"Cand treci printr-un moment dificil ai doua optiuni. Renunti la tot si
incerci sa cauti o cale mai usoara,desi nu e ceea ce iti doresti sau
stai,lupti si dai totul pentru ca visul tau sa devina realitate. Prima
este optiunea oamenilor slabi carora le este frica de esec si prefera
lucrurile simple atata timp cat le este bine. Cea de-a doua este
alegerea oamenilor puternici,a celor care fac totul pentru ca visul lor
sa devina realitate."
Se poate renunța la realitatea împlinirii unei dorințe, unui vis, și în același timp da „totul” pentru a obține acest rezultat. Există și o cale de a face „totul” care-i mai ușoară, mai fără complicații decât lupta, o cale de a ne fi bine între dificultăți. La suprafață, altora, le putem părea, astfel, când slabi, când tari, când îndreptându-ne către eșec, când înspre un succes, nici noi, nici ei neînsemnând ceva decât ca parte din strădania pentru lucruri. Să fim noi „totul”, înăuntru, întregi, fără să sprijim aceasta pe nimic din lume, să fim doar, fără teama de a pierde, de-a ne pierde, tot fără și când vine vorba de încredere în reușită, să fim în muncă, în strădanie, ca în afara ei, să ne dăm sufletului un motiv mai bun decât dorința, visul, deși în lume doar acelea pot lua formă, să fim, liberi. Așa ar putea fi descrisă o cea de-a treia opțiune, a oamenilor care, după cum i-a plăcut lui Chaplin să numească, se iubesc cu adevărat. Dintre aspectele obținerii de lucruri, rămâne: să menținem determinarea de a atinge scopul prin punerea noastră, întregi și de neîmprăștiat prin feluritele distrageri ale vieții, în urmărirea lui. Fie aceste cuvinte un răspuns și celor scrise luni, despre o lecție, despre ceva de aflat în viață, pentru a ne o face mai satisfăcătoare, dacă nu pentru a-i realiza menirea.
Se poate renunța la realitatea împlinirii unei dorințe, unui vis, și în același timp da „totul” pentru a obține acest rezultat. Există și o cale de a face „totul” care-i mai ușoară, mai fără complicații decât lupta, o cale de a ne fi bine între dificultăți. La suprafață, altora, le putem părea, astfel, când slabi, când tari, când îndreptându-ne către eșec, când înspre un succes, nici noi, nici ei neînsemnând ceva decât ca parte din strădania pentru lucruri. Să fim noi „totul”, înăuntru, întregi, fără să sprijim aceasta pe nimic din lume, să fim doar, fără teama de a pierde, de-a ne pierde, tot fără și când vine vorba de încredere în reușită, să fim în muncă, în strădanie, ca în afara ei, să ne dăm sufletului un motiv mai bun decât dorința, visul, deși în lume doar acelea pot lua formă, să fim, liberi. Așa ar putea fi descrisă o cea de-a treia opțiune, a oamenilor care, după cum i-a plăcut lui Chaplin să numească, se iubesc cu adevărat. Dintre aspectele obținerii de lucruri, rămâne: să menținem determinarea de a atinge scopul prin punerea noastră, întregi și de neîmprăștiat prin feluritele distrageri ale vieții, în urmărirea lui. Fie aceste cuvinte un răspuns și celor scrise luni, despre o lecție, despre ceva de aflat în viață, pentru a ne o face mai satisfăcătoare, dacă nu pentru a-i realiza menirea.
RăspundețiȘtergere