Simt o durere care nu stiam ca este atat de insuportabila...
gabriella.
joi, 26 septembrie 2019
Nu stiu cum sa invat sa traiesc acum...
Simt o durere care nu stiam ca este atat de insuportabila...
gabriella.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sincere condoleante,Gabriela!
RăspundețiȘtergereTrec mai rar prin spatiul blogosferei,si am ramas siderata de faptul ca ti-ai pierdut sotul.Stiu cum e,deoarece suntem in aceeasi situatie.Si eu de 7 ani nu mi-am gasit si nici nu-mi gasesc sensul(sigur nici inainte nu aveam o traiectorie de viata ideala),dar viata are cai nestiute si din pacate nu totdeauna in favoarea noastra.Anul trecut am avut o alta experienta trista cand tata s-a imbolnavit de cancer(si la scurt timp a murit) si mi-am dus din nou existenta intre spitale speranta si deznadejde...un fel de "repetito"al anului in care mi-am pierdut sotul..Nu stiu ce sa-ti spun..ne resemnam fie ca vrem fie ca nu..totul are un sfarsit pe lumea asta..dar pana ajungem la capatul puntii,sa incercam sa ne refugiem in bucuria lucrurilor marunte si efemere..o carte,un film,o plimbare in natura si sa facem bine altora..asta-i filosofia mea de viata..din pacate incompleta pt.ca am un gol imens in suflet pe care nimeni si nimic nu mi-l poate inlocui..Iti doresc multa sanatate,putere si da,scrie aici tot ce simti...e un fel de a te mai elibera de tenebrele firesti ale momentului..te imbratisez cu sufletul!