja: toate sunt realitate, realitatea existenței noastre. Înțelegerea aceasta se potrivește încrederii. De aici derivă răbdarea în mod natural. Lupta, a fi doborâți și a ne ridica, sunt fenomene tranzitorii; valuri la suprafața apei, nori adunându-se și risipindu-se, succesiune de anotimpuri. La fel și lucrurile de obținut și obstacolele, viața și moartea. Acestea dau măsura unui strop. Noi suntem un cer fără limite, plin de lumina soarelui.
RăspundețiȘtergere