Când sotul meu a murit pe neașteptate, am fost cuprinsă de un sentiment de neputință. Chiar și după mai multe saptamani, când îmi amintesc brusc de el, simt o durere cumplită, ca și cum un cuțit m-ar fi străpuns adânc. Uneori, sunt furioasă. De ce a trebuit să moară? Este foarte dureros să îmi înfrunt gândurile și sentimentele. E ca și cum ai deschide o rană infectată și ai curăța-o. Durerea e aproape insuportabilă, dar acest lucru ajută rana să se vindece.După aceasta trecere a soțul meu in lumea de dincolo , nu mai puteam să-i spun lui tot ce aveam pe suflet, așa că îi spuneam totul lui Dumnezeu! În fiecare dimineață, îl rugam să mă ajute să fac față încă unei zile. Dumnezeu m-a ajuta mai mult decât aș putea exprima în cuvinte.
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu