Am intalnit persoane in care necazurile ii transforma in oameni
rai...devin prea reci,nepasatori fata de cei din jur. Niciodata nu am
acceptat ca necazul meu sa ma
transforme intr-un om rau...am trecut prin multe dar asta m-a facut sa
fiu un om bun ... intelegator si mai ales iertator.Stiu si cred
celor ce au necazuri si nu sunt oameni rai,dar nu ii inteleg pe cei ce
devin mai rai si respingatori...mie personal necazurile imi dau puterea
sa merg mai departe.Intotdeauna
am crezut ca toate problemele si bucuriile prin care trecem in viata
au un singur scop, sa ne faca ceea ce suntem si ceea ce trebuie pentru a
ne putea atinge menirea in aceasta lume...eu cred ca depinde de noi cum alegem sa fim.
...De luni, de când ați scris, și încă dinainte, pentru că m-a preocupat scrierea unei cărți, m-am tot străduit să găsesc cuvinte potrivite - în cadrul unui comentariu, cuvinte care să le continue pe ale dumneavoastră. Dar încercând să văd lucrurile cu ochii celor cărora v-ați adresat, am ajuns probabil să trăiesc ceea ce i-ar împiedica să vă urmeze sfatul. Cuvinte cu care să pot fi împăcat nu au mai venit pentru că am încercat să-mi explic situația și să caut o soluție logică, în loc să apelez la a fi în armonie. Am intrat atât de adânc în calcule mentale încât nu am realizat că pierdusem legătura cu cine sunt cu adevărat; și doar afirmarea identității mele, cât acțiunea prin gândire era contrară, nu a fost suficientă. A fost nevoie să apelez la călăuzirea altcuiva ca să-mi amintesc - am citit puțin din Puterea Prezentului, a lui Tolle. Și în acest timp a venit și eliberarea de minte, care mi-a permis să vă scriu. Iată un răspuns:
Putem aștepta un foarte lung timp să ne fie bine dacă aceasta depinde de circumstanțe exterioare. Dar ca să alegem noi cine suntem și, de aici, cum ne simțim, ce gândim și cum ne purtăm, e nevoie de o putere pe care obișnuințele mentale ne-o ascund. În cartea menționată e recomandat, drept început al eliberării de minte, să-i observăm ca spectatori manifestările. O altă recomandare folositoare e să căutăm la exterior lucruri nevătămătoare ce ne bucură; deși nu ne putem baza decât temporar pe acest sprijin. Odată cu pacea interioară pe care ne-o aduce eliberarea de gândire, a fi bun față de ceilalți se manifestă în mod natural. Vor exista apoi două realități pentru noi: cea a păcii și cea a luptei, în cea din urmă mintea tot căutând să ne atragă. La început nu putem ști decât cum ne simțim în fiecare dintre ele, dar cu timpul, dacă alegem să rămânem în afara junglei, putem deveni conștienți de acțiuni ale noastre cu efecte mai satisfăcătoare decât înainte, deși probabil mici la început. E nevoie de timp pentru orice schimbare.
Dacă acceptăm că viața noastră ar putea fi altfel, primul pas ar fi să căutăm îndemnuri ca cele de aici pe care să le urmăm; de cele mai multe ori când mi-am dorit ajutor am fost inspirat să citesc cuvintele altcuiva. Când suntem ”răi” avem tendința să respingem ajutorul deoarece acesta contravine competiției. Ca să ne putem folosi de cuvinte însă, trebuie să le disociem de persoana care le-a exprimat. Gabriela, Andrei, sau un autor cunoscut - e nevoie să înțelegem că aceste persoane sunt doar mesageri, mesajul fiind de undeva de dincolo de alți oameni, doar pentru noi, când citim. E nevoie să înțelegem că disprețul, invidia și acuzarea pe care le-am putea nutri față de respectivele persoane sunt o răzbunare care ne afectează doar pe noi, blocând accesul la resurse pentru schimbare în mai bine. Mintea se apără contra schimbării astfel și, cât are controlul puterii noastre de a alege, va tot lua decizia ca lucrurile să rămână așa cum sunt, chiar dacă suferim.
Putem începe (sau continua) noi, în orice moment, schimbarea în bine a vieților noastre. Nu condițiile exterioare, nu slujba, nu oamenii din poziții de influență se vor schimba (nu la început și poate chiar deloc), ci felul în care ne percepem pe noi în legătură cu lumea întreagă. Repetarea unor activități zi de zi, săptămână de săptămână, tinde să ne restrângă perspectiva asupra vieții la situațiile acestea cu care tot venim în contact. Depinde de noi să ne vedem în legătură cu lumea aflată dincolo de aceste limite. Pentru mulți dintre noi este o lume a pericolelor, unde lucrurile frumoase sunt posibile doar pe scenă, însă lumea poate cuprinde orice avem curajul să gândim despre noi. Să încercăm să facem o diferență dintre identitatea pe care o știm deja, potrivită trecutului și de care ne depărtăm cu fiecare zi, și o identitate nouă, pe care ne este dat să o descoperim. Să încercăm să acceptăm posibilitatea că acele condiții care ne-au determinat să fim răi ca să nu pierdem s-au schimbat, chiar dacă nu e aparent la exterior. Lucrurile se schimbă.
...De luni, de când ați scris, și încă dinainte, pentru că m-a preocupat scrierea unei cărți, m-am tot străduit să găsesc cuvinte potrivite - în cadrul unui comentariu, cuvinte care să le continue pe ale dumneavoastră. Dar încercând să văd lucrurile cu ochii celor cărora v-ați adresat, am ajuns probabil să trăiesc ceea ce i-ar împiedica să vă urmeze sfatul. Cuvinte cu care să pot fi împăcat nu au mai venit pentru că am încercat să-mi explic situația și să caut o soluție logică, în loc să apelez la a fi în armonie. Am intrat atât de adânc în calcule mentale încât nu am realizat că pierdusem legătura cu cine sunt cu adevărat; și doar afirmarea identității mele, cât acțiunea prin gândire era contrară, nu a fost suficientă. A fost nevoie să apelez la călăuzirea altcuiva ca să-mi amintesc - am citit puțin din Puterea Prezentului, a lui Tolle. Și în acest timp a venit și eliberarea de minte, care mi-a permis să vă scriu. Iată un răspuns:
RăspundețiȘtergerePutem aștepta un foarte lung timp să ne fie bine dacă aceasta depinde de circumstanțe exterioare. Dar ca să alegem noi cine suntem și, de aici, cum ne simțim, ce gândim și cum ne purtăm, e nevoie de o putere pe care obișnuințele mentale ne-o ascund. În cartea menționată e recomandat, drept început al eliberării de minte, să-i observăm ca spectatori manifestările. O altă recomandare folositoare e să căutăm la exterior lucruri nevătămătoare ce ne bucură; deși nu ne putem baza decât temporar pe acest sprijin. Odată cu pacea interioară pe care ne-o aduce eliberarea de gândire, a fi bun față de ceilalți se manifestă în mod natural. Vor exista apoi două realități pentru noi: cea a păcii și cea a luptei, în cea din urmă mintea tot căutând să ne atragă. La început nu putem ști decât cum ne simțim în fiecare dintre ele, dar cu timpul, dacă alegem să rămânem în afara junglei, putem deveni conștienți de acțiuni ale noastre cu efecte mai satisfăcătoare decât înainte, deși probabil mici la început. E nevoie de timp pentru orice schimbare.
RăspundețiȘtergereDacă acceptăm că viața noastră ar putea fi altfel, primul pas ar fi să căutăm îndemnuri ca cele de aici pe care să le urmăm; de cele mai multe ori când mi-am dorit ajutor am fost inspirat să citesc cuvintele altcuiva. Când suntem ”răi” avem tendința să respingem ajutorul deoarece acesta contravine competiției. Ca să ne putem folosi de cuvinte însă, trebuie să le disociem de persoana care le-a exprimat. Gabriela, Andrei, sau un autor cunoscut - e nevoie să înțelegem că aceste persoane sunt doar mesageri, mesajul fiind de undeva de dincolo de alți oameni, doar pentru noi, când citim. E nevoie să înțelegem că disprețul, invidia și acuzarea pe care le-am putea nutri față de respectivele persoane sunt o răzbunare care ne afectează doar pe noi, blocând accesul la resurse pentru schimbare în mai bine. Mintea se apără contra schimbării astfel și, cât are controlul puterii noastre de a alege, va tot lua decizia ca lucrurile să rămână așa cum sunt, chiar dacă suferim.
RăspundețiȘtergerePutem începe (sau continua) noi, în orice moment, schimbarea în bine a vieților noastre. Nu condițiile exterioare, nu slujba, nu oamenii din poziții de influență se vor schimba (nu la început și poate chiar deloc), ci felul în care ne percepem pe noi în legătură cu lumea întreagă. Repetarea unor activități zi de zi, săptămână de săptămână, tinde să ne restrângă perspectiva asupra vieții la situațiile acestea cu care tot venim în contact. Depinde de noi să ne vedem în legătură cu lumea aflată dincolo de aceste limite. Pentru mulți dintre noi este o lume a pericolelor, unde lucrurile frumoase sunt posibile doar pe scenă, însă lumea poate cuprinde orice avem curajul să gândim despre noi. Să încercăm să facem o diferență dintre identitatea pe care o știm deja, potrivită trecutului și de care ne depărtăm cu fiecare zi, și o identitate nouă, pe care ne este dat să o descoperim. Să încercăm să acceptăm posibilitatea că acele condiții care ne-au determinat să fim răi ca să nu pierdem s-au schimbat, chiar dacă nu e aparent la exterior. Lucrurile se schimbă.
RăspundețiȘtergere