Mama mea s-a stins pe19 mai ora ,11,53 in holul spitalului de primiri urgente si regret enorm de mult ca nu am ajuns la momentul respectiv macar sa o tin de mana,asa cum dorea de fiecare data cand ii era rau.Dupa o zi de la inmormantare am sufletul greu si pustiit pentru ca stiu ca nu o mai am fizic langa mine.Stiu ca nu am sa ma obisnuiesc niciodata ca nu mai este langa mine,ca atunci cand deschid usa ,nimeni nu ma mai intampina.Este greu...al naibii de greu!.Imi amintesc ultima zi cu ea...ultimele vorbe pe care n-i le-am spus. Imi amintesc privirea ei bolnava secatuita de orice putere, palida ,pierduta,dar superba.Imi amintesc ultimul ei zambet cand a plecat din casa .. cel mai puternic zambet cu putinta si mai stiu ca in acel moment i-a ras mortii in nas cand a vazut-o.Sunt constienta de faptul ca acum ei ii e bine, ma bucur sincer de faptul ca nu o mai doare, ca nu mai sufera...imi plang de mila mie, plang de dorul ei, de suferinta mea ce e
pricinuita de imposibilitatea de a nu o mai vedea.Da... plange golul acela
din mine.Mie dor de tine MAMA mea.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
iti
multumesc mama ca ai existat si acum existi in inima mea in amintirile
mele , in sufletul meu .. - See more at:
http://edituramateescu.ro/2013/07/mi-e-dor-de-mama-mea/#sthash.fDyNHUkf.dpuf
iti
multumesc mama ca ai existat si acum existi in inima mea in amintirile
mele , in sufletul meu .. - See more at:
http://edituramateescu.ro/2013/07/mi-e-dor-de-mama-mea/#sthash.fDyNHUkf.dpuf
Condoleanțe, Gabriela ! Înțeleg foarte bine cuvintele tale. Am trecut și eu printr-un moment asemănător. Știu cum este să nu mai ai lângă tine pe cineva atât de drag sufletului. Știu ce zbucium este în sufletul tău acum. Un remediu foarte bun, în aceste momente, este somnul. Somnul te ajută sa-ți odihnești trupul dar și sufletul. Ai posibilitatea sa-ți bucuri sufletul cuprins de tristețe, visând. Este perioada când mama ta va comunica cu tine, foarte mult, prin vis. Încearcă și îmi vei da dreptate. Dormi chiar și ziua, cât este posibil. Visele de zi sunt foarte clare și ușor de reținut. Îți doresc sănătate multă, Gabriela :)
Stiu toate aceste lucruri si iti multumesc ptr aceste pretioase sfaturi.Pentru mine este destul de greu ptr ca eu ii simt amprenta energetica in toata casa,in fiecare coltisor,in fiecare lucru care ia apartinut!Multumesc mult!
Condoleanta,draga Gabriela! Stiu cum este durerea pierderii mamei ,a mea a trecut in nefiinta anul trecut,chiar de ziua ei,10 iunie cand ar fi trebuit sa-i sarbatorim cele 90 de veri,dar nu a fost sa mai fie! Mie dor e ea,ma doare sufletul,dar asta-i viata nu stim cand ne e sfarsitul...Sa stii ca varsta nu are nicio insemnatate..mama e mama si la 60 si ceva de ani si la ...ori peste 90 de ani.. durerea,mahnirea,pierderaea si lipsa ei nu se schimba cu nimic,nu trec repede..raman la fel de inradacinate in sufletul de copil(eu am 71 de ani) !... Incearca sa te linistesti si in fata acestei situatii nu ai ce sa faci cu cine sa te lupti,decat sa te rogi pentru sufletul ei bun si minunat pentru linistea si odihnea ei la cele vesnice... Te imbratisez ! Ai grija de tine!
Cred ca nimic nu-i mai greu pe lumea asta,decat atunci cand iti pleaca cineva drag in vesnicie,mai ales cand este vorba despre mama.Inteleg foarte bine prin ce treci,sunt cu gandul si sufletul alaturi de tine,si sper ca vei fi puternica asa cum ai fost mereu pentru a-ti duce crucea pe mai departe.Asta este viata!Indiferent ce am face,indifferent ce am gandi,vine o zi cand vom pleca si noi pe drumul fara de intoarcere. Sincere condoleante si,multa putere pentru a trece peste acest moment greu! Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Sincere condoliante!Cuvintele sunt de prisos in asemenea momente.Dumnezeu iti va da puterea sa mergi mai departe si sa-ti amintesti de ea ,asa cum numai tu poti!
Este foarte greu pentru tine, sincere condoleante! Anul trecut am trecut si eu prin experienta asta... Roaga-te pentru sufletul ei si lasa-l sa plece unde ii este locul. De sus te va veghea in permanenta!
Golul, durerea și-au făcut loc în sufletul meu. Le-am simțit cu tot corpul, cu neputința de a găsi o soluție, cu viitorul cuprins de lipsa de sens a ceea ce vi s-a întâmplat. Am amuțit. Nu sunt cuvinte cu care să trec mai departe. Până când scrisul vi se va putea depărta de amărăciune cu ușurință, nu sunt cuvinte. Viața în care îmi închipuiam că mă apropii de dumneavoastră nu mai poate fi despre altceva, nu mai întâi. Visele despre fericire în mijlocul oamenilor mi-au devenit tulburi. Acum nu-mi mai doresc decât ca prietena mea să cunoască pacea în inimă iar...
Condoleanțe, Gabriela ! Înțeleg foarte bine cuvintele tale. Am trecut și eu printr-un moment asemănător. Știu cum este să nu mai ai lângă tine pe cineva atât de drag sufletului. Știu ce zbucium este în sufletul tău acum. Un remediu foarte bun, în aceste momente, este somnul. Somnul te ajută sa-ți odihnești trupul dar și sufletul. Ai posibilitatea sa-ți bucuri sufletul cuprins de tristețe, visând. Este perioada când mama ta va comunica cu tine, foarte mult, prin vis. Încearcă și îmi vei da dreptate. Dormi chiar și ziua, cât este posibil. Visele de zi sunt foarte clare și ușor de reținut. Îți doresc sănătate multă, Gabriela :)
RăspundețiȘtergereStiu toate aceste lucruri si iti multumesc ptr aceste pretioase sfaturi.Pentru mine este destul de greu ptr ca eu ii simt amprenta energetica in toata casa,in fiecare coltisor,in fiecare lucru care ia apartinut!Multumesc mult!
ȘtergereCondoleanta,draga Gabriela! Stiu cum este durerea pierderii mamei ,a mea a trecut in nefiinta anul trecut,chiar de ziua ei,10 iunie cand ar fi trebuit sa-i sarbatorim cele 90 de veri,dar nu a fost sa mai fie! Mie dor e ea,ma doare sufletul,dar asta-i viata nu stim cand ne e sfarsitul...Sa stii ca varsta nu are nicio insemnatate..mama e mama si la 60 si ceva de ani si la ...ori peste 90 de ani.. durerea,mahnirea,pierderaea si lipsa ei nu se schimba cu nimic,nu trec repede..raman la fel de inradacinate in sufletul de copil(eu am 71 de ani) !... Incearca sa te linistesti si in fata acestei situatii nu ai ce sa faci cu cine sa te lupti,decat sa te rogi pentru sufletul ei bun si minunat pentru linistea si odihnea ei la cele vesnice...
RăspundețiȘtergereTe imbratisez !
Ai grija de tine!
Cred ca nimic nu-i mai greu pe lumea asta,decat atunci cand iti pleaca cineva drag in vesnicie,mai ales cand este vorba despre mama.Inteleg foarte bine prin ce treci,sunt cu gandul si sufletul alaturi de tine,si sper ca vei fi puternica asa cum ai fost mereu pentru a-ti duce crucea pe mai departe.Asta este viata!Indiferent ce am face,indifferent ce am gandi,vine o zi cand vom pleca si noi pe drumul fara de intoarcere.
RăspundețiȘtergereSincere condoleante si,multa putere pentru a trece peste acest moment greu!
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Buna Gabriela,
RăspundețiȘtergereCondoleante!Am trecut prin asta si stiu ce inseamna!
Curaj!Va fi laturi de tine, prin vise,mereu.
Sincere condoliante!Cuvintele sunt de prisos in asemenea momente.Dumnezeu iti va da puterea sa mergi mai departe si sa-ti amintesti de ea ,asa cum numai tu poti!
RăspundețiȘtergereEste foarte greu pentru tine, sincere condoleante! Anul trecut am trecut si eu prin experienta asta... Roaga-te pentru sufletul ei si lasa-l sa plece unde ii este locul. De sus te va veghea in permanenta!
RăspundețiȘtergereGolul, durerea și-au făcut loc în sufletul meu. Le-am simțit cu tot corpul, cu neputința de a găsi o soluție, cu viitorul cuprins de lipsa de sens a ceea ce vi s-a întâmplat. Am amuțit. Nu sunt cuvinte cu care să trec mai departe. Până când scrisul vi se va putea depărta de amărăciune cu ușurință, nu sunt cuvinte. Viața în care îmi închipuiam că mă apropii de dumneavoastră nu mai poate fi despre altceva, nu mai întâi. Visele despre fericire în mijlocul oamenilor mi-au devenit tulburi. Acum nu-mi mai doresc decât ca prietena mea să cunoască pacea în inimă iar...
RăspundețiȘtergere