Cel mai greu si cel mai groaznic pentru mine este ca nu am mai prins-o in viata pe cea care mi-a dat viata .
Din
ziua aceea sa tulburat si sa schimbat totul in viata mea ,sa schimbat
atitudinea mea fata de viata, fata de orice pe lumea asta .
A fost si inca mai este un moment teribil de greu pentru mine , a ramas un gol in suflet care nu am sa-l acoper niciodata .
Sper sa am putere sa infrunt realitatea si sa merg mai departe ,dar imi este foarte, foarte greu...
Mama mea s-a stins pe19 mai ora ,11,53 in holul spitalului de primiri urgente si regret enorm de mult ca nu am ajuns la momentul respectiv macar sa o tin de mana,asa cum dorea de fiecare data cand ii era rau.Dupa o zi de la inmormantare am sufletul greu si pustiit pentru ca stiu ca nu o mai am fizic langa mine.Stiu ca nu am sa ma obisnuiesc niciodata ca nu mai este langa mine,ca atunci cand deschid usa ,nimeni nu ma mai intampina.Este greu...al naibii de greu!.Imi amintesc ultima zi cu ea...ultimele vorbe pe care n-i le-am spus. Imi amintesc privirea ei bolnava secatuita de orice putere, palida ,pierduta,dar superba.Imi amintesc ultimul ei zambet cand a plecat din casa .. cel mai puternic zambet cu putinta si mai stiu ca in acel moment i-a ras mortii in nas cand a vazut-o.Sunt constienta de faptul ca acum ei ii e bine, ma bucur sincer de faptul ca nu o mai doare, ca nu mai sufera...imi plang de mila mie, plang de dorul ei, de suferinta mea ce e
pricinuita de imposibilitatea de a nu o mai vedea.Da... plange golul acela
din mine.Mie dor de tine MAMA mea.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
iti
multumesc mama ca ai existat si acum existi in inima mea in amintirile
mele , in sufletul meu .. - See more at:
http://edituramateescu.ro/2013/07/mi-e-dor-de-mama-mea/#sthash.fDyNHUkf.dpuf
iti
multumesc mama ca ai existat si acum existi in inima mea in amintirile
mele , in sufletul meu .. - See more at:
http://edituramateescu.ro/2013/07/mi-e-dor-de-mama-mea/#sthash.fDyNHUkf.dpuf
Ce este iubirea?
Acel sentiment ce uneşte doi oameni
care-şi creează vise, ce le dă aripi să zboare prin văzduhul
sentimentelor, acea flacără ce arde în inimile celor doi, fără oprire,
fără să aibă nevoie de combustibil, acel ceva ce este învelit în mantia
săruturilor pasionale, a cuvintelor spuse din inimă, fără ocolişuri,
necondiţionat şi fără să ceri nimic în schimb. Sentimentul pur ca albul
zăpezii, dar fierbinte, ce arde ca flacăra focului venind din sufletul plin de dorinţă, ce vibrează la fiecare cuvânt, la fiecare privire şi la fiecare atingere.
Câţi dintre noi nu am trăit astfel de moment de-a lungul vieţii? Şi de
fiecare dată, cu înaintarea în vârstă, ne îndrăgostim mai mult şi mai
mult, ştim să iubim cu mai multă dăruire şi pasiune, căci nici o iubire
nu seamănă niciodată una cu alta. Iubim, dăruim, respectăm, chiar dacă
nu întotdeauna primim în schimb ceea ce ne dorim şi merităm.
Dar oare cât durează aceste sentimente? Pentru unele cupluri o lună,
două, un an sau doi, iar pentru alţii chiar şi pentru toată viaţa, până
când nemiloasa moarte desparte ce Dumnezeu a unit. Ce rămâne în urmă?
Durere, suspine, lacrimi, regrete şi speranţa că Dumnezeu ne va întări
şi vom avea puterea să o luăm mereu de la capăt !
Visăm cu ochii deschişi în viitor gândindu-ne că ... iubirile se nasc şi mor! -sursa- Trandafiri şi cale – Cartea vieții mele-
“Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că am devenit
arogantă, ci pur și simplu pentru că am ajuns într-un punct al vieții
mele în care nu mai vreau să irosesc timp cu ceea ce-mi displace sau îmi
face rău. Nu mai am răbdare pentru cinism, critică și cereri exagerate
de orice natură. Mi-am pierdut dorința de-a le face pe plac celor care
nu mă plac, să-i iubesc pe cei care nu mă iubesc și să le zâmbesc celor
care nu vor să-mi zâmbească. Nu mai pierd un singur minut
cu cei care mint sau manipulează. Am decis să nu mai coexist cu
pretinsul, ipocrizia, falsitatea și cu laudele ieftine. Nu tolerez nici
erudiția selectivă, nici aroganța academică. Și nici nu mă adaptez la
bârfa mondenă. Urăsc conflictul și comparațiile. Cred într-o lume a
contrariilor și de aceea îi evit pe oamenii cu personalități rigide și
inflexibile. Îmi displac lipsa de loialitate și trădările între
prieteni. Nu mă împac cu cei care nu știu să facă un compliment sau să
spună un cuvânt de încurajare. Exagerările mă plictisesc și am greutăți
în a-i accepta pe cei cărora nu le plac animalele. Și peste toate
acestea, nu am răbdare pentru oricine nu-mi merită răbdarea..”
"Cand treci printr-un moment dificil ai doua optiuni. Renunti la tot si
incerci sa cauti o cale mai usoara,desi nu e ceea ce iti doresti sau
stai,lupti si dai totul pentru ca visul tau sa devina realitate. Prima
este optiunea oamenilor slabi carora le este frica de esec si prefera
lucrurile simple atata timp cat le este bine. Cea de-a doua este
alegerea oamenilor puternici,a celor care fac totul pentru ca visul lor
sa devina realitate."
”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate
împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și
atunci, am putut să mă liniștesc.Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și
suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg
împotriva convingerilor mele.Astăzi, știu că aceasta se numește …
Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să
doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se
întâmplă,contribuie la dezvoltarea mea personală.Astăzi, știu că aceasta
se numeste … Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am
început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o
persoană, cu singurul scop de aobține ceea ce doresc, știind foarte bine
că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este
momentul …Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect. În ziua în
care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu
era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmiconsumă energia. La
început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se
numește … Amor propriu. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am
încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac
planuri mari, am abandonatMega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce
este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu. Astăzi,
știu că aceasta se numește … Simplitate. În ziua în care m-am iubit
cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am
dat seama de cât de multe ori m-amînșelat. Astăzi, am descoperit …
Modestia. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să
retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc
prezentul, acolounde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa
fiecărei zile. Și aceasta se numeste … Plenitudine. În ziua în care
m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi
dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, eadevine un aliat foarte
prețios.şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.” ` Nu trebuie sa ne temem de confruntari… ….Din haos se nasc stelele … -Charlie Chaplin-
"Sunt liberă de a lupta pentru viitorul meu, de a spune ceea ce
gândesc, de a pleca unde vreau și când vreau. Nu depind de cineva,
niciun bărbat nu-mi bagă bani în portofel, conduc mașină plătită de
mine, îmi plătesc facturile și singură, prin sacrificiile mele, îmi
clădesc un viitor. Mulți spun că sunt cam arogantă, probabil. Sunt așa
cum vreau, fie că-ți place sau nu. De ce aș respecta bărbatul care vrea
să mă cumpere cu cadouri scumpe, deloc interesat de povestea și trăirile
mele? De ce aș asculta părerile unor bărbați care se simt atacați de o
femeie puternică și independentă, ce își permit să judece fără a
înțelege de ce am ajuns aici sau ce m-a transformat în femeia de
astăzi!?
Nu-mi justific faptele. Am pierdut iubiri din pur egoism, recunosc că
nu-s perfectă. Am rănit bărbați fără să vreau, eram orbită de dorința
de a face tot mai mult. Au fost momente în care am ales să nu iubesc și
să-mi văd de drum. Să nu mă implic, să nu promit și să nu ofer iluzii.
De ce? Pentru că și eu am fost păcălită. Pentru că și eu am iubit oameni
care nu aveau timp pentru mine. Atunci am decis să construiesc în jurul
meu un zid înalt. Mulți au ales să se urce, puți au încercat să-l
distrugă, să facă în bucăți fiecare teamă și slăbiciune din sufletul
meu. Mulți s-au dat bătuți iar eu îi înțeleg: sufletul unei femei este
extrem de greu de cucerit. Sufletul unei femei dezamăgite este aproape
imposibil de cucerit." -sursa- http://eusuntfemeie.com/-
Sunt momente cand ne dam seama ca viata este atat de dificila incat
suntem mereu ocupati de grija zilei de maine...ne inconjuram sau ne
inchidem intr-o cochilie incat nu mai vedem nimic ce este in jurul
nostru. Aproape ca nu mai avem timp sa vedem frumusetea fiecarui lucru
care ne inconjoara si de la care ne incarcam cu energie pentru a merge
mai departe...trebuie sa ne facem timp pentru toate aceste
daruri,deoarece fara sa ne dam seama,pierdem momente minunate din
viata...momente ce nu se vor mai intoarce niciodata. Nimic nu este
intamplator ...am realizat ca viata mi-a scos in cale anumite persoane
pentru care paream a nu exista,dar intotdeauna trebuie sa privim doar
atenti in jur pentru a vedea oamenii cu adevarat importanti...sa privim
pentru a trai si a nu lasa sa se iroseasca clipele frumoase. Recunoastem
sau nu,toti suntem pusi mereu pe fuga incat uitam sa vorbim,sa
zambim,sa pretuim ...uitam sa traim.
Trăiţi în prezent. Nu vă mai lăsaţi furaţi de trecut, nu vă mai faceţi
planuri măreţe pentru viitor. Trecutul e trecut, iar viitorul e neştire.
Lăsaţi lucrurile să se întâmple. Nu mai puneţi bariere. Lăsaţi oamenii
să se apropie de voi. Lăsaţi-i să vă surprindă. Daţi timp clipei să se
împlinească şi să dăinuie. Dăruiţi iubire.
Nu de putine ori, viata mi-a dat multe lectii de-a lungul timpului...pe
unele le-am ignorat,pe altele cu siguranta le-am pierdut din vedere,iar
pe altele le-am invatat pe loc pentru ca in acele momente nu am avut de
ales. Lectia cea mai importanta pentru mine a fost aceea in care am
invatat sa ma lupt cu mine...sa lupt pentru mine,si mai ales sa lupt cu
acei oameni in care eu sa fiu aceea care sa ramana in picioare. Toate
aceste lectii nu le-as fi tinut minte daca nu le-as fi invatat cu ochii
in lacrimi si cu dorinta de a fi invingatoare. In toate cazurile am avut
nevoie de sperante pentru a-mi continua drumul intortochiat al
vietii...si am inteles ca speranta este acea cale pe care trebuie sa
merg pentru a gasi acea luminita de la capatul tunelului,pe care ne-o
dorim cu totii.
"In general ceea ce vindeca sinele este
iubirea. Fie ca este vorba despre depresie, fie ca este vorba de
psihoze, tot iubirea si intelegerea vindeca. Toti avem nevoie de iubire.
Iubesti un om cand iti doresti cu adevarat sa te schimbi pentru el. Dar
ideal este sa ajungi sa te schimbi pentru tine."
De multe ori privim in trecut la clipele si starile noastre sufletesti si iti dai seama ca viata ti-a oferit nenumarate sanse,pe care le-ai ratat cu voie sau fara voie,iar
in locul zambetelor si al fericirii,nu au ramas decat
lacrimi,tristete si amaraciune.Asa e omul...mereu isi doreste ceva frumos de la viata. Macar o scanteie de
speranta!.Sunt unele momente pe care le-am trait, avut, respins sau
acceptat, iar in trecut, am facut mii de greseli ce am vrut sa le
uit...dar oare omul nu are ceva de invatat din ele?Stim cu totii ca viata
este alcatuita din trecut, prezent si viitor...si ca uneori este plina de frumusete si
mister,tocmai pentru a avea acea dorinta fierbinte de a trai.
"Sunt zile care mă darâmă. Mă fac mică, mă bag într-un colț și aștept să treacă. Nu mă mai încrunt, nu mă mai sperii Suntem oameni. Avem inimă, vene, suflet.."
Mai tot timpul ne daruim sufletul pentru o raza de soare si de multe ori primim fulgere care parjolesc visele si sperantele noastre...asa
este,in viata asta cersim dreptul la iubire,fericire si poate si la
libertate. Dar cel mai important lucru este sa nu uitam ca ar trebui sa
cersim ce ni se cuvine ,atata timp cat nu ramanem datori vietii cu absolut nimic.In
orice construiesti ,lasi o bucata din tine...ce daca se
darama ce construiesti? Nu are nimic, faci altul. Important este sa gasim de
fiecare data in noi forta de a ne
sacrifica. Noi toti suntem ca niste firisoare de nisip... care avem puteri
nelimitate. Trebuie doar sa vrem cu mare curaj sa infruntam valul care
vine spre noi... ne ia... ne taraste in larg, iar ne aduce la mal, dar nu ne
poate face altceva decat ceea ce suntem, poate doar sa ne dea o si mai
mare stralucire.
Am intalnit in acesta viata fel de fel de oameni si de fapt astai
firescul vietii...oameni care mi-au ramas alaturi pana la sfarsit, altii
m-au parasit...oameni care m-au iubit si oameni care m-au
dezamagit...oameni care m-au facut sa rad si oameni pentru care am
lacrimat. Dar nu ma plang pentru ca in mare parte am avut norocul de a
intalni mai multi oameni frumosi...am invatat sa-i recunosc usor. Nu
dupa trasaturi fizice,este vorba despre acea frumusete sufleteasca ce
pare a le inunda sufletul.Am cunoscut oameni care isi schimbau ideile de
nu stiu cate ori pe zi,numai pentru ca nu suportau a fie
contrazisi...urasc oamenii falsi, care nu vad dincolo de aparente...
oamenii plictisitori cu care nu ai ce sa vorbesti, sa glumesti...
oamenii lingusitori, care iti sunt prieteni doar cand au nevoie de ceva.
Nu am fost niciodata de acord sa fac anumite lucruri doar pentru a fi
pe placul anumitor persoane...am spus intotdeauna NU sau DA ...am facut
intotdeauna ce mi-am dorit fara sa calc pe sufletele celorlati dar
nici pe al meu. Am invatat mult din acesta experienta in calatoria
vietii...am iertat de fiecare data...am sters cu buretele toate
amintirile urate si cred ca acest lucru m-a facut sa fiu mai
intelegatoare,sa-i cunosc si sa-i iubesc.
Am sa incep cu un citat de Antoine de Saint-Exupery" Viata
nu este nici simpla nici complicata, nici limpede nici mohorata, nici
contradictorie nici coerenta. Este - si atata tot. Numai limbajul o
ordoneaza sau o complica, o lumineaza sau o intuneca, o diversifica sau
o unifica." Citind acest citat cred ca hotararea de a trai, tine
numai de noi si de libertatea noastra,pentru ca putem alege sa ne traim
viata sau o putem lasa sa treaca pe langa noi. Exista o zi in care te
nemultumesc anumite lucruri...si daca in aceeasi zi ai ghinionul sa fie
mai multe,atunci ai senzatia ca intr-o clipa viata nu mai este minunata
si atunci incepi sa te vaiti ca ai probleme mari...dar daca stau bine
sa ma gandesc,problemele mele sunt minore in comparatie cu ceea ce
traiesc altii.
Invierea Domnului sa va umple sufletul de lumina, ochii de lacrimile
bucuriei, mintea de ganduri frumoase si inima de iubire! Paste Fericit cu lumina in suflet!Cu iubire, va imbratisez!
