Viata este un mister imprevizibil, sti doar ca astepti sa vezi ce se mai
intampla si nu poti face nimic in privinta asta, te simti atat de
neputincios in fata ei.
Urasc starea in care sunt, sa stau in fata monitorului, sa nu schitez nimic si sa plang pana cand simt ca inima-mi iese din piept.
Multe dintre lucrurile pe care le fac, nu le mai gasesc rostul si totusi continui.
E greu, atat de greu, simt ca totul se naruie, ca nimic nu mai conteaza, nimic nu ma bucura, trec zilele pe langa mine, fara sa observ, fara sa imi pese....
In ultima vreme in viata mea dainuie o liniste dementiala.
E prea liniste... Ma ucide acum linistea asta, in jurul meu se invart doar amintiri, sa dus bucuria acum, sa dus ca si cum nu m-ar fi cunoscut.
Ma doare, da, ma doare linistea ,si-n mine a ramas doar un gol imens, pana si lacrimile ratacite in seara asta pe obrajii mei sunt linistite.
A venit seara iar eu ma plimb in voie prin sufletul meu, e atata spatiu acum, si parca e prea gol,prea pustiu fara tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu