Totalul afișărilor de pagină

joi, 26 septembrie 2019

Nu stiu cum sa invat sa traiesc acum...

Nu stiu cum sa invat sa traiesc acum, cand toate planurile mele de viitor erau legate de el, tot trecutul meu era numai  el, mii si mii de amintiri, iar prezentul este ingrozitor. Sunt foarte singura, ma trezesc dimineata la ora 5 si nu stiu pentru ce.  Incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca mereu am in minte intrebarea: de ce? 
Simt o durere care nu stiam ca este atat de insuportabila...
Iti transmit din suflet Lumina si Iubire.
gabriella.

Un comentariu:

  1. Sincere condoleante,Gabriela!
    Trec mai rar prin spatiul blogosferei,si am ramas siderata de faptul ca ti-ai pierdut sotul.Stiu cum e,deoarece suntem in aceeasi situatie.Si eu de 7 ani nu mi-am gasit si nici nu-mi gasesc sensul(sigur nici inainte nu aveam o traiectorie de viata ideala),dar viata are cai nestiute si din pacate nu totdeauna in favoarea noastra.Anul trecut am avut o alta experienta trista cand tata s-a imbolnavit de cancer(si la scurt timp a murit) si mi-am dus din nou existenta intre spitale speranta si deznadejde...un fel de "repetito"al anului in care mi-am pierdut sotul..Nu stiu ce sa-ti spun..ne resemnam fie ca vrem fie ca nu..totul are un sfarsit pe lumea asta..dar pana ajungem la capatul puntii,sa incercam sa ne refugiem in bucuria lucrurilor marunte si efemere..o carte,un film,o plimbare in natura si sa facem bine altora..asta-i filosofia mea de viata..din pacate incompleta pt.ca am un gol imens in suflet pe care nimeni si nimic nu mi-l poate inlocui..Iti doresc multa sanatate,putere si da,scrie aici tot ce simti...e un fel de a te mai elibera de tenebrele firesti ale momentului..te imbratisez cu sufletul!

    RăspundețiȘtergere