De multe ori privim in trecut la clipele si starile noastre sufletesti si iti dai seama ca viata ti-a oferit nenumarate sanse,pe care le-ai ratat cu voie sau fara voie,iar
in locul zambetelor si al fericirii,nu au ramas decat
lacrimi,tristete si amaraciune.Asa e omul...mereu isi doreste ceva frumos de la viata. Macar o scanteie de
speranta!.Sunt unele momente pe care le-am trait, avut, respins sau
acceptat, iar in trecut, am facut mii de greseli ce am vrut sa le
uit...dar oare omul nu are ceva de invatat din ele?Stim cu totii ca viata
este alcatuita din trecut, prezent si viitor...si ca uneori este plina de frumusete si
mister,tocmai pentru a avea acea dorinta fierbinte de a trai.
...Dar viața nu are loc doar în afară. Ea este frumoasă și fără zâmbetele și fericirea de-acolo, și fără lacrimi, tristețe și amărăciune. Ea este frumoasă mereu, începând de aici, de unde sunt. Începând de la frumusețea ei, de necunoscut pe deplin în adâncul meu, pot trăi. Nu e nevoie să mi-o ascund și să o regăsesc pentru a o vedea misterioasă. Nu e nevoie de nuanțele continuu variabile de culoare ale unor dorințe pentru a-i distinge lumina, doar când și când. Ceea ce ar avea omul de învățat este să dea expresie, prin viața lui, frumuseții acesteia de necuprins, de nedorit într-o formă sau alta. Și să îi fie nesfârșitul ei de ajuns.
...Dar viața nu are loc doar în afară. Ea este frumoasă și fără zâmbetele și fericirea de-acolo, și fără lacrimi, tristețe și amărăciune. Ea este frumoasă mereu, începând de aici, de unde sunt. Începând de la frumusețea ei, de necunoscut pe deplin în adâncul meu, pot trăi. Nu e nevoie să mi-o ascund și să o regăsesc pentru a o vedea misterioasă. Nu e nevoie de nuanțele continuu variabile de culoare ale unor dorințe pentru a-i distinge lumina, doar când și când. Ceea ce ar avea omul de învățat este să dea expresie, prin viața lui, frumuseții acesteia de necuprins, de nedorit într-o formă sau alta. Și să îi fie nesfârșitul ei de ajuns.
RăspundețiȘtergere