Astazi m-am asezat pe o banca si putin mai incolo de mine,erau doi tineri cu handicap in carucioare...eu personal i-am privit ca pe doi tineri frumosi si indragostiti...dar pentru unele persoane se pare ca nu. Poate ca nu toti ne dam seama ca cei cu dizabilitati fizice au suflet si sunt si ei oameni care stiu sa se bucure de viata mai mult ca cei normali...iar daca se pot bucura de viata si sa rada,noi de ce nu putem face? Eu personal ii respect enorm pentru curajul si vointa lor de a trai cu capul sus...indiferent cum sunt priviti de cei din jur. Chiar nu inteleg de ce sunt respinsi acesti oameni cu handicap fizic de catre societate,iar cei cu handicap sufletesc,nu ! Ei sunt mai superiori decat noi cei normali...pentru ca ei stiu sa aprecieze viata la adevarata valoare...stiu sa se bucure mai mult decat noi,in timp ce noi ignoram ceea ce avem pentru ca nu stim sa fim multumiti niciodata. Am intalnit oameni care aveau diverse probleme,dar niciodata nu i-am criticat sau i-am privit cu mila. Si stiti de ce ? Pentru ca multi dintre ei au o pofta nebuna de viata...asa cum sunt ei si am constatat ca uneori sunt jalnica pentru ca ma las doborata de "nimicuri" cand simt ca nu mai pot. Nu stiu daca ma credeti...dar eu vad oamenii frumosi...chiar nu-i vad ca au defecte fizice,pur si simplu ii vad frumosi,daca sunt buni.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.