Acel sentiment ce uneşte doi oameni care-şi creează vise, ce le dă aripi să zboare prin văzduhul sentimentelor, acea flacără ce arde în inimile celor doi, fără oprire, fără să aibă nevoie de combustibil, acel ceva ce este învelit în mantia săruturilor pasionale, a cuvintelor spuse din inimă, fără ocolişuri, necondiţionat şi fără să ceri nimic în schimb. Sentimentul pur ca albul zăpezii, dar fierbinte, ce arde ca flacăra focului venind din sufletul plin de dorinţă, ce vibrează la fiecare cuvânt, la fiecare privire şi la fiecare atingere.
Câţi dintre noi nu am trăit astfel de moment de-a lungul vieţii? Şi de fiecare dată, cu înaintarea în vârstă, ne îndrăgostim mai mult şi mai mult, ştim să iubim cu mai multă dăruire şi pasiune, căci nici o iubire nu seamănă niciodată una cu alta. Iubim, dăruim, respectăm, chiar dacă nu întotdeauna primim în schimb ceea ce ne dorim şi merităm.
Dar oare cât durează aceste sentimente? Pentru unele cupluri o lună, două, un an sau doi, iar pentru alţii chiar şi pentru toată viaţa, până când nemiloasa moarte desparte ce Dumnezeu a unit. Ce rămâne în urmă? Durere, suspine, lacrimi, regrete şi speranţa că Dumnezeu ne va întări şi vom avea puterea să o luăm mereu de la capăt !
Visăm cu ochii deschişi în viitor gândindu-ne că ... iubirile se nasc şi mor!
-sursa- Trandafiri şi cale – Cartea vieții mele-
gabriella.
Draga mea,draga..
RăspundețiȘtergerema iarta te rog, suflet
sunt aici si oarecum de primesti
te tin de mana,
si de primesti doresc sa ti fiu alaturea ,
chiardaca este un "plans de mila fata de mine" cum ii zici tu,
si daaca imi permiti as dori sa fiu alaturi,
alaturi plansului, suspinului , dorului ce l simti,mamei taale,si daca doresti si ti e bine astfel,
raman alaturea..
Suflet drag, ma iarta ca nu reusesc sa las acest gand pe pagina de dor..
te imbratisesz cu drag,
te imbratisez tacut,
te imbratisez cu dor cu tot..